2ra-933/15 — Repararea prejudiciului

dosar nr:2ra-933/15 prima instanţă - Judecătoria Hînceşti judecător – V.Grosu instanţa de apel - Curtea de Apel Chişinău judecători –Maria Guzun, Ala Nogai, Anatolie Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Svetlana Novac Judecătorii - Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Disculţu Galina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Disculţu Galina împotriva IMSP ,,Spitalul raional Hînceşti” privind constatarea faptului cu valoare juridică, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Disculţu Galina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18 septembrie 2014, constată: La data de 20 ianuarie 2014, Disculţu Galina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva IMSP ,,Spitalul raional Hînceşti” privind încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul material şi moral cauzat.

În motivarea acţiunii, reclamanta Disculţu Galina a indicat că, potrivit fişei medicale suferă de maladia ,,diabet nezaharat în formă gravă” depistată în anul 1983, la vîrsta de 13 ani, care a provocat probleme de sănătate. Menţionează reclamanta că în anul 2011, doar la vîrsta de 41 ani, a fost încadrată primar în gradul trei de invaliditate ( pe termen de un an). În anul 2012, a fost reexpertizată la Consiliul Naţional pentru Determinarea Deazabilităţii şi Capacităţii de Muncă şi i-a fost stabilit gradul trei de invaliditate din copilărie pentru un an de zile, iar în anul 2013, i-a fost stabilit gradul trei de invaliditate, fără termen, cu menţiunea privind cauza dezabilităţii ,,afecţiune din copilărie”cu diagnosticul ,,diabet nezaharat”.

Reieşind din prevederile pct. IV lit. b) al Hotărârii Guvernului RM nr. 300 din 12.06.1991 ,,Cu privire la aprobarea listei bolilor şi stărilor patologice, certificate de expertiza medicală, pentru care se acordă dreptul la pensii sociale pentru copii invalizi din copilărie pînă la vîrsta de 16 ani în Republica Moldova” şi din ordinul Ministerului Sănătăţii al RM nr.238 /71 din 16.07.1991 în temeiul căruia a fost dispusă organizarea lucrului efectiv cu scopul stabilirii copiilor invalizi, ea cu diagnosticul ,,diabet nezaharat în formă gravă necompensată” avea 1 dreptul să fie recunoscută invalid din copilărie, deci urma să fie grupată din copilărie în baza unei concluzii medicale a Spitalului raional Hînceşti, unde la acel moment se afla la evidenţă şi respectiv avea dreptul la pensia socială pentru copii invalizi din copilărie, însă IMSP ,,Spitalul raional Hînceşti” nu i-a eliberat nici o concluzie medicală pentru încadrarea în grad de invaliditate.

Indică reclamanta că din vina pîrîtului, rezultată din nesocotirea îndatoririlor profesionale şi informarea insuficientă a personalului medical asupra Listei bolilor şi setărilor patologice, certificate de expertiză medicală, pentru care se acordă dreptul la pensii sociale pentru copii invalizi din copilărie pînă la vîrsta de 16 ani, a fost lipsită nejustificat de dreptul la alocaţiile sociale de stat stabilite prin Legea nr.499 din 14.07.1999 ,,privind alocaţiile de stat pentru unele categorii de cetăţeni”, dar şi a suferit enorm din punct de vedere moral, reuşind să-şi păstreze viaţa cu boala incurabilă, neavînd nici o asistenţă medicală pentru copii din partea statului.

Consideră că, maladia de care suferă ,,,diabet zaharat în formă gravă necompensată” este specificată în indicatorii medicali care oferă dreptul copilului sub vîrsta de 16 ani să fie recunoscut invalid, însă din motive imputabile pîrîtului, nu i-a fost eliberată nici o concluzie medicală pentru încadrarea în grad de invaliditate a copiilor din copilărie pînă la vîrsta de 16 ani în anul 1983. Cere, reclamanta: - să fie constatată vina Spitalului raional Hînceşti ca urmare a neeliberării concluziei medicale pentru încadrarea în grad de invaliditate din copilărie pînă la vîrsta de 16 ani; - să fie încasat din contul Spitalului raional Hînceşti în beneficiul său suma în mărime de 6444, 00 lei, conform calculului următor: 179, 00 lei ( cuantumul alocaţiei )×36 luni ( termenul de prescripţie extinctivă) cu titlu de compensare a prejudiciului material; - încasarea din contul Siptalului raional Hînceşti în beneficiul său a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta şi-a majorat cuantumul pretenţiilor din acţiune, solicitînd suplimentar constatarea survenirii invalidităţii pînă la 16 ani, în perioada anilor 1970-1986. Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 18.09.2014, cererea înaintată de Disculţu Galina a fost respinsă integral. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 25.09.2014, Disculţu Galina a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Disculţu Galina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18.09.2014.

La 26 februarie 2015, Disculţu Galina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 şi hotărârii Judecătoriei Hînceşti din 18.09.2014, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanţele judecătoreşti au dat o apreciere incorectă raportului juridic stabilit între părţi, nu au constatat şi elucidat 2 pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă şi corectă a cauzei, concluziile instanţelor judecătoreşti expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu probele administrate şi au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Consideră că instanţele judecătoreşti au încălcat grav normele de drept material şi normele de drept procedural, şi anume nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Disculţu Galina în termen, avînd în vedere că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, a fost expediată în adresa lui Disculţu Galina la 02.02.2015, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere ( f.d.131). La data de 18 martie 2015, în adresa intimatului – IMSP ,,Spitalul raional Hînceşti” a fost expediată copia recursului declarat de către Disculţu Galina, şi a fost înştiinţat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Intimatul – IMSP ,,Spitalul raional Hînceşti”pînă la momentul examinări cauzei în recurs nu a prezentat referinţa, din care considerente, Colegiul a decis examinarea recursului în baza probelor existente la materialele cauzei. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 3 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Disculţu Galina este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către Disculţu Galina, în cererea de recurs, nu pot fi reţinute, deoarece nu denotă încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de Disculţu Galina, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.

1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au 4 apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Disculţu Galina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Disculţu Galina se consideră, ca inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 5