2ra-571/15 — Anularea ordinelor de sancționare

dosarul nr.2ra-57/2015 prima instanţă: M. Matcovschi instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov, ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Cobăneanu Ala Judecătorii Valentina Clevadî, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către IMSP ”Spitalul raional Leova”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zaharia Galina împotriva IMSP „Spitalul Raional Leova” cu privire la anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, prin care s-a admis parțial apelul declarat de IMSP „Spitalul Raional Leova”; s-a casat hotărîrea Judecătoriei Leova din 14 februarie 2014 în partea încasării prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a pretenției ca neîntemeiată, în rest celelalte dispoziții din hotărîre s-au menținut fără modificări.

c o n s t a t ă La data de 01 februarie 2012 reclamantul Zaharia Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva IMSP ”Spitalul Raional Leova” cu privire la anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii Zaharia Galina a indicat că, la 29 octombrie 2010 de către IMSP „Spitalul Raional Leova” a fost emis ordinul nr.51 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare în privinţa sa sub formă de avertisment, lipsirea de dreptul de a activa în calitate de medic la secţia urgenţă timp de o lună pentru perioada 06 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010, interzicerea de a se afla în staţionar (secţia obstetrică şi ginecologie mixtă) în timpul orelor de lucru de 08.00 până la 17.00, în afara orelor de urgenţă conform graficului medicilor obstetricieni-ginecologi angajaţi în alte subdiviziuni ale IMSP ”Spitalul Raional Leova”:secţia consultativă şi Centrul Medicilor de Familie.

A fost pedepsită reclamanta pentru faptul că unele paciente au scris plângeri la adresa sa, dânsa neavând vreo atribuţie în acest sens. Consideră ordinul nr.51 din 29 octombrie 2010 “Cu privire la nerespectarea eticii şi deontologiei în colectivul medicilor obstetricieni-ginecologi” ilegal şi neîntemeiat, 1 emis cu încălcarea procedurii legale prevăzute de art. 206-211 Codul muncii RM. Contrar prevederilor art. 208 alin. (1) Codul muncii, până la aplicarea sancţiunii disciplinare, reclamantei nu i-au fost cerute explicaţii scrise privitor la fapta comisă, iar pârâtul în calitatea sa de angajator nu dispune de vreun proces-verbal întocmit în ordinea prevăzută de lege privind refuzul reclamantei de a da explicaţii pe marginea celor constatate în raport cu acţiunile sale, în cazul ipotetic dacă asemenea explicaţii i-ar fi fost cerute în cadrul statutului de salariat.

Consideră reclamantul că nu sunt întrunite condiţiile de conţinut al ordinului contestat prin nerespectarea de către angajator a rigorilor art. 210 alin. (1) Codul muncii, fără indicarea prin conţinut a temeiurilor de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii, termenului și organul în care sancțiunea poate fi contestată, fapt ce atrage nulitatea actului juridic nominalizat. De fapt, în conţinutul ordinului de sancţionare disciplinară nu este indicat în ce constau încălcările prin acţiunile sale a nerespectării eticii şi deontologiei medicale, respectiv temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii.

La fel, consideră că prin aplicarea sancţiunii disciplinare Zaharia Galina a fost supusă discriminării în sfera relaţiilor de muncă, deoarece pârâtul nu a pus în discuţie plângerile pacienţilor înaintate spre examinare în registrul de reclamaţii, pedepsind-o astfel fără a avea tangenţă cu acestea, iar ordinul de sancţionare nu i-a fost adus la cunoştinţă la momentul emiterii. O altă încălcare la emiterea ordinului de sancţionare disciplinară îl consideră şi faptul că i s-au aplicat mai multe sancţiuni disciplinare prin unul şi acelaşi ordin, ceea ce contravine legislaţiei în vigoare.

Ulterior, la data de 27 decembrie 2010 de către angajator a fost emis ordinul nr. 65 “Cu privire la măsurile luate pentru înlăturarea lacunelor în modul de a prescrie, elibera şi rebuta substanţele stupefiante, toxice şi psihotrope în secţia consultativă a IMSP ”Spitalul Raional Leova”, prin care a fost sancţionată nelegitim, cu încălcarea art. 208 alin. (1), art. 210 alin.(1) Codul muncii, deoarece crearea condiţiilor de muncă pentru păstrarea stupefiantelor ţine de obligaţia angajatorului conform ordinului nr.71 din 03 martie 1999 al Ministerului Sănătăţii, la care se referă pârâtul în ordinul de sancţionare. Or, potrivit art. 10 alin. (2) lit. f) Codul muncii, angajatorului îi revine obligaţia să asigure salariaţii cu utilaj, instrumente şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea relaţiilor de muncă.

Deci, era prerogativa angajatorului să asigure în sensul indicat secţia cu safeu şi nu cea a reclamantului în calitate de angajat. Susţine reclamanta, că a fost concediată din funcţie ilegal, deoarece art. 86 Codul muncii expres prevede temeiurile de concediere a salariatului de către angajator, însă, în ordinul nr. 65 nu este stipulat clar în baza căror prevederi concrete a fost concediată. De asemenea angajatorul nu a ţinut cont de faptul, că dânsa este membru de sindicat şi în cazurile concedierii în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c), d), e), g) şi h) Codul muncii concedierea salariatului membru de sindicat poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului sindical din unitate.

Prin ordinul nr. 6 din 25 ianuarie 2010 „Cu privire la măsurile ulterioare de reducere şi optimizare a cheltuielilor la remunerarea muncii în Asistenţa Medicală Specializată de Ambulator” a fost lipsită de 0,25% din salariul tarifar de funcţie garantat de stat, conform art.129, 134 alin. (1), (3) Codul muncii, achitându-se doar 0,75% din salariul tarifar de bază fără acordul său, dar îndeplinind zilnic munca în baza unui 2 salariu tarifar, fapt confirmat prin tabelul de pontaj lunar. In aceste ordine nu se face referire la actul constatator, ceea ce constituie încălcare la emiterea ordinelor.

Astfel, solicită reclamanta constatarea nulităţii ordinelor nr. 51 din 29 octombrie 2010, nr. 65 din 27 octombrie 2010 şi nr. 6 din 25 ianuarie 2010, cu repunerea în drepturile încălcate prin ordinele de sancţionare nr. 51 din 29 octombrie 2010, nr. 65 din 27 octombrie 2010, nr. 6 din 25 ianuarie 2010 şi restabilirea în drepturile salariale de care a fost privată prin ordinile enunţate.

La 12 martie 2012, în ședința de judecată reclamanta a înaintat cerere suplimentară în care menționează că prin ordinele angajatorului contestate în prezenta cauză i-a fost cauzat prejudiciu material și moral, știrbirea reputației profesionale, deoarece temeiurile admiterii acestor ordine constituie atacuri vehemente şi virulente în adresa sa, fiindu-i aduse acuzaţii jignitoare, calomnioase, interzicându-se a se afla în staţionar, lipsirea de serviciu de urgenţă, eliberarea din funcţia de ginecolog-oncolog pe 50% intensitate, în acest context suferind stres şi grave suferinţe fizice şi psihice ce au determinat-o la concediu din cont propriu. Solicită reclamanta încasarea de la pârât în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei şi a prejudiciului material în sumă de 300 000 lei.

(f.d.49-51 vol.I). Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 12 aprilie 2012 cererea de chemare în judecată depusă de Zaharia Galina împotriva IMSP ”Spitalul Raional Leova” cu privire la anularea ordinelor nr. 6 din 25 ianuarie 2010, nr. 51 din 29 octombrie 2010 și nr. 65 din 27 octombrie 2010, încasarea prejudiciului material și moral a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de înaintare a pretențiilor (f.d.156-160 vol.I). Prin decizia Curții de Apel Cahul din 19 iulie 2012 a fost admis apelul reclamantei Zaharia Galina, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Leova din 12 aprilie 2012, cu restituirea cauzei în prima instanță pentru rejudecare în alt complet de judecată (f.d.182-186 vol.I).

La rejudecare, reclamantul şi-a concretizat cerinţele din acţiune invocând prin conţinut prevederile Legii salarizării şi Hotărîrii Guvernului nr. 1593 din 29 decembrie 2003 despre aprobarea Regulamentului privind salarizarea angajaţilor din instituţiile medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală prezentând calculul drepturilor salariale neachitate de către angajator pentru perioada anilor 2009-2012 şi anume: Pentru anul 2009 restanţa la salariu constituind: 1. servicii de gardă - 29014,98 lei neachitaţi luând în calcul coeficientul de multiplicare 2,0, care urmează a fi aplicat salariatului; 2. servicii de sărbători neachitate - 760 lei; 3. servicii de noapte - 4536,24 lei necalculate şi neachitate; în total restanţa pentru anul 2009 constituie suma de 34311,12 lei; coeficientul care este aplicat este 2,0; Pentru anul 2010 restanţa la salariu: 1. servicii de gardă - 30442 lei + 9005 lei (serviciu de gardă care derivă din condiţii de muncă nocive) în total suma de 39447 lei restanţă; 2. servicii de noapte 7946,57 lei neachitaţi; 3. servicii de sărbători - 1359 lei, care nu s-au achitat; 4. salariu neachitat pentru 12 luni 0,25 din salariul tarifar - 4500 lei; în total restanţa pentru anul 2010 constituie suma de 53252,57 lei;

3 Pentru anul 2011 restanţa la salariu: 1. servicii de gardă (gardă + noapte + sărbători) cumul - 42218,40 lei; 2. intensitate 9150 lei neachitaţi; 3. salariu neachitat pentru 12 luni 0,25 din salariul tarifar - 4575 lei; în total restanţa pentru anul 2011 constituie suma de 55943 lei; coeficientul aplicat 10 luni 2,0, pe restul 2 luni 2,2, care este la baza acestor sume; Pentru anul 2012 restanţa la salariu: 1. servicii prin cumul (gardă + noapte + sărbători) cumul - 1303 lei + 1823 lei = 3126 lei; 2. salariu neachitat pentru micşorarea coeficientului 2,2 la 2,0, din 01.07.2012 - 990 lei; 3. salariu neachitat pentru 2 luni 0,25 din salariul tarifar - 750 lei; în total restanţa pentru anul 2012 constituind 4866 lei; coeficientul care este aplicat este 2,2 până la data de 01.07.2012, apoi diminuat la 2,0; Pentru anul 2013 restanţa la salariu: 1. salariul neachitat 0,25 pentru 6 luni ceea ce constituie suma de 2846,25 lei; 2. coeficientul care este aplicat este 2,3.

Astfel, reclamantul pretinde drepturi salariale pârâtului din contul căruia solicită a fi încasate în sumă de 151219,04 lei, Solicită în consecinţă reclamanta Zaharia Galina prin extinderea cerinţelor în acţiune, constatarea nulităţii ordinelor nr.51 din 29 octombrie 2010, nr.65 din 27 decembrie 2010, inclusiv fără a reduce cerinţa de renunţare la pretenţia privind anularea ordinului nr.6 din 25 ianuarie 2010 şi drepturile salariale ce decurg din conţinutul acestuia - cerinţă pe care o susține prin acţiunea de bază, repunerea în drepturile încălcate prin ordinele de sancţionare nr.51 din 29 octombrie 2010, nr. 65 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 25 ianuarie 2010 emise de angajator, restabilirea în drepturile salariale privată prin ordinele nr.51 din 29 octombrie 2010, nr. 65 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 25 ianuarie 2010, încasarea în beneficiul său de la IMSP ’’Spitalul Raional Leova” suma de 151 219,04 lei cu titlu de drepturi salariale prin modificarea cuantumului prejudiciului material din mărimea de 200 000 lei, cu încasarea prejudiciului moral în de 300 000 lei (f.d.230-232, 238 vol.I).

Prin hotărîrea Judecătoriei Leova din 14 februarie 2014 acțiunea reclamantului a fost admisă parțial.

S-au anulat ca fiind ilegale – ordinul IMSP ”Spitalul Raional Leova” nr. 51 din 29 octombrie 2010 ”Cu privire la nerespectarea eticii și deontologiei în colectivul medicilor obstetricieni-ginecologi”; ordinul IMSP ”Spitalul Raional Leova” nr. 65 din 27 decembrie 2010 punctul 2 ”Cu privire la măsurile luate pentru înlăturarea lacunelor în modul de a prescrie, elibera și rebuta substanțele stupefiante, toxice și psihotrope în secția consultativă a IMSP ”Spitalul Raional Leova” în partea eliberării din funcția de ginecolog-oncolog pe 50% intensitate a medicului obstetrician-ginecolog Zaharia Galina și ordinul nr.6 din 25 ianuarie 2010 ”Cu privire la măsurile ulterioare de reducere și optimizare a cheltuielilor la remunerarea muncii în Asistența Medicală Specializată de Ambulatoriu” în partea unităților de funcție a medicului obstetrician- ginecolog și ginecolog-oncolog Zaharia Galina.

S-a repus Zaharia Galina în drepturile încălcate prin ordinele nr.51 din 29 octombrie 2010, nr. 65 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 25 ianuarie 2010 a IMSP ”Spitalul raional Leova”. S-a restabilit Zaharia Galina în 4 drepturile salariale de cînd a fost privată prin ordinele nr.51 din 29 octombrie 2010, nr. 65 din 27 decembrie 2010, nr. 6 din 25 ianuarie 2010 a IMSP ”Spitalul raional Leova”. S-a încasat din contul IMSP ”Spitalul raional Leova” în beneficiul lui Zaharia Galina suma de 151 219, 04 lei cu titlu de drepturi salariale și prejudiciul moral în mărime de 8000 lei. În rest, cerințele reclamantului Zaharia Galina au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d.318,323-339 vol.I). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014 a fost admis parțial apelul declarat de către IMSP ”Spitalul raional Leova”.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Leova din 14 februarie 2014 în partea încasării prejudiciului moral în beneficiul lui Zaharia Galina cu emiterea în această parte a unei hotărîri noi, prin care această pretenție s-a respins integral ca neîntemeiată. În rest, hotărîrea instanței de fond a fost menținută (f.d.28-36 vol.II). La 26 ianuarie 2015 IMSP ”Spitalul raional Leova” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o decizie nouă prin care cererea reclamantului să fie respinsă ca nefondată. În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel și instanța de fond sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

Suplimentar a invocat următoarele temeiuri: - ordinul nr. 51 din 29 octombrie 2010 nu se referă la careva drepturi salariale ale reclamantei, fapt constatat și prin decizia Curții de Apel Cahul din 19 iulie 2012 , în care în partea motivatoare a specificat că din cele trei ordine contestate, doar ordinele nr. 65 din 27 decembrie 2010 și nr. 6 don 25 ianuarie 2010 se referă la drepturi salariale. Ordinul a fost adus la cunoștință la data de 01 noiembrie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în cancelaria instanței la data de 01 februarie 2012. - instanța de fond eronat a aplicat prevederile Legii salarizării și Hotărîrea Guvernului nr. 1593 din 29 decembrie 2003 despre aprobarea Regulamentului privind salarizarea angajaţilor din instituţiile medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

- ordinele contestate de reclamantă au fost emise în conformitate cu legislația în vigoare, cu respectarea procedurii, fiind legale în fond. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Conform avizelor de recepție anexate la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 26 noiembrie 2014 a fost expediată în adresa participanților 5 la 15 decembrie 2014, recepționată la 16 decembrie 2014 (f.d. 38-39 vol. II), astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de IMSP ”Spitalul raional Leova” poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. 6 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de IMSP ”Spitalul raional Leova” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de IMSP ”Spitalul raional Leova” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 7