2ra-1699/14 — Încasarea restanţelor salariale şi penalităţilor, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: M. Macar dosarul nr. 2ra-1699/14 (Judecătoria Străşeni) instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai (Curtea de Apel Chişinău) DECIZIE 30 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Ion Corolevschi, Elena Covalenco examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Iacob Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iacob Nicolae împotriva Instituţiei medico-sanitare publice „Spitalul raional Hînceşti” şi Instituţiei medico-sanitare publice „Spitalul Cărpineni” cu privire la încasarea restanţelor salariale şi penalităţilor, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Iacob Nicolae şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 31 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 22 februarie 2011 Iacob Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva IMSP „Spitalul raional Hînceşti” şi IMSP „Spitalul Cărpineni” cu privire la încasarea restanţelor salariale şi penalităţilor, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că pe parcursul a 40 de ani activează în funcţia de medic otolaringolog la Spitalul din s. Cărpineni, r. Hînceşti, care până la din 10 decembrie 2010 s-a aflat în subordinea IMSP „Spitalul raional Hînceşti”. În baza deciziei IMSP „Spitalul raional Hînceşti” din 05 februarie 2008 a fost privat în mod ilegal de posibilitatea de a munci în volum deplin, fiind obligat să activeze doar pe coeficient de 0,5 salariu, fapt ce a condiţionat adresarea dânsului în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 17 decembrie 2009 şi hotărârea suplimentară a aceleiaşi instanţe din 22 februarie 2010 i-a fost restabilit salariul tarifar şi în beneficiul său de la IMSP „Spitalul raional Hînceşti” s-au încasat restanţele salariale şi penalitatea aferentă reţinerii salariului.

Menţionează că abia la 10 mai 2010, când a recepţionat salariul restabilit în volum deplin, a observat că plăţile adjudecate au vizat perioada de până la 31 1 octombrie 2009, deşi în funcţia integră a fost restabilit la 01 aprilie 2010, iar hotărârea judecătorească în partea achitării sumelor a fost executată prin intermediul Oficiului de executare Hînceşti la 13 aprilie 2010. Astfel, pentru lunile noiembrie şi decembrie 2009, ianuarie-martie 2010 restanţele salariale şi penalitatea aferentă nu i-au fost achitate.

Suplimentar, invocă că urmează să i se plătească şi penalitatea pentru restanţele salariale în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, pentru suma de 10 253,61 lei achitată la 13 aprilie 2010 (163 zile întârziere) şi perioada 01 noiembrie 2009 – 28 februarie 2011. Totodată, indică reclamantul că pentru perioada 01 martie 2008 (data reducerii salariului) – 31 martie 2010, este îndreptăţit la compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului, administraţia instituţiei medico-sanitare fiind responsabilă pentru calcularea corectă şi în termen a sumei de compensare corespunzătoare. Susţine că a adresat directorului IMSP „Spitalul raional Hînceşti” o cerere prealabilă, care însă a rămas fără răspuns şi executare.

Solicită reclamantul Iacob Nicolae încasarea în beneficiul său de la IMSP „Spitalul raional Hînceşti” a restanţelor salariale neplătite pentru perioada noiembrie 2009 – martie 2010, penalitatea pentru perioada 01 noiembrie 2009 – 12 aprilie 2010, penalitatea pentru perioada 01 noiembrie 2009 – 28 februarie 2011, obligarea pârâtului să efectueze calcularea corectă şi în termen a compensaţiei pierderii unei părţi din salariu în legătură cu încălcarea termenilor de plată a acestuia, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată suportate.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul Iacob Nicolae de multiple ori şi- a concretizat cerinţele acţiunii, într-un final solicitând încasarea în mod solidar de la IMSP „Spitalul raional Hînceşti” şi IMSP „Spitalul Cărpineni” în beneficiul său a sumei de 9 745,30 lei cu titlu de restanţe salariale pentru perioada 01 noiembrie 2009 – 01 aprilie 2010, sumei de 11 656,81 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin creşterea inflaţiei (indexarea salariului), 11 838,45 lei penalitate pentru neachitarea în termen a restanţelor menţionate, 26 072,10 lei penalitate pentru perioada 01 decembrie 2008 – 28 mai 2013, 10 000 lei cu titlu de compensaţie pentru prejudiciul moral cauzat şi 1 130 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 31 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat în mod solidar de la IMSP „Spitalul raional Hînceşti” şi IMSP „Spitalul Cărpineni” în beneficiul lui Iacob Nicolae suma de 8 857,50 lei cu titlu de restanţe salariale pentru perioada 01 noiembrie 2009 – 01 aprilie 2010 şi 1 130 lei cheltuieli de judecată, în rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Iacob Nicolae şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 31 octombrie 2013. La 02 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, Iacob Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014, cerând 2 admiterea recursului şi modificarea hotărârilor judecătoreşti astfel încât acţiunea sa să fie admisă integral.

Recurentul în motivarea recursului a invocat interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi de drept procedural de către instanţele ierarhic inferioare, precum şi aprecierea arbitrară a probelor administrate. Consideră recurentul că instanţele de fond şi de apel au omis să dea o apreciere juridică corectă temeiniciei acţiunii, la caz nefiindu-i calculate şi achitate toate plăţile aferente reţinerii salariului. Susţine că a fost privat în mod ilegal de posibilitatea de a munci, încălcarea respectivă condiţionând admiterea în integritate a pretenţiilor formulate. Totodată pretinde că este îndreptăţit şi la repararea prejudiciului moral cauzat prin reţinerea salariului şi a plăţilor aferente, fiind nevoit să se adreseze în judecată pentru apărarea drepturilor sale legitime.

Iar instanţele ierarhic inferioare au examinat în mod superficial acţiunea, nepenetrând în esenţa pretenţiilor şi respingându-le fără a indica careva temeiuri de fapt şi de drept şi fără a se pronunţa asupra motivelor cererii de chemare în judecată. La 18 aprilie 2014 în adresa intimaţilor IMSP „Spitalul raional Hînceşti” şi IMSP „Spitalul Cărpineni” a fost expediată copia recursului declarat de către Iacob Nicolae cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. Intimaţii nu şi-au valorificat dreptul procedural respectiv şi nu au depus referinţe la recursul declarat, acesta examinându-se astfel în lipsa referinţelor. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 iunie 2014 recursul declarat de către Iacob Nicolae a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Potrivi art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că recurentul- reclamant Iacob Nicolae activează începând cu 04 iulie 1970 în funcţia de medic otolaringolog (ORL) în cadrul Spitalului raional Hînceşti, secţia consultativă Spitalul Cărpineni (f.d. 37, 175-176). Prin decizia comisiei pentru întrebări economice a IMSP „Spitalul raional Hînceşti” din 05 februarie 2008, funcţia de medic otolaringolog (ORL) în secţia consultativă Spitalul Cărpineni a fost micşorată de la coeficientul de 1,0 salariu la 0,5 salariu. 3 Nefiind de acord cu decizia respectivă, Iacob Nicolae a contestat-o în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 17 decembrie 2009 a fost admisă parţial acţiunea lui Iacob Nicolae împotriva Spitalului raional Hînceşti şi Spitalului Cărpineni, fiind dispusă încasarea de la Spitalul raional Hînceşti în beneficiul dânsului 35 437,40 lei cu titlu de restanţe salariale, 10 253,61 lei cu titlu de penalitate şi 3 996,00 lei cheltuieli de judecată, iar în total suma de 49 687,00 lei (f.d. 18-20). Iar prin hotărârea suplimentară a aceleiaşi instanţe din 22 februarie 2010 a fost obligat Spitalul raional Hînceşti să restabilească cuantumul salariului lunar tarifar lui Iacob Nicolae în mărime de 2 362,50 lei şi sporul pentru categoria de calificare în sumă de 1 181,25 lei micşorat prin decizia comisiei pentru întrebări economice a IMSP „Spitalul raional Hînceşti” din 05 februarie 2008 (f.d.

52, 52 verso). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2011 a fost respins apelul declarat de către Spitalul raional Hînceşti şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 17 decembrie 2009 (f.d. 48-51). Materialele cauzei atestă că la 08 aprilie 2010 de către Oficiul de executare Hînceşti a fost emisă delegaţia de retragere a numerarului nr. 3037019, al cărei beneficiar este Iacob Nicolae, iar la 13 aprilie dânsul a ridicat de la SA „Banca de Economii” suma de 49 687,00 lei adjudecată conform hotărârii Judecătoriei Hînceşti din 17 decembrie 2009 (f.d.

5, 6). Iar conform ordinului nr. 46 din 20 aprilie 2010 emis de către directorul IMSP „Spitalul raional Hînceşti”, Ciubotaru Petru, în baza hotărârii Judecătoriei Hînceşti din 22 februarie 2010, începând cu 01 aprilie 2010 pentru medicul ORL secţia consultativă Spitalul Cărpineni, Iacob Nicolae, s-a introdus coeficientul de 0,5 unităţi, cu restabilirea cuantumului salariului tarifar lunar în sumă de 2 362,50 lei şi sporului pentru categoria de calificare în mărime de 1 181,25 lei (f.d. 38). Prin decizia Consiliului r. Hînceşti nr. 07/21 din 10 decembrie 2010 „Cu privire la reorganizarea IMSP „Spitalul raional Hînceşti”, Spitalul raional Hînceşti a fost reorganizat şi a fost creată prin separare IMSP „Spitalul Cărpineni” ca persoană juridică distinctă (f.d.

82, 82 verso). La 22 februarie 2011 Iacob Nicolae s-a adresat în judecată cu prezenta acţiune împotriva IMSP „Spitalul raional Hînceşti” şi IMSP „Spitalul Cărpineni”, cerând încasarea în beneficiul său a restanţelor salariale şi a penalităţilor pe perioada 01 noiembrie 2009 – 01 aprilie 2010, repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin neachitarea imediată a plăţilor adjudecate anterior (f.d. 1-3). Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 31 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat în mod solidar de la IMSP „Spitalul raional Hînceşti” şi IMSP „Spitalul Cărpineni” în beneficiul lui Iacob Nicolae suma de 8 857,50 lei cu titlu de restanţe salariale pentru perioada 01 noiembrie 2009 – 01 aprilie 2010 şi 1 130 lei cheltuieli de judecată, în rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.

196-197). 4 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Iacob Nicolae şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 31 octombrie 2013 (f.d. 228-235). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie evidenţiază că contrar standardelor procedurale recunoscute, prima instanţă a soluţionat prezenta pricină fără a se expune asupra tuturor probelor din dosar, fără să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, fără să furnizeze răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărâre, limitându-se în partea motivării la o expunere succintă a circumstanţelor relevante şi citarea normelor de drept aplicabile.

Or, în conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivarea hotărîrii se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Se reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prezumă dreptul la о hotărâre şi decizie motivate. Motivarea este о parte a hotărârii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare.

Potrivit unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speţa Garcia Ruiz c. Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999). Însă la cazul prezentei speţe, Judecătoria Hînceşti pronunţând hotărârea din 31 octombrie 2013 a omis să satisfacă standardele procedurale relevante referitoare la conţinutul actului judecătoresc, iar Curtea de Apel Chişinău prin decizia recurată din 06 februarie 2014 nu a corectat omisiunea respectivă contrar prevederilor art. 373 alin. (1) CPC, care consacră expres obligaţiunea instanţei de apel de a verifica în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă, formulând de asemenea argumente cu caracter general în respingerea acţiunii înaintate de către Iacob Nicolae.

Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi (principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei), ceea ce la cazul prezentei speţe este lipsă. Date fiind cele relevate, se constată cu certitudine că instanţa de fond a soluţionat pricina fără a se expune asupra tuturor problemelor de legalitate invocate 5 în acţiune şi fără a-şi argumenta concluziile finale, iar instanţa de apel, contrar obligaţiunilor de verificare ce îi revin conform legii, a menţinut hotărârea instanţei inferioare, invocând în susţinerea soluţiei finale argumente cu caracter general ce nu pot fi reţinute.

Totodată, instanţa de recurs accentuează că instanţele ierarhic inferioare au omis să prezinte vreun calcul matematic al sumelor adjudecate în beneficiul recurentului-reclamant şi o desfăşurare a acestuia, nefiind clar motivul încasării anume a sumelor de 8 857,50 lei cu titlu de restanţe salariale şi 1 130 lei cheltuieli de judecată. Se atenţionează că prin emiterea unei hotărâri superficiale, recurentului- reclamant Iacob Nicolae i-a fost încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil, garantat de art. 6 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, prerogativă care prezumă dreptul la o hotărâre motivată, instanţa judecătorească fiind obligată a se expune asupra tuturor pretenţiilor invocate de către acesta.

Or, în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat acţiunea posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil (speţa Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea din 09 decembrie 1994). Ţinând cont de imposibilitatea instanţei de recurs de a corecta respectivele omisiuni de procedură şi reiterând inexistenţa temeiurilor legale pentru a remite pricina spre rejudecare în instanţa de fond (art.432 alin.(3) lit.d) si f) CPC), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârile judecătoreşti pronunţate nu satisfac standardele procedurale ale legalităţii şi temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs la examinarea pricinii în ordine de recurs, şi având în vedere lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Iacob Nicolae, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014 şi a remite pricina spre rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizie legală şi întemeiată, respectând dreptul garantat al părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Iacob Nicolae. 6 Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iacob Nicolae împotriva Instituţiei medico-sanitare publice „Spitalul raional Hînceşti” şi Instituţiei medico- sanitare publice „Spitalul Cărpineni” cu privire la încasarea restanţelor salariale şi penalităţilor, repararea prejudiciului material şi moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Elena Covalenco 7