2ra-1937/15 — Încasarea datoriei salariale

prima instanţă – V.Grosu dosarul nr. 2ra-1937/15 instanţa de apel – I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iacob Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Iacob Nicolae împotriva Instituţiei Medico – Sanitare Publice Spitalul Cărpineni cu privire la restabilirea coeficientului tarifar, compensarea salariului neachitat şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Iacob Nicolae şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 31 octombrie 2014 , c o n s t a t ă La 03 ianuarie 2014, reclamantul Iacob Nicolae a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Medico – Sanitare Publice Spitalul Cărpineni cu privire la restabilirea coeficientului tarifar, compensarea salariului neachitat şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, este angajat al Instituţiei Medico – Sanitare Publice Spitalului Cărpineni în funcţia de medic ORL, secţia consultativă începînd cu 04 iulie 1970. Avînd salariul de 2598,75 lei, prevăzut de reţeaua tarifară unică din 01 iulie 2012, pentru lunile noiembrie şi decembrie 2012, i-a fost achitat salariul de numai 2516,25 lei astfel salariul lunar i-a fost redus cu 82,5 lei, iar suplimentul pentru categoria de calificare cu 41,25 lei. începînd cu luna ianuarie 2013, salariul tarifar i se reduce pînă la 2433,75 lei, fiind astfel micşorat cu 165 lei lunar, iar suplimentul pentru categorie i se reduce cu 82,5 lei. Astfel, coeficientul tarifar de multiplicare a fost micşorat de la 3,15 la 2,95.

Explicaţiile oficiale ale spitalului sunt că nu se ajung bani. Consideră reclamantul, că în lipsa anunţării de către Guvern a unor măsuri de austeritate a careva premize pentru reducerea salariilor lucrătorilor medicali, reducerea coeficientului tarifar de la 3,15 la 2,95 de administraţia pîrîtului, abilitată de altfel doar cu funcţii de execuţie, reprezintă o depăşire a atribuţiilor de serviciu prin care i-au fost provocate prejudicii materiale şi morale considerabile. Indică reclamantul, că pîrîtul prin acţiunile sale a încălcat pct. 11 al Hotărîrii de Guvern nr. 1593 din 29 decembrie 2003 şi alte prevederi ale legislaţiei muncii.

Cere, Iacob Nicolae încasarea de la Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Cărpineni în beneficiul său a sumei de 247,5 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat pe lunile noiembrie şi decembrie anul 2012 (123,75 x 2=247,5 lei); a sumei de 1815 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material pe lunile ianuarie-noiembrie 2013 (247,5 lei x l1=2722,5 lei); repararea prejudiciului moral în mărime egală cu valoarea prejudiciului material calculat pînă la 30 noiembrie 2013, în sumă totală de 2970 lei, restabilirea cuantumului salariului prevăzut de reţeaua tarifară unică din 01 iulie 2012 cu coeficientul de multiplicare de 3,15 în volum total de 2598,75 lei; calcularea totală pînă la momentul achitări reale a sumei datorate şi executarea imediată a hotărîrii.

Pe parcursul examinării cauzei Iacob Nicolae în repetate rînduri şi-a concretizat pretenţiile invocate în cererea de chemare în judecată iniţială, prin majorarea lor în temeiul prevederilor art. 60 CPC.

Astfel, solicită reclamantul recunoaşterea de către instanţa de judecată a nulităţii acţiunii de reducere de către pîrît a coeficientului de multiplicare a salariului tarifar de la 3,15 la 2,95, care a dus la reducerea salariului reclamantului, în baza art. 84 alin. (1), (4) şi (5) Codul muncii; restabilirea coeficientului de multiplicare a salariului tarifar la mărimea de 3,15 conform situaţiei din lista de tarifare din 01 iulie 2012; încasarea din contul Instituţiei Medico – Sanitare Publice Spitalul Cărpineni în beneficiul său a sumei de 1901 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat pe lunile noiembrie - decembrie anul 2012, reieşind din calculul (950,63 lei x 2=1 901,26 lei); încasarea din contul Instituţiei Medico – Sanitare Publice Spitalul Cărpineni în beneficiul său a sumei de 1074,38 lei x numărul lunilor pînă la achitarea integrală a restanţelor salariale - prejudiciu după perioada 01 ianuarie 2013; repararea prejudiciului moral pînă în momentul achitării depline a sumei datorate şi executarea imediată a hotărîrii; compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 255 lei + 128 lei; încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a sumei de 8 103,32 lei cu titlu penalitate legală în mărime de 0,1% din sumele neachitate la timp salariatului pentru fiecare zi de întârziere (art. 330 Codul muncii).

Suplimentar în motivarea cerinţelor sale privind cuantumul diferenţei neachitate reclamantul a invocat faptul că Regulamentul privind salarizarea angajaţilor IMSP, încadraţi în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1593 din 29 decembrie 2003 a fost modificat, astfel încît începînd cu data de 01 iulie 2014, drept bază de calculare a salariului tarifar serveşte salariul tarifar în cuantum de 1000 lei. Dat fiind faptul că potrivit art. 331 alin. (1) Codul muncii, calcularea prejudiciului material are loc conform preţurilor existente la data reparării prejudiciului şi repararea integrală, susţine reclamantul că salariul său total trebuie să fie de 3 150 lei (1000 leix3,15), la care urmează de adăugat suplimentul de 50% pentru categoria superioară de calificare, iar diferenţa neachitată de către pîrît începînd cu luna noiembrie 2012, urmează a fi calculată reieşind din suma salariului mai sus enunţată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 31 octombrie 2014, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Iacob Nicolae cu dispunerea încasării de la Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Cărpineni în beneficiul lui Iacob Nicolae a sumei de 247,50 lei cu titlu de salariu neachitat pentru anul 2012, suma de 2 439,89 lei cu titlu de salariu neachitat pentru anul 2013, suma de 2 085 lei cu titlu de salariu neachitat pentru anul 2014, suma de 1 710,59 lei cu titlu de penalitate legală de întîrziere şi suma de 1000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, iar în total suma de 7 482,98 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 246,35 lei. A fost obligată Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Cărpineni să restabilească şi să achite în beneficiul lui Iacob Nicolae salariul prevăzut de reţeaua tarifară unică în vigoare la data efectuării achitărilor, cu aplicarea coeficientului de multiplicare a salariului tarifar de 3,15.

În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2015, a fost respins apelul declarat de Iacob Nicolae şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 31 octombrie 2014. La 21 mai 2015, Iacob Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, consideră atât hotărârea primei instanţe cât, şi decizia instanţei de apel ca fiind neîntemeiate şi care urmează a fi casate în conformitate cu prevederile art. 432 CPC, deoarece circumstanţele pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, iar concluzia instanţei contravine materialelor pricinii.

Examinînd cererea de recurs declarată de Iacob Nicolae completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către prima instanţă şi cea de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iacob Nicolae, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Iacob Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat