2ri-136/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: I. Talpa dosarul nr. 2ri-136/15 DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iuliana Oprea, Galina Stratulat Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către lichidatorul Societăţii comerciale „Vioranta-Farm” societate cu răspundere limitată, Victor Magnet şi Întreprinderea mixtă „Becor” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii mixte „Becor” societate cu răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea comercială „Vioranta-Farm” societate cu răspundere limitată, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015, prin care a fost respinsă cererea lichidatorului Societăţii comerciale „Vioranta-Farm” societate cu răspundere limitată cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale Societăţii comerciale „Viroanta-Farm” societate cu răspundere limitată în persoana administratorului Tatiana Bejenari, c o n s t a t ă: La 05 februarie 2014, ÎM „Becor” SRL a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SC „Viranta-Farm” SRL.

În motivarea cererii creditorul a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 noiembrie 2012 au fost încasate de la SRL „Vioranta-Farm” în beneficiul ÎM „Becor” SRL următoarele mijloace băneşti: datoria în sumă de 599497,35 lei şi taxa de stat în sumă de 17985 lei. Menţionează că hotărârea judecătorească menţionată a devenit irevocabilă prin neatacare. Susţine că ulterior, creditorul a înaintat titlul executoriu nr. 2e-642/11, eliberat în baza hotărârii judecătoreşti menţionate, spre urmărire silită executorului judecătoresc Gheorghe Boţan, care prin încheierea din 29 martie 2013 a intentat procedura de executare silită a sumelor dispuse spre încasare de la debitor.

Afirmă că după intentarea procedurii de executare silită, nu a fost posibil de încasat de la debitor nici o parte a datoriei, aceasta rămânând integral nestinsă, iar cauza neachitării sumei restante a fost starea financiară a debitorului, care a intrat în incapacitate de plată şi supraîndatorire. Invocă că conform scrisorii executorului judecătoresc din 27 ianuarie 2014, documentul executoriu nu este posibil de executat, fiind constatată insuficienţa bunurilor şi mijloacelor băneşti pentru încasarea sumelor stabilite de instanţa de judecată. În rezultatul verificării existenţei bunurilor şi a activelor materiale, a mijloacelor băneşti şi luând în considerare răspunsurile de la autorităţile publice, instituţiile financiare interpelate, s-a constatat că debitorul nu deţine mijloace băneşti, bunuri mobile şi imobile din contul cărora s-ar putea recupera datoria urmărită în mod silit.

Mai invocă că debitorul cunoştea despre creanţa creditorului, ea fiind născută dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Menţionează că în procesul de executare silită s-a constatat că debitorul manifestă rea-credinţă şi se eschivează de la executare. Totodată, debitorul nu declară şi tăinuieşte patrimoniul, din contul căruia ar fi posibilă executarea documentului executoriu. Prin urmare, solicită constatarea insolvabilităţii debitorului şi intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitor, numirea în calitate de administrator provizoriu pe ÎI „Magnet Victor”, aplicarea faţă de debitor a măsurilor de asigurare prevăzute de art. 24 din Legea insolvabilităţii şi aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea modificării stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 07 februarie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către ÎM „Becor” SRL privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Vioranta-Farm”, în scopul prevenirii modificării stării bunurilor SRL „Vioranta-Farm” în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate următoarele măsuri de asigurare: a fost numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Magnet Victor”, a fost obligat debitorul ca în perioada de observaţie deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu, a fost înlăturat debitorul de la gestionarea patrimoniului SRL „Vioranta-Plus”, a fost pus sechestru pe toate bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială, au fost suspendate urmările individuale ale creditorilor şi executările silite asupra bunurilor debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului şi a fost dispusă înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu.

A fost obligat administratorul provizoriu să prezinte instanţei de insolvabilitate la 24 februarie 2014 un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare aplicate faţă de SRL „Vioranta-Farm”, să examineze situaţia economică a debitorului şi să întocmească un raport de verificare a existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive, să notifice imediat despre aplicarea măsurilor de asigurare în toate registrele publice, inclusiv în registrul de stat al persoanelor juridice şi în registrul de stat al întreprinzătorilor individuali, în registrul bunurilor imobile şi în alte registre, în care se înscriu gajul, băncile, organele cadastrale teritoriale, autorităţile vamale, oficiile poştale, staţiile de cale ferată, depozitele portuare şi vamale, alte locuri de înmagazinare din circumscripţia în care debitorul îşi are sediul ori filiale sau reprezentanţe, pentru a sista orice operaţiune cu bunurile acestuia şi să notifice în cel mult 10 zile lucrătoare de după desemnare creditorii din evidenţa contabilă, prezentată de debitor, pentru înaintarea creanţelor certe şi exigibile asupra patrimoniului debitorului şi prezentarea unei referinţe asupra cererii introductive.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 14 aprilie 2014 a fost declarată SRL „Vioranta-Farm” în stare de insolvabilitate, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Vioranta-Farm”, a fost numit în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate, ÎI „Magnet Victor”, au fost înlăturaţi membrii organelor de conducere ai SRL „Vioranta-Farm” de la gestionarea întreprinderii şi masei debitoare, cu destituirea acestora din funcţiile deţinute, iar atribuţiile de administrare şi de dispoziţie a societăţii au fost transmise ÎI „Magnet Victor”, a fost dispusă notificarea creditorilor că termenul limită de înregistrare a cererilor de admitere a cererilor de admitere a creanţelor la Curtea de Apel Bălţi în vederea întocmirii tabelului definitiv constituie 45 zile calendaristice din data pronunţării hotărârii, care expiră la 02 iunie 2014, a fost stabilit termenul de 15 zile lucrătoare pentru verificarea creanţelor de către administrator, de întocmire şi de prezentare Curţii de Apel Bălţi a tabelului definitiv, care începe să curgă din 02 iunie 2014 şi expiră la 26 iunie 2014 şi a fost stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 27 iunie 2014, ora 09.00, în incinta Curţii de Apel Bălţi.

Prin hotărârea suplimentară a Curţii de Apel Bălţi din 06 mai 2014 a fost admisă parţial cererea privind stabilirea cuantumului de remunerare a administratorului provizoriu şi cuantumul cheltuielilor judiciare aferente perioadei de observaţie şi au fost încasate de la Tatiana Bejenari în beneficiul ÎI „Magnet Victor” cheltuielile de judecată în sumă de 185,90 lei şi remunerarea administratorului provizoriu în sumă de 11200 lei. La 05 decembrie 2014, administratorul procesului de insolvabilitate, ÎI „Magnet Victor” a depus o cerere, prin care a solicitat iniţierea procedurii simplificate a falimentului în privinţa SRL „Vioranta-Farm” în procedura falimentului.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 16 decembrie 2014 a fost admisă cererea lichidatorului SRL „Vioranta-Farm” privind iniţierea procedurii simplificate a falimentului, a fost dispusă iniţierea procedurii simplificate a falimentului în privinţa debitorului SRL „Vioranta-Farm”, a fost obligat lichidatorul ÎI „Magnet Victor” să prezinte spre aprobare bilanţul de lichidare referitor la valoarea activelor, inclusiv creanţele confirmate şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată şi a fost stabilită şedinţa de judecată pentru 02 februarie 2015, ora 10.00 pentru aprobarea bilanţului de lichidare. Ulterior, lichidatorul SRL „Vioranta-Farm”, Victor Magnet a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” în persoana administratorului Tatiana Bejenari în sumă de 826172,13 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 a fost respinsă cererea lichidatorului SRL „Vioranta-Farm”, Victor Magnet privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” în persoana administratorului Tatiana Bejenari ca neîntemeiată. La 10 martie 2015 şi 01 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, lichidatorul SRL „Vioranta-Farm”, Victor Magnet a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea cererii cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” în persoana administratorului Tatiana Bejenari.

Recurentul lichidatorul SRL „Vioranta-Farm”, Victor Magnet, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este ilegală şi neîntemeiată, deoarece prima instanţă nu a cercetat sub toate aspectele probele anexate la dosar. Menţionează că instanţa eronat nu a constatat existenţa temeiului juridic pentru tragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” şi, anume, încălcarea art. 248 alin. (1) lit. lit. f) şi h) din Legea insolvabilităţii – dispunerea continuării unei activităţi a debitorului, care ducea în mod vădit debitorul la incapacitate de plată, nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform art. 26 din Legea menţionată şi neprezentarea informaţiilor solicitate de administratorul/lichidatorul conform art. 27 alin. alin. (3) şi (4) din Legea menţionată.

Susţine că instanţa, contrar prevederilor art. 241 alin. (5) CPC, nu a indicat motivele care au determinat concluziile acesteia şi legea guvernantă, inclusiv probele prezentate de părţi, care urmau a fi apreciate de către instanţă. Afirmă că instanţa urma să verifice şi alte circumstanţe, ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, în conformitate cu prevederile art. 130 CPC, probele administrate pe dosar şi în dependenţă de situaţia stabilită, în raport cu normele de drept material care reglementează relaţiile între părţi, să adopte o hotărâre legală şi întemeiată.

Invocă că reieşind din prevederile art. art. 15 şi 248 din Legea insolvabilităţii, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator). La 12 martie 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎM „Becor” SRL a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea cererii cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” în persoana administratorului Tatiana Bejenari.

Recurenta ÎM „Becor” SRL, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată, deoarece prima instanţă a interpretat eronat legea şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Menţionează că prima instanţă, examinând cererea cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” în persoana administratorului Tatiana Bejenari, nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor cererii şi nu s-a pronunţat nici în privinţa temeiurilor de atragere la răspundere subsidiară. Susţine că cerere de atragere la răspundere subsidiară a fost întemeiată pe mai multe temeiuri prevăzute de Legea insolvabilităţii.

Afirmă că conform cererii menţionate, instanţei de insolvabilitate s-a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a Tatianei Bejenari în calitate de asociat unic în temeiul art. art. 14, 138 alin. (5) şi 159 alin. (4) din Legea insolvabilităţii şi în calitate de membru (unic) al organelor de conducere în temeiul art. art. 247 şi 248 din Legea insolvabilităţii. Invocă că instanţa de insolvabilitate, examinînd cererea privind atragerea la răspundere subsidiară, s-a pronunţat doar în privinţa temeiurilor atragerii la răspundere conform prevederilor art. 248 din Legea insolvabilităţii şi a omis în mod vădit cerinţele, argumentele şi temeiurile titularului cererii cu privire la prevederile art. art. 14, 138 alin. (5) şi 159 alin. (4) din Legea insolvabilităţii.

Mai invocă că pînă la depunerea de către lichidator a cererii în instanţă, decizia de atragere la răspundere subsidiară a Tatianei bejenari a fost adoptată la adunarea creditorilor din 30 ianuarie 2015, iar decizia menţionată nu a fost contestată. Astfel, lichidatorul Victor Magnet a depus cererea de atragere la răspundere subsidiară în instanţa de insolvabilitate, în vederea executării hotărârii adunării creditorilor din 31 ianuarie 2015. Menţionează că din materialele dosarului şi, anume, din rapoartele administratorului insolvabilităţii rezultă că supraîndatorarea şi incapacitatea de plată a debitorului a survenit încă în anul 2010, iar cu 36 luni înainte de intentarea procesului de insolvabilitate, debitorul primea de la furnizori marfă, însă nu efectua achitarea mărfii prin intermediul conturilor bancare, precum nu se achita pentru marfa livrată nici prin numerar.

Astfel, beneficiind de marfa primită de la furnizori în sumă de circa 800 mii lei, debitorul a comercializat-o fără a reflecta mijloace băneşti în casieria întreprinderii ori pe conturile bancare deschise pe numele debitorului. Susţine că Tatiana Bejenari nu a prezentat actele din contabilitatea întreprinderii, care să justifice cheltuielile în suma indicată, unul din motivele neprezentării acestora, invocat de către aceasta, fiind pierderea acestor documente. Reţine că pierderea actelor din contabilitatea întreprinderii nu justifică lipsa mijloacelor băneşti la întreprindere.

Afirmă că conform art. 7 alin. (2) din Legea contabilităţii, entitatea este obligată să ţină contabilitatea şi să întocmească situaţiile financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte acte normative, iar conform art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea menţionată, răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară revine conducerii (organului executiv) – în entitatea cu răspundere limitată. Invocă că conform art. 43 alin. alin. (3) şi (6) din Legea menţionată, răspundere pentru organizarea păstrării şi integritatea documentelor contabile o poartă conducătorul entităţii, iar în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor contabile, conducătorul entităţii este obligat să le restabilească în termen de pînă la 2 luni, începând cu data constatării faptului respectiv.

Mai invocă că raportând normele juridice menţionate la circumstanţele speţei, se constată că Tatiana Bejenari, fiind conducător al debitorului, în mod culpabil şi contrar normelor de rigoare, nu a asigurat ţinerea contabilităţii, nu a reflectat toate faptele economice în contabilitatea debitorului, nu a asigurat integritatea documentelor, iar la pierderea acestora, nu a asigurat restabilirea ei conform legii. Prin aceasta se constată prezenţa temeiului indicat la art. 248 alin.(1) lit. e) din Legea insolvabilităţii, conform căruia Tatianei Bejenari i s-a imputat ţinerea unei contabilităţi contrare legii, care s-a soldat cu dispariţia documentelor contabile ale debitorului.

Menţionează că starea de insolvabilitate a survenit încă în anul 2011, însă debitorul, prin intermediului asociatului şi conducătorului, contrar obligaţiei de la art. 14 din Legea insolvabilităţii, nu a depus cerere introductivă pentru a reduce riscurile stării de insolvenţă, ci dimpotrivă, a continuat activitatea, a primit marfă, pentru care nu s-a achitat, operaţiunile comerciale nefiind nici măcar înregistrate ca fapte economice. Susţine că prin neexpunerea instanţei asupra tuturor capetelor cererii lichidatorului şi prin nemotivarea respingerii unor temeiuri invocate în cerere, instanţa de insolvabilitate a emis o hotărâre contrar prevederilor art. 239 CPC, astfel, încălcând art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Prin referinţa depusă la 21 aprilie 2015 Tatiana Bejenari a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 07 februarie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către ÎM „Becor” SRL cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Vioranta-Farm” şi în scopul prevenirii modificării stării bunurilor SRL „Vioranta-Farm” în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, au fost aplicate măsuri de asigurare, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Magnet Victor”.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 14 aprilie 2014 a fost declarată SRL „Vioranta-Farm” în stare de insolvabilitate, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Vioranta-Farm”, a fost numit în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate, ÎI „Magnet Victor”, au fost înlăturaţi membrii organelor de conducere ai SRL „Vioranta-Farm” de la gestionarea întreprinderii şi masei debitoare, cu destituirea acestora din funcţiile deţinute, iar atribuţiile de administrare şi de dispoziţie a societăţii au fost transmise ÎI „Magnet Victor”, a fost dispusă notificarea creditorilor că termenul limită de înregistrare a cererilor de admitere a cererilor de admitere a creanţelor la Curtea de Apel Bălţi în vederea întocmirii tabelului definitiv constituie 45 zile calendaristice din data pronunţării hotărârii, care expiră la 02 iunie 2014, a fost stabilit termenul de 15 zile lucrătoare pentru verificarea creanţelor de către administrator, de întocmire şi de prezentare Curţii de Apel Bălţi a tabelului definitiv, care începe să curgă din 02 iunie 2014 şi expiră la 26 iunie 2014 şi a fost stabilită şedinţa de validare a creanţelor pentru 27 iunie 2014, ora 09.00, în incinta Curţii de Apel Bălţi.

La 05 decembrie 2014, administratorul procesului de insolvabilitate, ÎI „Magnet Victor” a depus o cerere, prin care a solicitat iniţierea procedurii simplificate a falimentului în privinţa SRL „Vioranta-Farm” în procedura falimentului. Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 16 decembrie 2014 a fost admisă cererea lichidatorului SRL „Vioranta-Farm” privind iniţierea procedurii simplificate a falimentului, a fost dispusă iniţierea procedurii simplificate a falimentului în privinţa debitorului SRL „Vioranta-Farm”, a fost obligat lichidatorul ÎI „Magnet Victor” să prezinte spre aprobare bilanţul de lichidare referitor la valoarea activelor, inclusiv creanţele confirmate şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată şi a fost stabilită şedinţa de judecată pentru 02 februarie 2015, ora 10.00 pentru aprobarea bilanţului de lichidare.

Ulterior, lichidatorul SRL „Vioranta-Farm”, Victor Magnet a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” în persoana administratorului Tatiana Bejenari în sumă de 826172,13 lei. Prin hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 a fost respinsă cererea lichidatorului SRL „Vioranta-Farm”, Victor Magnet privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” în persoana administratorului Tatiana Bejenari ca neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.

Conform art. 248 alin. (1) din Legea menţionată, dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. Reieşind din prevederile legale enunţate, se reţine că poate fi atras la răspundere subsidiară persoanele care au contribuit la apariţia stării de insolvabilitate a debitorului sau orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre acţiunile enumerate.

Din materialele dosarului şi, anume, din cererea de atragere la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” depusă de către lichidatorul SRL „Vioranta-Farm”, Victor Magnet rezultă că administratorul Tatiana Bejenari urmează să poarte răspundere pentru faptul că în perioada 05 septembrie 2011-30 ianuarie 2012, SRL „Vioranta-Farm” a primit în baza facturilor fiscale marfă în valoare de 42921,89 lei, iar în perioada 27 ianuarie 2011- 21 septembrie 2011, a primit de la SRL „Esculap-Farm” în baza facturilor fiscale marfă în valoare de 211069,71, care a fost parţial achitată în numerar, contrar prevederilor legale cu privire la ţinerea unei contabilităţi a persoanei juridice.

Astfel, membrii organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” au folosit bunurile şi mijloacele băneşti ale acesteia în interes personal, nefiind direcţionate spre achitarea cu creditorii. De asemenea, din cererea de atragere la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” menţionată rezultă că administratorul SRL „Vioranta-Farm”, Tatiana Bejenari nu a depus cerere de intentare a procesului de insolvabilitate în termen de 30 zile din momentul apariţiei temeiului incapacităţii de plată. Însă, la materialele dosarului nu au fost anexate probe pertinente, veridice şi concludente întru confirmarea celor invocate. Or, în conformitate cu art. 118 alin.(1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

La caz, se mai reţine că conform art. 104 din Legea insolvabilităţii, pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: a) orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor; b) transferurile cu titlu gratuit din partea debitorului făcute în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, cu excepţia actelor de îndeplinire a unor obligaţii morale sau actelor pentru binele public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporţională patrimoniului său; c) tranzacţiile încheiate în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, în care prestaţia debitorului este vădit mai mare decît cea primită; d) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii introductive, care au ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului;

e) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii introductive, la care creditorul nu avea dreptul sau care nu ajunseră la scadenţă; f) acordarea gratuită a unui gaj sau a unei ipoteci, a oricărei alte garanţii pentru o creanţă care era neasigurată în ultimele 4 luni anterioare înaintării cererii introductive sau pentru o creanţă a unui acţionar sau asociat al debitorului într-o perioadă similară, dacă aceste creanţe nu au ajuns la scadenţă pînă la data intentării procedurii de insolvabilitate; g) orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive.

Reieşind din norma de drept citată, lichidatorul SRL „Vioranta-Farm”, odată ce considera că tranzacţiile efectuate de către administratorul SRL „Vioranta- Farm”, Tatiana Bejenari au fost ilegale, urma să le conteste, fapt ce n-a fost demonstrat. Mai mult ca atît, pentru a fi atrasă o persoană la răspundere subsidiară urmează să fie identificată şi să-i fie dovedită vina privind cauzarea stării de insolvabilitate, însă la materialele dosarului nu a fost anexată nici o hotărâre, sentinţă sau un oarecare act juridic, care să-l identificare şi să-l recunoască pe administratorul Tatiana Bejenari ca vinovat de cauzarea stării de insolvabilitate a SRL „Vioranta-Farm”.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a concluzionat că cererea lichidatorului SRL „Vioranta-Farm”, Victor Magnet cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Vioranta-Farm” în persoana administratorului Tatiana Bejenari este lipsită de temei legal şi, prin urmare, temeinic şi legal a dispus respingerea acesteia, iar argumentele invocate de către recurenţi în acest sens sunt neîntemeiate şi declarative şi de aceea nu pot fi reţinute. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de recurenţi sunt neîntemeiate şi declarative, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către lichidatorul Societăţii comerciale „Vioranta-Farm” societate cu răspundere limitată, Victor Magnet şi Întreprinderea mixtă „Becor” societate cu răspundere limitată. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 24 februarie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii mixte „Becor” societate cu răspundere limitată cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea comercială „Vioranta-Farm” societate cu răspundere limitată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corolevschi