3ra-444/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-444/15 prima instanţă - D. Șușchevici instanţa de apel - M. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnaut DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Maria Ghervas Elena Covalenco Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Ivan Chistruga cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și menținută hotărîrea judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 14 mai 2014. c o n s t a t ă La 11 decembrie 2013, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Ivan Chistruga cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a indicat că Consiliul municipal Chișinău, prin decizia nr. 7/32 din 05 septembrie 2013, a transmis în locațiune, pe un termen de 3 ani, lui Ivan Chistruga, încăperile nelocative, monument de arhitectură cu suprafața totală de 105,2 m2 din str. Vlaicu Pîrcălab 55 B (etajul 1). Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat consideră că această decizie a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare. Astfel, prin notificarea din 10 octombrie 2013, a solicitat Consiliului municipal Chișinău anularea deciziei nr. 7/32 din 05 septembrie 2013 ca fiind emisă contrar legii. Prin răspunsul din 08 noiembrie 2013, Consiliul municipal Chișinău a informat despre inițierea procedurii de perfectare a proiectului de decizie cu privire la examinarea notificării.

Consideră că la adoptarea deciziei contestate, Consiliul municipal Chișinău a ignorat prevederile art. 77 al. (3) al Legii privind administrația publică locală nr. 436 din 1 28 decembrie 2006, care prevede că bunurile domeniului privat al unității administrativ teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locațiune, în condițiile legii. Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege. Deci, consideră că procedura licitării dreptului de locațiune urma a fi petrecută în conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, care stabilește că organizarea și desfășurarea licitației este condiționată de prioritatea prețului maxim propus.

Or, organizarea licitației presupune liberul acces și egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la locațiune a bunului imobil. La fel reiterează că la adoptarea deciziei, Consiliul municipal Chișinău urma să țină cont și de prevederile pct. 3 din Regulamentul gestionării clădirilor, construcțiilor și încăperilor cu altă destinație, decît cea locativă – proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 4/11 din 26 septembrie 2003, care stabilește că încăperile sunt acordate în locațiune prin intermediul licitațiilor pentru obținerea dreptului de închiriere a încăperilor cu statut nelocuibil sau pe baza principiilor generale.

De asemenea, menționează că conform pct. 4.3 din Regulamentul licitațiilor pentru obținerea dreptului de locațiune a încăperilor aflate în gestiunea Consiliului municipal Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 6/25 din 18 februarie 2014, stabilește că atunci cînd un set oarecare se expune de două ori la licitație și nu se vinde, el poate fi propus pentru vînzare în cadrul negocierilor directe sau dat în locațiune pe baza principiilor generale stabilite prin regulamentul aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 4/11 din 26 septembrie 2003. Totodată, conform prevederilor pct. 23 din Hotărîrea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de dare în locațiune a activelor neutilizate, autoritatea publică poate accepta darea bunurilor neutilizate în locațiune prin negocieri directe, atunci cînd închirierea lor nu a fost solicitată la o licitație, cînd cheltuielile de organizare nu sunt justificate (nu sunt acoperite de chiria pe 6 luni).

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat solicită anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/32 din 05 septembrie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 14 mai 2014, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 14 mai 2014. La 16 februarie 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în motivarea recursului a menționat că instanța de judecată a interpretat în mod eronat legea, fapt ce constituie temei de declarare a recursului. 2 De asemenea, a menționat că instanța de apel, la emiterea deciziei contestate a aplicat, ca excepție de la art. 77 al. (5) al Legii privind administrația publică locală, prevederile art. 24 al. (4) din Legea culturii nr. 413 din 27 mai 1999, care stabilește că autoritățile administrației publice locale pun la dispoziția oamenilor de creație și colectivelor de creație încăperi pentru studiouri, ateliere, precum și alte spații necesare pentru activități culturale, stabilind facilități și reduceri de plată, în conformitate cu actele normative.

Consideră că prevederile art. 24 al. (4) din Legea culturii nr. 413 din 27 mai 1999 nu pot fi aplicate din motiv că Legiuitorul la data de 01 martie 2013, a adoptat Legea nr. 21 cu privire la oamenii de creație și uniunile de creație, care prin art. 11 și art. 20 prevede, că autoritățile administrației publice centrale sau locale oferă încăperi în calitate de ateliere (studiouri) de creație doar oamenilor de creație profesională în ordinea stabilită de acestea și uniunilor, asociațiilor uniunilor de creație. Prin urmare, conform art. 6 al. (7) din Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceiași forță apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

În cazul dat, actul legislativ posterior este Legea cu privire la oamenii de creație și uniunile de creație din 01 martie 2013. Astfel, reiterează pentru ca autoritățile administrației publice centrale sau locale să ofere încăperi în calitate de ateliere (studiouri) de creație oamenilor de creație, aceștia din urmă trebuie să fie oameni de creație profesioniști (persoană fizică care are diplomă de licență în unul sau mai mule domenii ale literaturii, artei, jurnalismului, a cărei operă este apreciată de către profesioniștii din domeniu, a cărei activitate de creație constituie principala sursă de existență), mai mult decît, anterior oferirii încăperilor, autoritățile publice centrale sau locale trebuie să stabilească o ordine de acordare a acestora.

Prin urmare, nici una din aceste condiții nu se regăsesc în pricina în cauză. Intimatul Consiliul municipal Chișinău, prin referința depusă, a solicitat de a considera inadmisibil recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat. De asemenea, a menționat că referitor la argumentul recurentului precum că prima instanță a aplicat eronat actele normative, consideră că acesta este unul declarativ, deoarece nu a fost invocat nici un motiv care ar demonstra existența acestei încălcări. Totodată, relatează că legiuitorul a instituit excepții de la regula generală privind transmiterea în locațiune a bunurilor imobile (prin licitație publică). Astfel, cu derogare în acest sens, drept excepție servesc prevederile art. 24 al.

(4) din Legea culturii nr. 413 din 27 mai 1999, care prevede că autoritățile administrației publice locale pun la dispoziția oamenilor de creație și colectivelor de creație încăperi pentru studiouri, ateliere, precum și alte spații necesare pentru activități culturale, stabilind facilități și reduceri de plată, în conformitate cu actele normative. Totodată, conform art. 18 al Legii culturii, statul recunoaște rolul deosebit al oamenilor de creație în activitatea culturală, garantează drepturile lor economice și sociale, asigură oamenilor de creație condiții necesare pentru activitate. 3 Consideră că din conținutul normei menționate, indirect rezultă că contribuția respectivă urmează a fi realizată în condiții preferențiale, fără aplicarea procedurii de expunere a bunului solicitat în locațiune, la licitație publică.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Examinând înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 26 noiembrie 2014. Din materialele dosarului se constată că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părților la 08 decembrie 2014 (f. d. 88), iar la 17 decembrie 2014, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a recepționat decizia motivată a instanței de ape, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 89). Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat la 16 februarie 2015, se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din următoarele considerente. In conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

S-a constatat că, prin decizia nr. 7/32 din 05 septembrie 2013 ”Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din str. Vlaicu Pîrcălab 55 lit. B (etajul 1) lui Ivan Chistruga”, Consiliul municipal Chișinău a transmis în locațiune, pe un termen de 3 ani, lui Ivan Chistruga, încăperile cu altă destinație decît cea locativă, cu suprafața totală de 105,2 m2 din str. Vlaicu Pîrcălab 55 B (etajul 1 – monument de arhitectură de importanță locală), în vederea amplasării unui atelier de creație. Prin notificarea din 10 octombrie 2013, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chișinău anularea deciziei nr. 7/32 din 05 septembrie 2013 ca fiind emisă contrar legii.

Prin răspunsul din 08 noiembrie 2013, Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău a informat Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat despre inițierea procedurii de perfectare a proiectului de decizie cu privire la examinarea notificării, care va fi înaintat spre examinare Consiliului municipal Chişinău la una din şedinţele ordinare.

Nefiind de acord cu răspunsul în cauză, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată privind anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/32 din 05 septembrie 2013. Fiind investite cu judecarea cauzei, atît prima instanță, cît și instanța de apel au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii pe motiv că a fost înregistrată doar cererea lui Ivan Chistruga cu privire la acordarea încăperilor nelocative, monument de arhitectură cu suprafața totală de 105,2 m2 din str. Vlaicu Pîrcălab 55 B (etajul 1) în locațiune în baza principiilor generale. 4 Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră hotărîrile judecătorești neîntemeiate și care urmează a fi casate din următoarele considerente.

Conform art. 77 alin. (3) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, bunurile domeniului privat al unităţii administrative teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii. Conform art. 77 alin. (5) al aceleiaşi Legi prevede că, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege. Raportând prevederile enunțate litigiului în cauză, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră ilegală decizia contestată, nefiind respectată procedura de arendare a încăperii respective, or prevederile legale expres prevăd că concesionarea, arendarea şi locaţiunea bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică.

Deci, la caz se constată că procedura petrecerii licitării dreptului de arendare urma a fi petrecută în conformitate cu „Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.136 din 10.02.2009, care stabileşte că organizarea şi desfăşurarea licitaţiei este condiţionată de prioritatea preţului maxim propus. La fel, urmează de menționat și faptul că organizarea licitaţiei, presupune liberul acces şi egalitatea tuturor doritorilor de a obţine dreptul la arendarea bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale. Astfel, art. 9 alin. (2) al Legii 317 din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale care prevede că, actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale, legilor, precum şi hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului.

Or, decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 7/32 din 05 septembrie 2013 ”Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din str. Vlaicu Pîrcălab 55 lit. B (etajul 1) lui Ivan Chistruga”, a fost adoptată în contradicție cu prevederile legale menționate care prevăd că, arendarea bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică. De asemenea, în motivarea concluziilor sale, atît prima instanță, cît și instanţa de apel au făcut referire la prevederile pct. 3.1.1 al Regulamentului gestionării clădirilor, construcţiilor şi încăperilor cu altă destinaţie decît cea locativă – proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului mun.

Chişinău nr. 4/11 din 26 septembrie 2003 care stabileşte că la licitaţie sunt propuse pentru arendare acele încăperi care sunt solicitate de două sau mai multe persoane, iar alte persoane decît Ivan Chistruga nu au pretins la încăperea din str. Vlaicu Pîrcălab 55 lit. B (etajul 1) şi nici nu au depus o cerere în acest sens. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră concluziile instanțelor judecătorești neîntemeiate, rezultate din examinarea superficială a materialelor cauzei și aplicarea eronată a normelor de drept 5 material.

Conform pct. 23 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locațiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, autoritatea abilitată poate accepta darea bunurilor neutilizate în locațiune prin negocieri directe, atunci cînd închirierea lor nu a fost solicitată la o licitație, cînd cheltuielile de organizare a licitației nu sunt justificate (nu sînt acoperite de chiria pe 6 luni), precum şi în alte cazuri. Totodată, conform art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului.

Deci, Consiliu municipal Chișinău nu a prezentat probe pertinente și concludente ce ar stabili faptul că încăperea din str. Vlaicu Pîrcălab 55 lit. B (etajul 1) nu a fost solicitată la licitație, precum și faptul dacă şi alte persoane decît Ivan Chistruga nu au pretins la încăperea respectivă. De asemenea, instanțele au făcut referire la art. 18 lit. a) al Legii culturii nr. 413 din 27 mai 1999, care prevede că statul recunoaște rolul deosebit al oamenilor de creație în activitatea culturală, garantează drepturile lor economice și sociale, asigură oamenilor de creație condiții necesare pentru activitate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au aplicat eronat norma respectivă.

Astfel, conform art. 11 alin.(1) al Legii cu privire la oamenii de creaţie şi uniunile de creaţie, nr. 21 din 01 martie 2013, oamenilor de creaţie profesionişti li se oferă încăperi în calitate de ateliere (studiouri) de creaţie în ordinea stabilită de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale. Articolul 2 al Legii menționate prevede că, om de creaţie profesionist este persoană fizică care are diplomă de licenţă în unul sau mai multe domenii ale literaturii, artei sau jurnalismului, a cărei operă este apreciată de către profesioniştii din domeniu, a cărei activitate de creaţie constituie principala sursă de existenţă.

Colegiul reține că la examinarea litigiului în cauză, instanțele urmau să aplice prevederile Legii nr. 21 din 01 martie 2013 cu privire la oamenii de creaţie şi uniunile de creaţie, or acestea au fost adoptate ulterior Legii culturii nr. 413 din 27 mai 1999. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceiaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Conform art. 2 al Legii nr. 21 din 01 martie 2013 cu privire la oamenii de creaţie şi uniunile de creaţie, om de creaţie profesionist este persoană fizică care are diplomă de licenţă în unul sau mai multe domenii ale literaturii, artei sau jurnalismului, a cărei operă este apreciată de către profesioniştii din domeniu, a cărei activitate de creaţie constituie principala sursă de existenţă.

Totodată instanța de recurs reține că, în contradicție cu art. 2 al Legii nr. 21 din 01 martie 2013 cu privire la oamenii de creaţie şi uniunile de creaţie, de către Consiliul municipal Chişinău nu au fost anexate careva probe sau înscrisuri, ce ar dovedi faptul că Ivan Chistruga întruneşte condiţiile pentru a fi considerat om de creaţie profesionist, precum: diploma de licenţă în unul sau mai multe domenii ale literaturii, artei sau 6 jurnalismului, sau probe ce dovedesc faptul că activitatea de creaţie a lui Ivan Chistruga constituie principala sursă de existenţă a acestuia. Prin urmare Colegiul consideră că decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 7/32 din 05 septembrie 2013 ”Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din str. Vlaicu Pîrcălab 55 lit. B (etajul 1) lui Ivan Chistruga”, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost interpretate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi a emite o nouă hotărîre, prin care a admite cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Ivan Chistruga cu privire la contestarea actului administrativ, cu anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/32 din 05 septembrie 2013 ”Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din str. Vlaicu Pîrcălab 55 lit. B (etajul 1) lui Ivan Chistruga”.

În conformitate cu art. 445 al. (l) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat. Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 14 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Ivan Chistruga cu privire la contestarea actului administrativ, şi se emite o nouă hotărîre, prin care: Se admite cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Ivan Chistruga cu privire la contestarea actului administrativ.

Se anulează decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/32 din 05 septembrie 2013 ”Cu privire la darea în locațiune a unor încăperi din str. Vlaicu Pîrcălab 55 lit. B (etajul 1) lui Ivan Chistruga”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Judecătorii Svetlana Filincova Tamara Chișca-Doneva Maria Ghervas Elena Covalenco Dumitru Mardari 7