2ra-921/15 — Încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-921/15 prima instanţă - E. Cojocari instanţa de apel –A.Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului,judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Domentii Ala, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Domentii Ala împotriva Universităţii de Stat din Moldova cu privire la încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Domentii Ala, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 octombrie 2014, c o n s t a t ă ; La 24 aprilie 2014 Domentii Ala s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii de Stat din Moldova în care a solicitat încasarea prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în mărime de 1 000000 lei, a cheltuielilor de judecată şi repunerea în termen de înaintare a acţiunii. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, în baza unei decizii judecătoreşti irevocabile a fost restabilită în funcţie de şef adjunct al Serviciului Resurse Umane a Universităţii de Stat şi încasat salariu pentru lipsa forţată de la locul de muncă, începînd cu 15 decembrie 2009 pînă la 15 noiembrie 2011. Indică reclamanta că Universitatea de Stat din Moldova nu execută hotărîrea judecătorească, iar prin acţiunile sale îi cauzează o daună morală din cauza hărţuirilor verbale care durează începînd cu anul 2009, de cînd au început şi neînţelegerile.

La o solicitare înaintată către administraţia universităţii a fost informată că începînd 01 aprilie 2014 raporturile de muncă între părţi au încetat de drept. Mai indică că, începînd cu 17 noiembrie 2011, ca urmare a stresului suportat prin refuzul executării hotărîrii judecătoreşti, s-a îmbolnăvit şi a fost nevoită să se afle în concediu medical, suportînd mai multe intervenţii chirurgicale complicate, din care motive şi-a pierdut capacitatea de muncă, fiindu-i acordat gradul II de invaliditate. Menţionează că a fost afectată emoţional cînd a aflat că în perioada aflării sale în concediu medical, a fost transferată din funcţia deţinută în alta mai 1 inferioară, însă ulterior la 22 decembrie 2011 acesta a fost anulat ca fiind ilegal emis.

Prejudiciul moral îl solicită deoarece a fost supusă unui tratament inuman din partea angajatorului şi nicidecum nu demonstrează un comportament dolosiv în raporturile de muncă. Totodată intervenţiile suportate au fost ca urmare a stării de stres suportată la locul de muncă, iar din vina angajatorului a fost lipsită şi de unica sursă de existenţă, indemnizaţia pentru incapacitatea temporară de muncă. Totodată indică că pînă în prezent este supusă persecutărilor din partea angajatorului, ultimul refuză executarea hotărîrilor judecătoreşti, din care motive suferințele psihice continuă prin starea de incertitudine în care se află, deoarece nefiind angajată nu beneficiază de toate facilităţile ce le poate avea o persoană încadrată în cîmpul muncii.

Susţine că nu s-a încadrat în termenul de înaintare a acţiunii deoarece începînd cu 28 august 2012 s-a aflat în concediu parţial plăţit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, acesta fiind un motiv întemeiat. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 octombrie 2014 acţiunea înaintată de Domentii Ala s-a respins ca tardivă şi neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015, s-a respins apelul declarat de Domentii Ala şi s-a menţinut hotărîrea Buiucani din 16 octombrie 2014. La 19 februarie 2015, Domentii Ala a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti cerînd, admiterea recursului, casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admise pretenţiile înaintate.

În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente, însă cărora instanţa nu le-a dat o apreciere corectă. Consideră că la examinarea cauzei în fond s-a admis violarea art. 6 şi art. 14 CEDO. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.246 Vol. I), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 11 februarie 2015, însă nu există 2 dovada de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 19 februarie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel 3 a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Domentii Ala în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de Domentii Ala, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4