2ra-281/15 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: I.Potîngă dosarul nr. 2ra-281/15 instanţa de apel: L.Bulgac, A.Panov, N.Craiu ÎNCHEIERE 11 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Macrii Veaceslav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Macrii Veaceslav împotriva Universităţii Agrare de Stat din Moldova privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 prin care s-a respins apelul declarat de Macrii Veaceslav şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 25 februarie 2014, c o n s t a t ă La 15 februarie 2012 Macrii Veaceslav s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii Agrare de Stat din Moldova privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, începînd cu 27.02.1993 s-a aflat în relaţii de muncă cu pîrîtul, iar la 20.09.1993, a fost angajat în funcţia de contabil- revizor în cadrul Universităţii Agrare de Stat din Moldova. La 15.02.2011 a fost delegat de către pîrît să activeze în sediul facultăţii de contabilitate a Universităţii Agrare de Stat, situată în mun.

Chişinău, bd. Grigore Vieru. 1 Indică că la data respectivă, a lipsit de la serviciu, deoarece a fost nevoit să meargă cu fiicele sale la o consultaţie medicală, această întrebare fiind coordonată cu contabilul-şef E.Plămădeală şi încuviinţată de ultima. Menţionează că după examinarea fiicelor, medicul i-a îndreptat de urgenţă la Centrul de Diagnostic pentru efectuarea investigaţiilor medicale necesare pentru stabilirea/confirmarea diagnosticului şi prescrierea tratamentului necesar, care a durat practic pînă la sfârşitul zilei de muncă respective. Reclamantul menţionează că timpul dedicat vizitei la medic a fost recuperat la data de 16.02.2011, însă, în ziua respectivă, pîrîtul a emis ordinul nr.23, prin care l-a concediat pentru absenţa nemotivată de la serviciu.

Susţine că pîrîtul a omis să solicite explicaţii vizavi de motivele absenţei la serviciu la data de 15.02.2011 şi nu a luat în consideraţie nici faptul că în următoarea zi de muncă a recuperat orele în care a absentat. Consideră reclamantul că a lipsit de la serviciu motivat, deoarece creşte copiii de unul singur, îi îngrijeşte, le asigură educaţia, instruirea, întreţinerea şi îngrijirea medicală, necătînd că are mijloace modeste de existenţă. Pîrîtul, însă, nu a efectuat o anchetă de serviciu şi nu i-a oferit posibilitatea de a explica situaţia şi a evita conflictul de muncă.

Solicită reclamantul, repunerea în termenul de contestare a actului de concediere de la locul de muncă, anularea ordinului nr.23 din 16.02.2011 a Universităţii Agrare de Stat din Moldova în partea prin care s-a dispus concedierea sa din funcţia de contabil revizor, restabilirea la locul de muncă în funcţia nominalizată, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 6000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 25 februarie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Macrii Veaceslav a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de Macrii Veaceslav şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 25 februarie 2014. La 10 decembrie 2014 Macrii Veaceslav a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate, considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale. Indică că aflînd despre concedierea sa din spusele colegilor, la 03.03.2011 s-a adresat pentru consultaţie juridică, fiind informat că are dreptul de a contesta ordinul în cauză în termenul general de prescripţie de 3 ani, însă din motivul situaţiei 2 financiare precare a convenit să se adreseze după întocmirea cererii de chemare în judecată cînd va dispune de întreaga sumă pentru achitarea contractului.

Astfel, întocmind cererea de chemare în judecată, a solicitat în primul rînd repunerea în termenul de atac. Consideră că instanţele de judecată neîntemeiat au ignorat acest motiv şi nu s-au expus asupra tuturor circumstanţelor, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Macrii Veaceslav urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Macrii Veaceslav este 3 declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Macrii Veaceslav ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Macrii Veaceslav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4