2ra-2638/15 — Anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţă forşată de lal lucru

prima instanţă: V. Mihailă dosarul nr. 2ra-2638/15 instanţa de apel: D. Manole, V. Negru, E. Fistican ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Firma Comercială de Producţie „ARA” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gogu Andrei împotriva Firmei Comerciale de Producţie „Ara” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea ordinelor de concediere şi de corectare a erorilor tehnice, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Gogu Andrei, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 17 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotătîri prin care acţiunea a fost admisă în parte, c o n s t a t ă: La 03 mai 2013 Gogu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Firmei Comerciale de Producţie „Ara” SRL cu privire la anularea ordinelor de concediere şi de corectare a erorilor tehnice, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la muncă, precum şi repararea prejudiciului moral. In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în anul 1993 împreună cu Demianenco Ruslan, au fondat FPC „Ara” SRL, deţinând o cota parte de 50 % din capitalul social al societăţii, cotă ce o deţine şi până în prezent. Afirmă că de la momentul fondării a fost numit prin ordin şi angajat in funcţia de director adjunct al FPC „Ara” SRL, iar Demianenco Ruslan, conform procesului -verbal de constituire, a fost numit în funcţia de director al întreprinderii.

În atribuţiile sale de serviciu ca director adjunct, pe lingă atribuţiile de bază ce ţin de participarea la administrarea societăţii, intrau si atribuţiile gospodăreşti privind încheierea contractelor de locaţiune a imobilului unde îşi are sediu societatea, semnarea diverselor contracte, inclusiv cu furnizorii în partea ce tine de asigurarea şi aprovizionarea imobilului închiriat cu apă, energie electrică, salubrizare şi altele. Menţionează că, pe parcursul activităţii sale în calitate de director adjunct nu a comis nici o abatere disciplinară sau încălcări ale legislaţiei muncii. Susţine reclamantul că în ultimii ani relaţiile dintre el şi administratorul societăţii s-au înrăutăţit considerabil şi din acest motiv deseori era dificilă soluţionarea problemelor apărute în cadrul societăţii.

Suplimentar a mai invocat că, în ultima perioada de timp directorul intenţiona să-1 concedieze din cauza relaţiilor ostile existente între ei. La 18 ianuarie 2013, fiind responsabil de lucrul gospodăresc, a întreprins un şir de acţiuni pentru soluţionarea problemelor tehnice legate de ruperea sigiliului de pe robinetul antiincendiar, nesoluţionarea la timp ale cărora putea duce la stoparea aprovizionării cu apă potabilă. Prin urmare, în aceeaşi zi pîrîtul, în calitate de director, necunoscînd locul aflării sale, invocînd faptul absenţei nemotivate de la lucru mai mul te 4 ore, la 30 ianuarie 2013 a emis ordinul de concediere nr. 8, în baza art. 86 alin. 1 lit. h) Codul Muncii.

Consideră reclamantul că ordinul de concediere nr. 8 din 30 ianuarie 2013 este neîntemeiat şi solicită anularea lui, precum şi a ordinului nr. 13 din 06 februarie 2013 privind modificarea ordinului nr. 8, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5 salarii medii. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 17 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă. La data de 24 februarie 2014 Gogu Andrei a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2015 a fost admis apelul declarat de Gogu Andrei, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 17 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotătîri prin care acţiunea a fost admisă în parte.

S-au anulat ordinele nr. 8 din 30 ianuarie 2013 şi nr. 13 din 06 februarie 2013 emise de FCP „ARA” SRL, cu restabilirea lui Gogu Andrei în funcţia de director adjunct al FCP „ARA” SRL, începînd cu data de 30 ianuarie 2013. S-a încasat de la FCP „ARA” SRL in proces de insolvabilitate în beneficiul lui Gogu Andrei salariul pentru perioada absenţei forţate de lucru începînd cu data de 30 ianuarie 2013 şi pînă la data de 05 mai 2015 în sumă de 119 124 lei şi suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă. Instanţa de apel la emiterea deciziei a stabilit că prima instanţă greşit a concluzionat că angajatorul FCP „ARA” SRL întemeiat şi legal 1-a concediat pe Gogu Andrei din funcţie pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

Or, reclamantul - apelant Gogu Andrei, a lipsit de la serviciu începînd cu data de 18.01.2013 din motive întemeiate şi anume din cauza că nu i s-a permis accesul la locul de muncă. Plus la aceasta, instanţa de apel a relevat că angajatorul nu a motivat juridic în nici un mod ordinul enunţat, limitîndu-se doar la indicarea prevederilor art. 86 alin. (1) lit. h) Codul Muncii. Astfel, avînd în vedere că apelantul Gogu Andrei a fost concediat ilegal, instanţa de apel a admis pretenţia privind restabilirea în funcţia deţinută anterior - de director adjunct al FCP „ARA” SRL, cu încasarea salariului mediu pentru absenţa 2 forţată de la lucru pe perioada a 30 ianuarie 2013 – 05 mai 2015 în sumă de 119 124 lei.

Colegiul civil al instanţei de apel a menţionat că în prezenta speţă, în temeiul art. 90 Codul muncii, urmează a fi reparat şi prejudicial moral suportat de către Gogu Andrei, în legătură cu concedierea ilegală, pe care instanţa de apel l-a estimat la suma de 10 000 lei, care este unul echitabil suferinţelor suportate de către ultimul şi care constituie o satisfacere comesurabilă, nefiind excesivă pentru intimat. La data de 24 august 2015 FCP „ARA” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul denotă că Curtea de Apel Chişinău la data de 16 iunie 2015 a expediat în adresa recurentului copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăseşte dovada recepţionării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 24 august 2015 se consideră a fi depus în termen. În motivarea recursului recurentul a invocat aprecierea arbitrară a probelor de către instanţa de apel, precum şi încălcarea normelor de drept material şi procedural. Susţine că instanţa de apel a emis o deciziei ilegală şi nemotivată, constatînd în mod arbitrar că Gogu Andrei a lipsit de la serviciu în urma unor circumstanţe obiective, nemotivînd în nici un fel respingerea altor probe incontestabile care au fost administrate de către instanţa de fond.

Prin urmare, concluziile instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de FCP „ARA” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă 3 în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de FCP „ARA” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Firma Comercială de Producţie „ARA” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 4