2ra-277/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-277/14 prima instanţă: Colev G.P., instanţa de apel: G. Ulianovschi, E. Lazareva, E. Dimina, ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Universitatea de Stat din Comrat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Peioglo Anna împotriva Universităţii de Stat din Comrat cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 21 iunie 2013, prin care apelul declarat de Universitatea de Stat din Comrat a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 29 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 08 octombrie 2012 Peioglo Anna s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii de Stat din Comrat cu privire la anularea ordinului rectorului Universităţii de Stat din Comrat nr. 171-ЛС din 09 iulie 2012, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că potrivit ordinului nr. 66- ЛС din 22 iulie 1996 ea a fost angajată la Universitatea de Stat din Comrat în funcţie de administrator al căminului. La 09 iulie 2012 rectorul Universităţii de Stat din Comrat a emis ordinul nr. 171- ЛС, potrivit căruia Peioglo Anna a fost concediată în baza prevederilor art. 86 alin. (1) lit. d) CM, în legătură cu constatarea faptului necorespunderii salariatului cu munca prestată din cauza stării de sănătate conform concluziei medicale. Reclamanta consideră, că ordinul menţionat este ilegal, neîntemeiat şi pasibil anulării din următoarele considerente. Invocă reclamanta că condiţia obligatorie a concedierii în baza temeiului susmenţionat este prezenţa concluziei medicale privind necorespunderea salariatului cu munca prestată din cauza stării de sănătate, iar o astfel de concluzie lipseşte.

Ca document pîrîtul a indicat un alt tip de certificat, şi anume răspunsul preşedintelui CEMV Comrat din 21 martie 2012 care nu constituie concluzie medicală, nu o substituie şi nu este analogul ei. Susţine reclamanta că acest răspuns al preşedintelui CEMV Comrat confirmă atribuirea reclamantei, în modul stabilit, a unui anumit grad de invaliditate şi stabileşte recomandările în privinţa ocupaţiei de muncă, dar nu este document, ce-i interzice să muncească şi nu este un document ce stabileşte imposibilitatea realizării unui anumit lucru sau a unei anumite activităţi de muncă. Invocă reclamanta că cele invocate în răspunsul preşedintelui CEMV Comrat, relatează situaţia existentă în anul 2004, cînd i s-a atribuit gradul de invaliditate, iar reclamanta din anul 2004 şi pînă la data concedierii şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în funcţia de administrator al căminului, fără prezenţa cărorva pretenţii sau observaţii din partea angajatorului.

Mai menţionează reclamanta că în anul 2012 sub diferite pretexte administraţia universităţii a început să o alunge de la acest loc de muncă, iar prezenţa gradului de invaliditate al ei a fost folosit în scopurile creării temeiului artificial pentru încetarea relaţiilor de muncă. Reclamanta de asemenea face referire la art. 30 Legea privind protecţia socială a invalizilor (fiind în vigoare la data concedierii reclamantei), ce prevede, că invalizilor li se asigură dreptul de a lucra la întreprinderi, în instituţii şi organizaţii cu condiţii obişnuite de muncă. Concedierea angajatului din iniţiativa administraţiei fără consimţămîntul invalidului, dar din motive de invaliditate nu se admite, cu excepţia cazurilor cînd, potrivit concluziei expertizei medico-sociale, starea sănătăţii acestuia împiedică îndeplinirea îndatoririlor profesionale ori ameninţă sănătatea şi securitatea muncii altor persoane.

Întrucît reclamanta nu a dat consimţămîntul la concediere, iar concluzia expertizei medico-sociale privind starea sănătăţii ei, la momentul concedierii lipseşte, ea consideră că ordinul privind concedierea ei în baza temeiului susmenţionat este vădit ilegal şi supus anulării. De asemenea reclamanta a menţionat că în urma concedierii ilegale de la serviciu şi lipsirii posibilităţii de a munci, în perioada de la 09 iulie 2012 pînă la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, i-a fost cauzat prejudiciul material sub formă de salariu plătit incomplet pentru această perioadă. In afară de acest fapt, reclamanta menţionează, că angajatorul prin acţiunile sale ilicite i-a cauzat prejudiciul moral, cuantumul căruia, ţin de caracterul acţiunilor administraţiei pîrîtului şi constituie 20000 lei.

Solicită Peioglo Anna anularea ordinului rectorului Universităţii de Stat din Comrat nr. 171-ЛС din 09 iulie 2012, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 29 martie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, s-a anulat ordinului rectorului Universităţii de Stat din Comrat nr. 171-ЛС din 09 iulie 2012, ca fiind ilegal, s-a încasat în beneficiul Annei Peioglo din contul Universităţii de Stat din Comrat suma de 11005 lei, cu titlu de salariu pentru absenţa forţată de la serviciu, suma de 1273 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi s-a încasat în bugetul de stat suma de 430,15 lei, cu titlu de taxa de stat, în rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate.

La 26 aprilie 2013 Universitatea de Stat din Comrat a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Comrat din 29 martie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 21 iunie 2013, prin care apelul declarat de Universitatea de Stat din Comrat a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 29 martie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial. La 09 septembrie 2013 Universitatea de Stat din Comrat a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. Recurenta, Universitatea de Stat din Comrat în motivarea recursului a indicat că au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material, rezultate din interpretarea eronată a normelor de drept material.

În special s-a invocat că în speţă nu a fost necesară trecerea suplimentară a unui control medicat pentru stabilirea faptului necorespunderii funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, deoarece conforma certificatului de invaliditate eliberat de Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii este expres indicat contraindicaţii la desfăşurarea oricărei activităţi, şi reexaminarea stării de sănătate nu se mai face. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Astfel, dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Universitatea de Stat din Comrat ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Universitatea de Stat din Comrat se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă