2ra-3785/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: S.Popovici nr.2ra-3785/13 instanţa de apel: A.Curdov, E.Lazareva, E.Dimina ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Domnica Capsamun, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Domnicăi Capsamun împotriva Întreprinderii Municipale „Su-Canal” cu privire la anularea ordinului cu privire la concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru întreaga perioadă a absenţei forţate de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 29 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea Municipală „Su-Canal”, casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 12 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 02 august 2012 Domnica Capsamun a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Su-Canal” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a invocat că, prin ordinul directorului ÎM „Su-Canal” nr.41 din 02 aprilie 2012 a fost concediată din funcţia de meşter al secţiei de control şi evidenţă a ÎM „Su-Canal” în baza lit.c) alin.(1) art.86 Codul Muncii, în legătură cu reducerea statelor de personal din unitate. Menţionează că la 16 ianuarie 2012 administraţia ÎM „Su-Canal” a emis ordonanţa nr.8 „Privind reducerea funcţiilor în diviziuni interne ale ÎM „Su-Canal”, cu care nu a luat cunoştinţă contra semnătură şi nu i-a fost propus un alt loc de muncă în această întreprindere. Susţine că în legătură cu acest fapt ordinul nr.41 din 02 aprilie 2012 urmează a fi anulat cu restabilirea sa în funcţie.

Totodată invocă că în conformitate cu art.90 alin.(1) şi (2) Codul Muncii, administraţia ÎM „Su-Canal” trebuie să-i achite compensaţia în volumul deplin pentru întreaga perioadă de absenţă de la serviciu din calculul 2400 lei pe lună de la 02 aprilie 2012 pînă la 02 august 2012, ce constituie 9600 lei, precum şi 0,1 % din această sumă şi anume 456 lei în baza art.330 Cod Muncii pentru reţinerea plăţii salariale. A mai menţionat că a suportat cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 2600 lei. La 29 iunie 2012 avînd scopul soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară a adresat ÎM „Su-Canal” o cerere prealabilă care a rămas fără răspuns. Consideră că prin acţiunile ilegale ÎM „Su-Canal” i-a cauzat şi un prejudiciu moral în sumă de 50 000 lei.

Afirmă că chiar după concedierea din funcţie, conducerea ÎM „Su-Canal” continuă să comită încălcări grave ale legii în privinţa ei, şi anume prin faptul neeliberării a certificatelor privind mărimea salariului, copia ordinului directorului întreprinderii cu ştampila privind concedierea ei din funcţie, necătînd la adresările repetate. Specifică că, trăieşte suferinţe morale, deoarece, fiind eliberată ilegal de la serviciu, în lipsa documentelor menţionate nu poate să le prezinte în instanţa de judecată ca temeiuri al încălcărilor legii comise în privinţa sa.

Pe parcursul examinării pricinii reclamanta şi-a concretizat cerinţele solicitînd anularea ordinului directorului ÎM „Su-Canal” nr.41 din 02 aprilie 2012 cu privire la concedierea sa din funcţia de meşter al secţiei de control şi evidenţă în baza art.86 alin.(1) lit.c) Codul Muncii, restabilirea în funcţie anterior deţinută sau în altă funcţie echivalentă cu prevederile art.88 alin.(1), lit.c) Codul Muncii, încasarea de la pîrît a compensaţiei pentru absenţa de la serviciu din calculul 2400 lei lunar pentru perioada de la 02 aprilie 2012 pînă la 03 decembrie 2012 în sumă de 19 200 lei, a compensaţiei de reţinere a plăţii salariale din vina angajatorului în mărime de 1660,8 lei (0,1%), a prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţa juridică în sumă de 2600 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 12 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial.A fost anulat ordinul directorului ÎM „Su-Canal” nr. 41 din 02 aprilie 2012 privind concedierea Domnicăi Capsamun din funcţia de meşter al secţiei de control şi evidenţă a ÎM „Su-Canal” în legătură cu reducerea statelor de personal din unitate în conformitate cu art.86 alin.(1) lit.c) Codul Muncii ca ilegal, fiind restabilită Domnica Capsamun în funcţia de meşter al secţiei control şi evidenţă al întreprinderii.A fost încasat de la ÎM „Su-Canal” în beneficiul Domnicăi Capsamun datoria la salariu în mărime de 19200 lei, compensaţia pentru reţinerea achitării salariului în sumă de 1668,60 lei, prejudiciul moral în mărime de 2431 lei şi cheltuielile pentru asistenţa judiciară în sumă de 2600 lei.

În rest cerinţele au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 29 mai 2012 a fost admis apelul declarat de către ÎM „Su-Canal”, casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 12 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca tardivă. La 08 august 2013 Domnica Capsamun a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 29 mai 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural, iar concluziile instanţei sunt în contradicţie cu materialele pricinii. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Domnica Capsamun nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Domnica Capsamun în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Domnica Capsamun ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Domnica Capsamun se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat