2ra-3603/13 — Anularea ordinului de concediere, încasarea indemnizaţiei adausurilor prejudiciului moral

prima instanţă: L.Lupaşco dosarul nr.2ra-3603/13 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican ÎNCHEIERE 13 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru, Valentina Clevadî, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe acţiuni „Supraten”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Romandaş Alexandru către SA „Supraten” privind anularea ordinului de concediere, încasarea salariului, penalităţilor, indemnizaţiilor, adausurilor, prejudiciul moral şi cheltuielile de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Romandaş Alexandru, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 02.01.2013 şi pronunţată o nouă hotărîre de admiterea acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 09.08.2011, Alexandra Romandaş s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Supraten" privind anularea ordinului nr. 138-C din 17.06.2011, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea prejudiciului material şi moral, precum şi cheltuielile de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la data de 17.06.2011, SA "Supraten" a emis ordinul nr.138-C prin care s-a dispus concedierea lui Alexandru Romandaş din funcţia de vînzător-consultant, în conformitate cu prevederile art.86 al.(1) lit.e) Codul Mucii, constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărîrea comisiei de atestare.

Reclamantul a indicat, că ordinul menţionat este ilegal din considerentele că: salariatul nu a fost preîntîmpinat din timp de desfăşurarea atestării, nu a luat cunoştinţă cu procedura de atestare, la constatarea faptului necorespunderii comisia nu a ţinut cont de factorii obiectivi ce caracterizează capacităţile adevărate ale salariatului, deşi iniţial salariatului i s-a comunicat că poate activa în continuare, iar după 3 luni va fi atestat, angajatorul a dispus concedierea lui, fiind admise multiple încălcări a procedurii de concediere. Solicită reclamantul anularea ordinului de concediere nr.138- C in 17.06.2011, repunerea în funcţia deţinută anterior, încasarea prejudiciului 1 material în sumă de 5.000 lei şi prejudiciul moral în sumă de 100000 lei RM, ca rezultat al privării ilegale de a munci şi cheltuielile de judecată.

Prin cererea de concretizare din 22.02.2012 (f.d.58), reclamantul a solicitat suplimentar cerinţelor anterior formulate: încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă în mărime de 29.823 lei, în rest cerinţele au rămas neschimbate. Cu referire la cerinţa de majorare, reclamantul a menţionat că a calculat salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă, reieşind din faptul că pentru ultimele 6 luni salariul reclamantului constituia 3650 lei, fiind alăturat cererii prezentat formula de calcul. Prin cererea de concretizare din 23.03.2012 (f.d.63), reclamantul a solicitat suplimentar cerinţelor anterior formulate: încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă în mărime de 33.473 lei, în rest cerinţele au rămas identice.

Printr-o altă cerere de concretizare din 08.11.2012 (f.d.86), înaintată de către avocatul Adrian Lungu în interesele reclamantului, s-a solicitat suplimentar cerinţelor anterior formulate: încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă în mărime de 55212,6 lei, în rest cerinţele au rămas identice. Prin cerere de concretizare finală din 19.12.2012 (f.d.97), reclamantul a solicitat suplimentar cerinţelor anterior formulate: încasarea salariului pentru lipsa forţată de la locul de muncă în mărime de 59.651,26 lei, încasarea penalităţilor pentru fiecare zi de întîrziere pentru neachitare în termen a salariului şi a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, adaosurilor ce i se cuvin în sumă de 8894.34 lei.

Totodată, cerinţa privind restabilire lui Alexandru Romandaş în funcţia anterior deţinută reclamantul a solicitat să fie modificată în conformitate cu art. 90 al. (4) Codul Muncii RM. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 02.01.2013, acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06.06.2013, a fost admis apelul declarat de Romandaş Alexandru, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 02.01.2013 şi pronunţată o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă. S-a anulat ca ilegal ordinul de concediere nr.138-C din data de 17.06.2011 emis de către S.A. „Supraten", prin care s-a dispus concedierea lui Romandaş Alexandru. În locul restabilirii de către S.A.

„Supraten" a lui Romadaş Alexandru în funcţia anterior deţinută, s-a încasat de la S.A. „Supraten" în beneficiul lui Romandaş Alexandru o compensaţie suplimentară în mărime de 9 548 lei. S-a încasat de la S.A. „Supraten" în beneficiul lui Romandaş Alexandru suma de 59 651 lei cu titlu de compensare a salariului pe care Romandaş Alexandru nu 1-a primit în legătură cu privarea ilegală de posibilitatea de a munci. S-a încasat de la S.A. „Supraten" în beneficiul lui Romandaş Alexandru penalităţi pentru fiecare zi de întîrziere pentru neachitarea în termen a salariului şi a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor şi adaosurilor ce i se cuvin lui Romandaş Alexandru în sumă de 8 894 lei. 2 S-a încasat de la S.A.

„Supraten" în beneficiul lui Romandaş Alexandru prejudiciul moral în cuantum de 2 salarii medii lunare în mărime de 6365,68 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 5000 lei. S-a dispus executarea imediată a hotărîrii în partea încasării de la SA „Supraten” în beneficiul lui Romandaş Alexandru a unui salariu mediu lunar în sumă de 3182,84 lei. La 06.08.2013, Sa „Supraten” a declarat recurs, în termen legal, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, a indicat că instanţa de apel la examinarea dosarului nu a elucidat corect toate problemele în speţa dată şi nu a luat în consideraţie motivele şi circumstanţele ce au stat la baza emiterii hotărîrii primei instanţe.

Consideră că Curtea de Apel prin casarea hotărîrii primei instanţe, nu a reţinut nici o circumstanţă de drept ce ar duce nemijlocit la anularea ordinului de concediere a lui Romandaş Alexandru. Ordinul de concediere nr.138-C din 17.06.2011 a fost emis fără încălcarea prevederilor Codului muncii, fiind legal şi lipsit de temeiuri de a fi anulat. Faptul că reclamantul nu a susţinut atestarea şi nu a reuşit să răspundă la întrebări elementare de cunoştinţă generală, a constituit temeiul şi circumstanţa de bază ce a determinat ca angajatorul SA „Supraten” să emită ordinul prin care s-a dispus concedierea lui Romandaş Alexandru din funcţia de vînzător- consultant, în conformitate cu prevederile art.86 al.(1) lit.e) CM.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurentul SA „Supraten” este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul SA „Supraten” în cererea de recurs că decizia instanţei de apel este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai 3 legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul SA „Supraten”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către SA „Supraten”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Valentina Clevadî 4