3ra-369/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Teleneşti Dosarul nr.3ra-369/15 Judecător: Iu. Hîrbu Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Proscop”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Proscop” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Teleneşti privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014, CONSTATĂ : La data de 27.01.2014 SRL „Proscop” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Sat pe raionul Teleneşti cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul „Proscop” SRL a invocat că, la data de 05.11.2013 IFS pe r-nul Teleneşti a efecutat un control operativ la magazinul “Expres Market” care aparţine „Proscop” SRL. În urma controlului s-a întocmit actul de control nr. 1-642079, indicîndu-se încălcările legislaţiei fiscale şi anume lipsa documentelor de provenienţă a două sticle de rachiu „Nemiroff” şi „Ruschii Calibr” timbre de acciz cu semne de falsificare. Iar la data de 25.11.2013 IFS Teleneşti prin decizia nr.1056 a dispus sancţionarea SRL „Proscop” cu amendă înmărime de 10 000 lei pentru neprezentarea actelor de provenienţă a sticlelor depistate şi amendă în sumă de 50 000 lei pentru utilizarea unor timbre de acciz falsificate de rachiu „Nemiroff” şi „Ruschii Calibr”.

Susţine reclamantul că a depus o contestaţie împotriva deciziei menţionate dar pîrîtul a considerat că este neîntemeiată. Reclamantul consideră actul de control nr. 1-642079 din 05.11.2013 şi decizia IFS Teleneşti nr. 1056 din 25.11.2013 ilegale, urmînd a fi anulate din motiv că controlul s-a petrecut în lipsa reprezentantului contribuabilului, ceea ce contravine art.214 şi 216 Cod Fiscal, deoarece persona prezentă la efectuarea controlului, Bruma Maria nu este angajata SRL„Proscop” şi nici nu deţinea careva 1 împuterniciri în sensul reprezentării întreprinderii. De asemenea, reclamantul mai invocă că toate documentele ce confirmă provenienţa şi conformitatea mărfii se aflau în contabilitate, iar reprezentanţii IFS pe r-nul Teleneşti nu le-au solicitat.

Referitor la comercializarea produselor alcoolice cu timbre de acciz false, reclamantul a indicat că, conform art. 232 Cod Fiscal, răspunderea pentru încălcările fiscale o poartă doar contribuabilul, a cărei persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit încălcarea legislaţiei iar reclamantul nu poate fi sancţionat pentru încălcarea imputată, din moment ce marfa comercializată a fost achiziţionată de la un agent economic şi a fost livrată /recepţionată în baza facturilor fiscale. Prin hotărîrea judecătoriei Teleneşti din 11.07.2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond s-a bazat pe totalitatea probelor prezentate şi a concluzionat că reclamantul a comercializat producţie alcoolică nemarcată în modul stabilit cu timbru de acciz, iar timbrul de acciz existent la sticlele verificate cu băutură se deosebesc de modelul tip, astfel aceste timbre sînt considerate nevalabile sau falsificate.

Totodată instanţa de fond a menţionat că reclamantul nu a prezentat probe ce ar confirma cu certitudine că producţia supusă comercializării a provenit din lotul de marfă procurat anume în baza facturii fiscale. La data de 31.07.2014, SRL”Proscop” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de către SRL”Proscop” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 11.07.2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel SRL „Proscop” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SRL „Proscop” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Proscop” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Proscop”, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Proscop” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Teleneşti privind contestarea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4