3ra-586/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-586/15 prima instanţă - L.Holeviţcaia, instanţa de apel –V. Pruteanu, A. Minciuna, I. Cimpoi, ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Caracuian Victor împotriva societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la contestarea actului administrativ, nesoluţionarea în termen legal a cererii, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi încheierii unui nou contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Caracuian Victor, şi casată hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 22 mai 2014, c o n s t a t ă ; La 09 octombrie 2013 Caracuian Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în care a solicitat anularea actului administrativ refuzul încheierii contractului de furnizare de apă şi canalizare şi de a conectare a reţelei şi furnizarea serviciilor. Obligarea încheierii contractului de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare, conectarea reţelei la apă şi canalizare şi încasarea prejudiciului moral. În cadrul examinării pricinii în fond la 18 noiembrie 2013 Caracuian Victor a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor în care a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, începînd cu 25 martie 2008, a obţinut condiţiile tehnice pentru conectarea reţelei sale la reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare a societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în vederea furnizării serviciilor de apă şi canalizare. Fiind conectat în luna aprilie 2008 la reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare a fost impus să achite pentru instalarea reţelei şi a contorului şi pentru conectare suma de 340,62 lei. Susţine că la 02 iunie 2008, i-a fost sigilat contorul, iar conform actului de sigilare, la data respectivă, contorul indica un consum de 7 m3.

Ulterior la 17 septembrie 2008, a încheiat cu societatea pe acţiuni “Apă-Canal Chişinău” contractul privind furnizarea serviciilor de alimentare cu apă şi evacuare a 1 apelor uzate, iar la 02 februarie 2009, a depus o plîngere, în care a invocat încasarea ilegală a sumei de 340 lei, şi factura netemeinică în sumă de 490,62 lei, acesta fiind respinsă, la 29 aprilie 2009, repetat fiind înaintată pîngerea, la fel a fost respinsă. Mai susţine că la 04 februarie 2011, societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a întocmit un act privind cercetarea stării evidenţei şi folosirii apei, în care a constatat că consumul arătat la contor era de 147 m3, iar la 09 februarie 2011, a fost deconectat de la reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare, solicitînd achitarea sumei de 289,60 lei, însă încercările sale de a afla din ce constă această sumă nu au dat nici nu rezultat.

Afirmă că lipsa apei şi a serviciului de canalizare încalcă dreptul său la acest serviciu, precum şi dreptul la un trai decent şi sănătos, la 09 aprilie 2013, prin cererea din 02 aprilie 2013, a solicitat încheierea unui nou contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare, conectînd reţeaua sa şi începînd furnizarea acestora, elaborarea unui grafic de achitare a restanţei sale formate în baza contractului din 17 septembrie 2008 şi prezentarea actului de verificare a achitărilor şi a registrului datoriilor pentru semnare după achitarea restanţei şi comunicarea actelor necesare pentru încheierea noului contract, însă solicitările sale au fost ignorate.

Mai invocă că prin refuzul de a soluţiona cererea sa, precum şi în lipsa condiţiilor decente de viaţă legate de lipsa apei şi serviciilor de canalizare, i s-au cauzat suferinţe morale, care constau din sentimente negative, care durează din luna februarie 2011, de cînd a fost deconectată reţeaua sa de apă şi i-a înaintat prima dată pretenţii băneşti neîntemeiate. La 02 mai 2013, Victor Caracuian s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în care a solicitat soluţionarea în termenul legal a cererii, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 26 februarie 2013, a s-a adresat către societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu cerere prin care a solicitat eliberarea informaţiei care atestă formarea sumei de 1289,60 lei, pe care urmează să o achite ca datorie pentru serviciile de alimentare cu apă şi canalizare, perioadă formării acestei datorii pentru fiecare lună, tarife utilizate la calcularea acestei sume şi în baza căror acte normative. Totodată din lipsa contractului nr. 2003632, contract la care s-a făcut referire, a solicitat eliberarea acestuia, însă nu a primit nici un răspuns în termen legal. Consideră că nesoluţionarea cererii în termenul legal constituie o încălcare a dreptului său la informaţie prevăzut de art. art. 5 lit. d), 19 şi 20 alin. (5) din Legea cu privire la protecţia consumatorului, şi i-au fost cauzate suferinţe morale din cauza sentimentelor negative pe care le-a suportat.

La 21 noiembrie 2013 Victor Caracuian a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd încasarea sumei de 1000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin refuzul eliberării informaţia solicitată. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 martie 2014 pricinile civile au fost conexate într-o singură procedură. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 mai 2014 acţiunea înaintată de Caracuian Victor privind anularea actului administrativ, refuzul de a încheia contractul de furnizare a servicilor apă şi canalizare, 2 obligarea societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” de a încheia cu Caracuian Victor un nou contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare şi încasarea prejudiciului în mărime de 10000 lei, s-a respins ca nefondată.

Cererea de chemare în judecată înaintată de Caracuian Victor împotriva societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” privind nesoluţionarea în termenul legal a cererii, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi repararea prejudiciului moral în mărime de 1000 lei, s-a admis parţial. S-a constatat nesoluţionarea de către societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a cererii lui Caracuian Victor din 26 februarie 2013, recepţionată la 28 februarie 2013. S-a obligat societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” să furnizeze lui Caracuian Victor informaţia solicitată prin cererea din 26 februarie 2013. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în beneficiul lui Caracuian Victor suma de 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral pentru nesoluţionarea în termenul legal a cererii din 26 februarie 2013 şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în rest acţiunea s-a respins.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014 s-a admis apelul depus de Caracuian Victor.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 22 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Caracuian împotriva societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la contestarea actului administrativ, nesoluţionarea în termenul legal a cererii, obligarea furnizării informaţiei solicitate şi încheierii unui nou contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare şi repararea prejudiciului moral în partea respingerii pretenţiilor cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul intimatei de a încheia contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare, obligarea încheierii unui nou contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare şi repararea prejudiciului moral şi se emite în această parte o nouă hotărîre, prin care: S-a admis pretenţiile lui Victor Caracuian împotriva societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la recunoaşterea ca fiind ilegal refuzul de a încheia contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare, obligarea încheierii unui nou contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare şi repararea prejudiciului moral ca întemeiate.

S-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” de a încheia contract cu Victor Caracuian de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare. S-a obligat societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” de a încheia cu Victor Caracuian un nou contract de furnizare a serviciilor de apă şi canalizare. S-a încasat din contul societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în beneficiul lui Victor Caracuian suma de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 22 mai 2014 s-a menţinut. La 03 martie 2015, societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii instanţei de fond.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, greşit a fost interpretată norma legală şi nu a aplicat legea care trebuia să fie 3 aplicată. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.138), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 05 ianuarie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 03 martie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5