3ra-516/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-516/15 prima instanţă - S.Papuha instanţa de apel –L. Popova, A.Panov, M. Moraru, ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Buliga Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Buliga Dumitru împotriva Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova şi a intervenientului accesoriu Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la anularea hotărîrii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Buliga Dumitru, admis apelul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova şi casată hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 18 aprilie 2014, c o n s t a t ă ; La 28 iunie 2013 Buliga Dumitru, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova în care a solicitat anularea hotărîrii nr. 06 din 24 mai 2013 a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova în partea neadmiterii lui Buliga Dumitru la cea de a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat, - anularea hotărîrii nr.07 din 29 mai 2013 a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova în partea respingerii contestaţiei depuse de către Buliga Dumitru în partea neadmiterii sale la proba verbală a examenului de calificare în profesia de avocat, - recunoaşterea ca fiind susţinut examenul de calificare în profesia de avocat, - admiterea lui Buliga Dumitru în profesia de avocat, - obligarea Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova să elibereze licenţa de avocat.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, a fost admis la examenul pentru profesia de avocat. Numărul de ordine în lista candidaţilor admişi la 1 susţinerea examenului de calificare în profesia de avocat fiind douăzeci şi doi. La 20 mai 2013 a susţinut prima probă, proba scrisă. La 24 mai 2013 prin hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat nr.06 nu a fost admis la cea de a doua etapă a examenului de calificare la profesia de avocat, proba verbală. Ne fiind de acord cu hotărîrea Comisiei la 27 mai 2013 a contestat-o în partea neadmiterii sale la cea de a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat. Susţine că, la 29 mai 2013 Comisia de Licenţiere a admis examinarea contestaţiei în partea calificativului, fiind reexaminată lucrarea, ulterior contestaţia a fost respinsă.

Consideră că, hotărîrile Comisiei de Licenţiere sunt ilegale şi nefondate, fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 43 al Legii cu privire la avocatură. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor (f.d.82-91 Vol. I) Buliga Dumitru suplimentar a indicat că neîntemeiat nu a fost inclus în lista pentru susţinerea probei verbale, a oferit răspunsuri corecte la toate speţele, a dovedit că corespunde nivelului de calificare în profesia de avocat. Afirmă că lucrarea sa nu a fost verificată de fiecare membru al Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat, fapt ce contravine prevederilor din statul profesiei de avocat. Totodată, susţine că Comisia nu a fost legal constituită, din 11 membri, ci doar din 10 membri, acesta fiind o încălcare a procedurii de organizare a examenului de calificare a profesiei de avocat.

În timpul desfăşurării primei probe au fost incluse întrebări suplimentare, neîncadrate în listele cu temele pentru examenul de calificare în profesia de avocat. Mai susţine că Comisia de Licenţiere a profesiei de avocat nu şi-a motivat hotărîrile privind neadmiterea candidaturii la cea de a doua etapă a examenului de calificare din care motive a fost în imposibilitate de a o contesta, fiind conștient de faptul că calificativul nu poate fi contestat, ci doar aspectele de procedură prin care sunt admise încălcări ale drepturilor candidaţilor în profesia de avocat, consideră că instanţa de judecată urmează să se conducă de prevederile art. 25 alin.2) al Legii contenciosului administrativ. În final a susţinut pretenţiile înaintate în cererea de chemare în judecată şi a solicitat admiterea integrală a acţiunii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2014 acţiunea înaintată de Buliga Dumitru s-a admis parţial. S-a anulat hotărîrea nr.06 din 24 mai 2013 a Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat, în partea neadmiterii lui Buliga Dumitru la cea de a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat, proba verbală şi hotărîrea nr. 7 din 27 mai 2013 a Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat, în partea neadmiterii lui Buliga Dumitru la cea de a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat, proba verbală. În rest pretenţiile s-au respins. Prin încheierea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 septembrie 2014 a fost corectată greşeala din dispozitivul hotărîrii din 18 aprilie 2014, prin substituirea sintagmei „hotărîrea nr.7 din 27 mai 2013 a Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat”, cu sintagma ”hotărîrea nr.7 din 29 mai 2013 a Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, s-a respins 2 apelul declarat de către Buliga Dumitru. S-a admis apelul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova. S-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2014 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de către Buliga Dumitru, s-a respins ca neîntemeiată. La 18 februarie 2015, Buliga Dumitru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a acesteia şi casarea parţială a hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 aprilie 2014, cu emiterea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate de Buliga Dumitru.

În motivarea recursului s-a menţionat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi vădit ilegală. Instanţa de apel a încălcat şi a interpretat eronat legea materială, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Susţine că instanţa de apel a aplicat eronat prevederile art. art.8 alin.1), art. 163, art. 39 alin.5), art. 43 alin.4, din Legea nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură. Menţioneză că, nu este de acord cu soluţia hotărîrilor judecătoreşti. Eronat s-a apreciat că procedura petrecerii primei etape, proba scrisă a fost respectată, chiar dacă la examenul de calificare în profesia de avocat din 20 mai 2013 au fost prezenţi doar 10 din cei 11 membri ai Comisiei de Licenţiere, respectiv nu a fost cvorumul de 2/3, fapt care contravine prevederilor art. 43 alin.1) din Legea cu privire la avocatură şi denotă încălcarea procedurii de organizare a examenelor de calificare.

Susţine că acţiunile întreprinse de către partea pîrîtă nu corespund statului profesiei de avocat, acordarea unor întrebări necuprinse în listele cu temele pentru examenul de calificare în profesia de avocat. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat în activitatea sa urmează să se conducă de regulile de procedură şi nu poate întreprinde acţiuni care nu se încadrează în aceste reguli. Uniunea Avocaţilor la examinarea cauzei în fond nu a prezentat nici o probă care ar dovedi legalitatea şi temeinicia hotărilor contestate, apreciind arbitrar probele anexate la dosar. Invocă dezacordul său faţă de încălcările de procedură admise de comisia de licenţiere la organizarea examenelor.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La materialele dosarului este anexată scrisoarea Curţii de Apel Chişinău (f.d.56 Vol. II) care atestă că decizia din 17 decembrie 2014 a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 06 ianuarie 2015, iar data confirmării recepţionării ei nu este cunoscută, astfel se denotă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 18 februarie 2015, este depus în termen, 3 potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu 4 rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Buliga Dumitru în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Buliga Dumitru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5