3ra-1553/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1553/15 prima instanţă - L. Ursu instanţa de apel –D. Manole, S. Arnăut, M. Guzun, ÎNCHEIERE 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecători Svetlana Filincova Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mitrofan Livia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mitrofan Livia împotriva Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova cu privire la anularea hotărîrii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Uniunea Avocaţilor din Republica Moldov, casată hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 02 decembrie 2014, şi s-a emis o hotărîre nouă de respingere a pretenţiilor înaintate, c o n s t a t ă ; La 27 decembrie 2013 Mitrofan Livia, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova în care a solicitat anularea parţială a hotărîrii nr. 15 din 28 noiembrie 2013 a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova în partea neadmiterii Liviei Mitrofan la cea de a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat, - anularea hotărîrii nr.16 din 04 decembrie 2013 a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova în partea respingerii contestaţiei depuse de către Mitrofan Livia în partea neadmiterii sale la proba verbală a examenului de calificare în profesia de avocat, - obligarea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din cadrul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova de a admite la proba verbală a examenului de admitere în profesia de avocat, pe Mitrofan Livia.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, a fost admisă la examenul pentru profesia de avocat. La 28 noiembrie 2013 prin hotărîrea Comisiei de licenţiere a profesiei de 1 avocat nr.15 nu a fost admis la cea de a doua etapă a examenului de calificare la profesia de avocat, proba verbală. Ne fiind de acord cu hotărîrea Comisiei a contestat-o în partea neadmiterii sale la cea de a doua etapă a examenului de calificare în profesia de avocat. Susţine că, la 04 decembrie 2013 Comisia de Licenţiere a admis examinarea contestaţiei în partea calificativului, fiind reexaminată lucrarea, ulterior contestaţia a fost respinsă. Reieşind din prevederile art.27 alin.(4) din Statutul profesiei de avocat, conform căruia candidaţii sunt admişi la examenul de calificare în ordinea înscrierii în Registrul de înregistrare a candidaţilor, însă candidaţii la examenul în cauză au fost admişi în ordinea alfabetică.

Comisia de licenţiere a profesiei de avocat urma să adopte o hotărâre cu privire la rezultatele examenelor de calificare şi nu hotărârea de promovare, întrucât unii candidaţi promovează examenul, alţii candidaţii nu îl promovează şi deja în dependenţă de această se contestă hotărârea. Consideră că, hotărîrile Comisiei de licenţiere sunt ilegale şi nefondate, fiind emise cu încălcarea prevederilor art.43 al Legii cu privire la avocatură. Aprecierea acordată lucrării sale nu reflectă obiectiv nivelul de cunoaştere a materiei de drept, precum şi abilităţile practice de expunere şi aplicare a cunoștințelor teoretice. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 decembrie 2014 acţiunea înaintată de Mitrofan Livia s-a admis parţial.

S-a anulat în parte hotărîrea nr.15 din 28 noiembrie 2013 a Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat, prin excluderea din pct.1 secţiunea respinşi al hotărîrii, în partea ce se referă la nepromovarea primei etape a examenului de calificare în profesia de avocat (proba scrisă) a Liviei Mitrofan. S-a anulat hotărîrea nr.16 din 04 decembrie 2014 a Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat în partea ce ţine de respingerea contestaţiei depuse de către Mitrofan Livia. S-a obligat Comisia de Licenţiere a profesiei de avocat să admită pe Mitrofan Livia la cea de a două etapă a examenului de calificare în profesia de avocat (proba verbală). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iulie 2015, s-a admis apelul declarat de Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova.

S-a casat hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 decembrie 2014 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de către Mitrofan Livia, s-a respins ca neîntemeiată. La 08 octombrie 2015, Mitrofan Livia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea acesteia şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 02 decembrie 2014. În motivarea recursului s-a menţionat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi vădit ilegală. Instanţa de apel a încălcat şi a interpretat eronat legea materială, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Precizează că, instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că prima instanţă nu a apreciat calificativul, dar procedura şi anume faptul că subiectele care au fost date 2 în cadrul examenelor pentru soluţionarea speţei nu au fost în lipsa subiectelor publicate pe sait.

Consideră că prima instanţă corect a constatat, că hotărîrile Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, urmează a fi motivate. Hotărîrea nr.16 din 04 decembrie 2013 nu conţine nici un motiv referitoare la argumentele stabilite în contestare. Invocă dezacordul său faţă de încălcările de procedură admise de comisia de licenţiere la organizarea examenelor. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La materialele dosarului este anexată scrisoarea Curţii de Apel Chişinău (f.d.125) care atestă că decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 03 august 2015, însă data confirmării recepţionării ei nu este cunoscută, astfel se denotă că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 08 octombrie 2015, este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în 3 temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Mitrofan Livia în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 dispune: Recursul declarat de către Mitrofan Livia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5