2ri-108/15 — Declararea nulității actului juridic

Dosarul nr. 2ri-108/15 Prima instanţă: Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Popova) DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către administratorul special al BC ”Banca de Economii” SA – Ropot Ion împotriva hotărîrii din 26.01.2015 a Curţii de Apel Chișinău, adoptată la cererea BC ”Banca de Economii” SA împotriva SRL ”Alit”, SC ”Intersoft Universal AG”, intervenient accesoriu lichidatorul SRL ”Alit” – Pînzaru Mihail privind declararea nulității absolute a actului juridic, c o n s t a t ă : La 18 aprilie 2014 BC ”Banca de Economii” SA a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Alit”, SC ’’Intersoft Universal AG”, intervenient accesoriu lichidatorul SRL ”Alit” - Pînzaru Mihail privind declararea nulității absolute a actului juridic.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin hotărîrea din 03.02.2014 a Curţii de Apel Chişinău nr. 2c-416/2013 a fost constatată insolvabilitatea debitorului SRL ”Alit” şi a fost inițiată procedura simplificată de faliment cu dizolvarea debitorului. La data de 12.02.2014 BC ”Banca de Economii” SA a înregistrat în instanța de insolvabilitate cerere privind admiterea creanței în suma de 2207882,95 euro şi includerea întregii creanțe în rangul creditorului garantat. Totodată, în motivarea cererii s-a menționat faptul că sumele datorate Băncii potrivit contractului de credit nr. 06- 06/1/50 din 02.08.2010 cu acordurile adiționale, sunt garantate prin 9 contracte de gaj instituite asupra mijloacelor fixe, articole de parfumerie şi cosmetică, echipament tehnic.

La 07.04.2014 lichidatorul SRL ”Alit” a prezentat instanței de insolvabilitate raportul final şi proiectul bilanțului de lichidare. Totodată, a fost aprobat și tabelul definitiv al creanțelor, conform căruia a fost validată creanța în mărime de 40658163,53 lei a BC ”Banca de Economii” SA. Menționează reclamantul că în raportului final, lichidatorului SRL ”Alit” - Mihail Pînzaru a indicat că SRL ”Alit” nu înregistrează mijloacele fixe şi mărfuri în proprietatea sa, din motivul că bunurile reflectate pe aceste conturi contabile au fost transmise creditorului SC ”Intersoft Universal AG” în temeiul ordonanței din 17.07.2013 a judecătoriei Centru nr. 20-2 p/o-8322 privind încasarea datoriei, iar în baza acestei ordonanțe a fost perfectat actul de predare-primire a bunurilor în proprietate creditorului din 17.12.2013 încheiat între SRL”Alit” şi SC ”Intersoft Universal AG”.

Susține reclamantul că SRL ”Alit” a săvîrşit operațiuni frauduloase în urmă cărora bunurile, proprietatea debitorului SRL ”Alit” gajate în favoarea BC ”Băncii de Economii” SA, în baza contractelor de gaj înregistrat nr. 06-06/l/50-g din 02.08.2010, nr. 06-06/l/50-gl din 02.08.2010, nr. 06-06/l/50-g2 din 14.02.2011, nr. 06-06/l/50-g3 din 25.03.2011, nr. 06-06 1 50-g4 din 25.03.2011, nr. 06-06/1/50-g6 din 02.11.2011, nr. 06-06/l/50-g7 din 02.11.2011, nr.06-06/l/50-g8 din 22.11.2011 și nr. 06-06/l/50-g9 din 22.05.2012, au fost predate cu drept de proprietate unei companii off-shore SC ”Intersoft Universal AG”, Panama.

Mai indică reclamantul că predarea bunurilor gajate în favoarea BC ”Băncii de Economii” SA către compania off-shore SC ”Intersoft Universal AG”, Panama, a avut loc la data de 17.12.2013 în baza unui act de primire-predare, întocmit în formă scrisă simplă, cu cîteva zile înainte de depunerea cererii introductive - 23.12.2013, cu încălcarea flagrantă a normelor imperative cu privire la gajul bunurilor mobile, care stabilesc inadmisibilitatea înstrăinării bunurilor gajate fără acordul creditorului gajist, precum şi prioritatea necondiționată a creditorului garantat de a-şi satisface creanța garantată din costul bunurilor gajate. Astfel, părţile la încheierea actului de predare- primire nominalizat supra au încălcat normele imperative ale legislației în vigoare care interzic dispunerea de bunurile grevate cu drept de gaj în favoarea terților persoane fără acordul creditorului-gajist.

BC ”Banca de Economii” SA a încercat să-şi apere drepturile sale lezate prin înaintarea cererilor lichidatorului SRL ”Alit” - Mihail Pînzaru privind anularea actelor ilegale şi tragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie din cadrul SRL ”Alit”. Cu toate acestea, lichidatorul nu a întreprins măsuri corespunzătoare în vederea restabilirii drepturilor BC ”Banca de Economii” SA, continuând procedura de lichidare a SRL ”Alit”, fapt ce ar duce la casarea datoriei acestei companii faţă de BC ”Banca de Economii” SA, precum și radierea acesteia din Registrul de Stat al persoanelor juridice și exonerarea de orice răspundere pentru neexecutarea obligației creditare.

Menționează reclamantul că debitorul SRL ”Alit” fiind parte a procesului civil în cauza BC ”Banca de Economii” SA împotriva SRL ”Alit” privind rezilierea contractului de credit, încasarea datoriei şi transmiterea silită a bunurilor gajate, cu rea credinţă a contestat încheierea din 17.05.2013 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, prin care a fost aplicat sechestru ca măsura de asigurare asupra bunurilor gajate. Prin decizia din 17.07.2013 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul declarat de către SRL ”Alit”, casată încheierea privind asigurarea acțiunii şi anulate măsurile de asigurare, după ce debitorul a transmis bunurile gajate unei persoane terțe – SC ”Intersoft Universal AG”, Panama.

Prin astfel de acțiuni, SRL ”Alit” are intenție să se eschiveze de la executarea obligației creditare. Solicită reclamantul declararea nulității absolute, cu efect retroactiv, a actului de predare-primire a bunurilor în proprietate din 17.12.2013, încheiat între SRL ”Alit” şi SC ”Intersoft Universal AG”; obligarea părților de a restitui reciproc bunurile ce au fost obținute în baza actului de predare-primire din 17.12.2013, iar în cazul imposibilității restituirii - compensarea în formă pecuniară a contravalorii bunurilor transmise; încasarea din contul pîrîţilor, în mod solidar, a cheltuielilor de judecată. 2 Prin hotărîrea din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de BC ”Banca de Economii” SA.

La data de 09 februarie 2015 administratorul special al BC ”Banca de Economii” SA – Ropot Ion a declarat recurs împotriva hotărîrii din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, soicitînd casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului s-a indicat că hotărârea primei instanțe este neîntemeiată și ilegală, pasibilă de a fi casată. Susține că actul de primire-predare încheiat între SRL ”Alit” și SC ”Intersoft Universal AG”, Panama la data de 17.12.2013, a fost efectuat cu încălcarea normelor imperative ale legislației în vigoare, care interzic dispunerea transmiterii bunurilor grevate fără acordul scris al creditorului gajist.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. art. 216 alin. (1), 220 alin. (1), (2) Cod civil, actele juridice, încheiate cu încălcarea normelor imperative ale legislației, precum și bunelor moravuri sunt lovite de nulitate absolută – nulitate care acționează din momentul pretinsei încheieri a actului juridic abuziv, fără necesitatea constatării obligatorii a acesteia printr-o hotărâre a instanței de judecată. Prin referința din 17 aprilie 2015 lichidatorul SRL ”Alit” – Pînzaru Mihail a considerat hotărîrea primei instanțe ca legală, iar recursul înaintat ca neîntemeiat. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanțe şi a restitui pricinii spre rejudecare în prima instanță din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Înaintînd acțiunea în instanța de insolvabilitate împotriva SRL ”Alint”, SC ”Intersoft Universal AG”, Panama, intervenient accesoriu lichidatorul SRL ”Alint” – Pînzaru M., BC ”Banca de Economii” SA a solicitat declararea nulității absolute a actului de predare-primire a bunurilor din 17.12.2013, încheiat între SRL ”Alit” şi SC ”Intersoft Universal AG”; obligarea părților de a restitui reciproc bunurile ce au fost obținute în baza actului vizat, iar în cazul imposibilității restituirii - compensarea în formă pecuniară a contravalorii bunurilor transmise, precum și încasarea din contul pîrîţilor, în mod solidar, a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, Curtea de Apel Chișinău a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii şi respingerii acesteia. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că instanța de insolvabilitate a încălcat normele de drept procedural, dat fiind faptul că hotărârea pronunțată este una nemotivată, iar soluția dată în acest sens este incertă, neavând putere de convingere. Articolul 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 şi art. 356 din Codul de procedură civilă expres prevăd că procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

În acest context, instanța de recurs relevă că în conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa 3 îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 241, alin. (1) din CPC hotărîea judecătorească constă din partea introductivă şi partea dispozitivă. În cazurile prevăzute la art.236 alin. (5) din articolul menționat hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidențiază separat în textul acesteia.

Conform prevederilor alin. alin. (3), (4) şi (5) din acelaşi articol, în partea introductivă se indică locul şi data adoptării, denumirea instanței care o pronunță, numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al părților şi al celorlalți participanţi la proces, al reprezentanților, obiectul litigiului şi pretenția înaintată judecăţii, menţiunea despre caracterul public sau închis al ședinței. În partea descriptivă se indică succint pretenţiile reclamantului, obiecţiile pîrîtului şi explicațiile celorlalţi participanţi la proces. În motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Astfel, se va remarca că din hotărârea contestată rezultă că instanţa în mod neclar şi arbitrar a respins acțiunea înaintată de BC ”Banca de Economii” SA cu privire la declararea nulității actului juridic contestat, or hotărârea recurată nu conţine o analiză amplă și clară în vederea concluziilor stabilite, nefiind elucidate circumstanțele pricinii în raport cu materialul probator existent la dosar. Pe când, prin prisma normelor enunţate mai sus, este de înţeles că analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Or, aceste dispoziţii legale au fost adoptate în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

În speța dată, instanța de recurs remarcă că judecarea superficială a pricinii este evidentă şi prin faptul că instanța de insolvabilitate respingând pretențiile înaintate de către reclamant – recurent ca lipsite de suport juridic, s-a limitat la o motivare extrem de evazivă, care nu este altceva decât reflectarea unor aspecte abreviate, fapt ce denotă că hotărârea menţionată nu conţine nici o argumentare clară ce ar determina definitiv şi incontestabil adoptarea soluţiei la care s-a ajuns. În aceste condiții este evident că instanța de judecată examinând pricina nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanțele importante întru soluționarea justă a cerințelor înaintate de BC ”Banca de Economii” SA, situație care duce la imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluției date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii cu privire la oricare dintre temeiurile prevăzute de lege.

Astfel, obligația instanţei de a menţiona în mod expres şi explicit, în considerentele hotărîrii, date, care sunt argumentele în măsură să îi susţină soluţia pronunţată, apare ca esenţială din perspectiva textelor normative evocate mai sus, ea fiind de natură să înlăture orice arbitrariu, să convingă părţile în litigiu de temeinicia şi legalitatea unei hotărîri, inclusiv, să facă posibilă exercitarea controlului judiciar. La caz, se accentuează şi faptul că prin neexpunerea de către prima instanţă asupra tuturor cerinţelor înaintate de BC ”Banca de Economii” SA, se ridică chestiuni pe marginea respectării la caz a standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al 4 Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prezumă dreptul la o hotărâre motivată, instanţa judecătorească fiind obligată a se expune asupra tuturor pretenţiilor invocate de către subiecți.

Or, în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat acţiunea posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil (speţa Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 09 decembrie 1994). Sub acest aspect, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care îi sunt supuse aprecierii şi să nu se mulțumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău şi de a remite pricina spre judecare în prima instanță. La judecarea pricinii, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanților la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de administratorul special al BC ”Banca de Economii” SA – Ropot Ion Se casează hotărârea din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, adoptată la cererea BC ”Banca de Economii” SA împotriva SRL ”Alit”, SC ”Intersoft Universal AG”, intervenient accesoriu lichidatorul SRL ”Alit” – Pînzaru Mihail privind declararea nulității absolute a actului juridic, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 5