3ra-561/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-561/2015 prima instanţă: A. Catană instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova, în cauza civilă, în ordinea contenciosului administrativ, la acţiunea depusă de Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu „Stalma Lux” Societate cu răspundere limitată împotriva Inspecţiei Financiare a Ministerului Finanţelor a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 03 iunie 2014. c o n s t a t ă La data de 03 iulie 2013 reclamantul Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare a Ministerului Finanţelor a Republicii Moldova, solicitînd anularea parţială a hotărîrii Inspecţiei Financiare cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr.27-11- 11/70 din 15 aprilie 2013, în partea venitului ilicit calculat în sumă de 203 860,63 lei şi amenzii în cuantumul echivalent de 203 860,63 lei. Intru susţinerea acţiunii reclamantul a invocat că, în perioada 05 martie - 20 martie 2013, de către Inspecţia Financiară din subordinea Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova a fost efectuat controlul tematic la Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată (reţea de magazine ”Nr.1”) privind respectarea disciplinei preţurilor la mărfurile social importante.

Totodată, a menţionat că în urma controlului a fost adoptată hotărîrea cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 1 27-11-11/70 din 15 aprilie 2013, conform căreia s-a decis perceperea în bugetul de stat de la Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată a venitului ilicit obţinut în sumă totală de 207 546,77 lei şi amenzii în cuantumul echivalent de 207 546,77 lei. A invocat că, nu este de acord cu hotărârea Inspecţiei Financiare nr.27-11-11/70 din 15 aprilie 2013, o consideră neîntemeiată şi pasibilă a fi casată parţial, indicînd că în cadrul controlului financiar de către colaboratorii Inspecţiei Financiare au fost verificate documentele şi actele contabile, legate de respectarea disciplinei preţurilor la mărfurile social importante, operaţiunile contabile aferente, condiţiile de livrare a mărfurilor social importante în reţeaua de magazine „Nr.1”, precum şi modul şi preţul de vînzare a acestor mărfuri consumatorilor.

Totodată, a specificat că în rezultatul controlului s-a constatat că, Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată a majorat neîntemeiat adaosul comercial la mărfurile social importante furnizate de „Carmez” Societate pe acțiuni în mărime de 3 686,14 lei, cu derogare de la prevederile pct.3 al hotărîrii Guvernului nr.547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de stat a preţurilor (tarifelor), în perioada 01 ianuarie 2012- 01 martie 2013, fapt recunoscut de companie. După verificarea actelor contabile nominalizate, în cadrul controlului tematic, de către Inspecţia Financiară a fost verificată producerea companiei, modul de formare a preţurilor la produsele de culinarii, realizate în magazinele “Nr.1”.

În motivarea inspectării compartimentului dat, au fost invocate prevederile hotărîrii Guvernului nr.1209 din 08 noiembrie 2007 ”cu privire la prestarea serviciilor de alimentaţie publică” (anexa nr.2), potrivit căreia „magazin (secţie) de articole culinare este o unitate independentă sau încadrată în structura altor localuri în care se servesc semipreparate culinare (din carne, peşte, legume, făinoase), produse culinare finite, produse de cofetărie şi patiserie pentru consum la domiciliu”. Astfel, controlorii abilitaţi au considerat că, prin majorarea adaosului comercial la costul setului de materie primă, cu depăşirea limitei admise de 70%, Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată a obţinut un venit ilicit în sumă totală de 203 860,63 lei.

În contextul dat, a indicat reclamantul că Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată nu este întreprindere de alimentaţie publică şi nu acordă servicii respective populației, ci este unitate de comerț, care activează în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul respectiv. Prin urmare, Întreprinderii Mixte „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată nu i s-a atribuit nici o categorie, pe parcursul mai multor ani de activitate şi în urma multiplelor controale din partea diferitor organe abilitate ale statului, această întrebare nici nu a fost abordată, iar Departamentul comerţului şi alimentaţiei publice a Primăriei mun. Chişinău, abilitat cu funcţia de eliberare a autorizaţiilor, a eliberat reclamantului autorizaţia de funcţionare pentru efectuarea activităţii de comerţ cu amănuntul, în care expres este stabilit dreptul de comercializare a produselor de culinarii.

Totodată, a specificat că eliberarea autorizaţiei nu a fost condiţionată de eliberarea şi Certificatului de atribuire a categoriilor. 2 De asemenea a menţionat că produsele de culinarii comercializate în magazinele “Nr.1” nu sunt mărfuri social importante şi reclamantul este în drept să comercializeze producţia finită la preţuri libere de piaţă, referindu-se la punctul 2 al hotărîrii Guvernului nr.547 conform căruia „se permite, începînd cu 1 ianuarie 1995, persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, care desfăşoară activităţi comerciale, să aplice pentru mărfuri în procesul stabilirii preţurilor libere cu amănuntul, mărimea adaosului comercial liber, cu excepţia preţurilor la mărfurile social-importante”.

Prin urmare, reclamantul nu este de acord cu concluziile organului de inspectare şi hotărîrea adoptată pe marginea acestora şi consideră că, hotărîrea este bazată pe analiza şi interpretarea unilaterală, superficială şi inechitabilă a prevederilor legislaţiei în vigoare, solicitînd anularea parțială a acesteia. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 iunie 2014 s-a admis integral cererea de chemare în judecată, depusă în ordinea contenciosului administrativ, de către Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu „Stalma Lux” Societate cu răspundere limitată împotriva Inspecţiei Financiare al Ministerului Finanţelor a Republicii Moldova cu privire la contestarea hotărârii Inspecţiei Financiare.

S-a anulat parţial hotărârea Inspecţiei Financiare a Ministerului Finanţelor a Republicii Moldova cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-11-11/70 din 15 aprilie 2013, în partea perceperii venitului ilicit calculat în sumă de 203 860,63 lei şi amenzii în cuantumul echivalent de 203 860,63 lei (f. d.164-176). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015 s-a respins apelul declarat de Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova, s-a menținut fără modificări hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 iunie 2014 (f. d. 209-220). La data de 02 martie 2015 Inspecţia Financiară a Ministerului Finanţelor a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2015, solicitând casarea deciziei instanței de apel, a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o hotărîre nouă, prin care cererea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. A menționat, că urmare a fundamentării concluziilor în baza prevederilor pct. 39 din hotărîrea Guvernului nr. 1209 din 08 noiembrie 2007”cu privire la prestarea serviciilor de alimentație publică”, precum și dat fiind faptul că, producția finită în componența căreia se include mărfuri de importanță socială, nu se regăsește în anexa nr.3 din hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995 ”cu privire la măsurile de coordonare și reglementare de stat a prețurilor (tarifelor)”, atît instanța de apel cît și prima instanță n-au aplicat legea care trebuia aplicată.

Afirmă, că conform anexei nr.3 din hotărîrea menționată, care dispune modul de încadrare a unităților de alimentație publică în categorii, Întreprinderii Mixte „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată, luînd drept temei genul de activitate prestat, i se atribuie categoria a II-a de deservire. 3 Astfel, concluzia instanței precum că, activitatea întreprinderii nu cade sub incidența pct.3 din hotărîrea Guvernului nr.547 din 04 august 1995 ”cu privire la măsurile de coordonare și reglementare de stat a prețurilor (tarifelor)”, pe motiv că aceasta nu deține certificat de atribuire a categoriei a II-a de deservire, iar Inspecția Financiară nu a prezentat în cadrul ședinței de judecată un astfel de certificat, este eronată și lipsită de temeiuri juridice.

Activitatea întreprinderii în lipsa certificatului de atribuire a categoriei de deservire nu scutește întreprinderea de a respecta prevederile actelor normative ce reglementează domeniul de activitate a acestora. Or, expunerea instanțelor asupra oportunității activității agentului economic în lipsa certificatului de categorie contravine art. 26 din legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2010. La data de 21 aprilie 2015 Igor Pohila, avocatul intimatului Întreprinderea Mixtă „47th Parallel” Societate cu răspundere limitată a depus referință la recursul declarat, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibil.

A indicat că, la efectuarea inspectării de către Inspecția Financiară au fost controlate și estimate mărfurile de culinarii finite, care nu sînt incluse în lista mărfurilor social importante, indicată în anexa nr.3 la hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995, fapt care cu certitudine este o încălcare din partea organului de control, deoarece lista în cauză este una expresă, certă, exhaustivă și nu poate fi interpretată în mod lărgit sau unilateral.

A mai relevat, că este deja stabilită practica judiciară legată de examinarea unor asemenea cauze, exemplu servind deciziile Curții Supreme de Justiție pe cauzele civile ”Fergo Plus” Societatea cu răspundere limitată împotriva Inspecției Financiare (hotărîrea nr. 3ra-1005/14 din 20 august 2014), precum și ”Fidesco Plus” Societatea cu răspundere limitată împotriva Inspecției Financiare (hotărîrea nr. 3ra-849/14 din 17 iulie 2014). În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 27 ianuarie 2015, a fost expediată participanților la proces la data de 04 februarie 2015 (f.d.222), însă nu există dovadă de citare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurentul, declarînd recursul la data de 02 martie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. 4 Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor a Republicii 5 Moldova, în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Inspecția Financiară a Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecător Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 6