3ra-746/14 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-746/14 prima instanţă: L. Holeviţcaia instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru şi S. Caitaz DECIZIE 26 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Ion Corolevschi, Svetlana Novac, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de declarat de Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” împotriva Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Inspecţia Financiară cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La 01 iulie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor privind anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii s-a indicat că, prin hotărârea Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor nr. 27-06-11/74 din 25 aprilie 2013 a fost dispusă perceperea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon” în bugetul de stat a venitului ilicit obţinut în sumă de 90966,28 lei şi a amenzii în mărime de 100% ce constituie 90966,28 lei.

A indicat Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” că, hotărârea sus- indicată a fost motivată prin faptul că reclamantul a depăşit limita admisă a mărimii adaosului comercial admis la preţurile de realizare a bucatelor pregătite faţă de costul setului la materia primă, la produsele din categoria mărfurilor social importante, urmat de obţinerea de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” unui venit ilicit în sumă de 74 173,30 lei. Susţine Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” că, hotărârea Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor nr. 27-06-11/74 din 25 aprilie 2013 este ilegală, fiind adoptată contrar prevederilor legislaţiei în vigoare.

1 A menţionat reclamantul că, produsele care au fost supuse controlului de către Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi reflectate în actul de control, nu sunt de categoria produselor social importante şi nici nu sunt incluse în anexa nr. 3 din hotărârea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor). Astfel consideră Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” că, nu a obţinut venituri ilicite din comercializarea produselor indicate în anexa nr. 3 din hotărârea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor).

Prin scrisoarea Ministerului Economiei nr. 09/2-1755 din 21 martie 2013 adresată celor mai mari reţele de comerţ din ţară, s-a confirmat că, unităţile de alimentaţie publică, cărora li se atribuie categoria a II-a sau a III-a de deservire, sunt obligate să aplice adaosul comercial limitat în mărime de 70% sau respectiv 30% doar la comercializarea produselor alimentare incluse în lista produselor social importante, fără modificarea produsului sau fără schimbarea caracteristicilor de bază a produselor social importante.

Mai menţionează reclamantul că, în hotărârea contestată a Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor este indicată perioada de 01 ianuarie 2012 – 01 martie 2013, în care reclamantul contrar prevederilor pct. 3 alin. 3 din hotărârea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995, neîntemeiat a majorat adaosul comercial la comercializarea mărfurilor social importante (produse lactate, mezeluri) livrate de Societăţile comerciale „Pegas” şi „Lapmol” cu depăşirea limitei admise de 20% faţă de preţul de procurare şi obţinerea unui venit ilicit în sumă de 16 792,98 lei, ceea ce potrivit reclamantului nu corespunde realităţii.

A indicat Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” că, conform clauzelor contractuale cu furnizorii săi, ulterior vânzării produselor social importante, reclamantul este în drept să primească de la furnizori o sumă bănească pentru promovarea produselor în rândul consumatorilor, cu condiţia atingerii unei cantităţi minime de vânzări a acestor produse în fiecare lună calendaristică. Astfel la încheierea fiecărei luni calendaristice, după verificarea volumului vânzărilor produselor social importante şi atingerea cantităţii minime stipulate în contractul de vânzare-cumpărare a produselor, furnizorul achită cumpărătorului o sumă bănească, calculată în mărime procentuală din volumul vânzărilor pentru luna respectivă.

În acest sens, consideră Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” că, adaosul comercial la comercializarea mărfurilor social importante livrate de Societăţile comerciale „Pegas” şi „Lapmol” nu depăşeşte limita adaosului comercial admis de 20% faţă de preţul de procurare. Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” anularea hotărârii Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor nr. 27-06-11/74 din 25 aprilie 2013 prin care a fost dispusă perceperea în bugetul de stat a venitului ilicit obţinut în sumă de 90966,28 lei şi a amenzii în mărime de 90966,28 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă integral (f.d. 115, 117-118).

2 S-a anulat hotărârea Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor nr. 27-11-11/74 din 25 aprilie 2013, cu privire la aplicarea sancţiunilor economice în privinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, apelul declarat de Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor a fost respins ca nefondat, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013 (f.d. 145, 146-149). În dezacord cu decizia enunţată, la 29 aprilie 2014, Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor prin intermediul Poştei Moldovei a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, care a fost înregistrat în instanţa de recurs la 30 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. La materialele cauzei nu este indicată data expedierii în adresa părţilor, de către instanţa de apel a deciziei recurate (f.d. 150). Astfel recursul declarat la 29 aprilie de către Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor se consideră depus în termen. Prin încheierea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 13 august 2014 recursul declarat de Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor a fost considerat admisibil. Potrivit art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. La 18 iunie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon”, a depus referinţă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu menținerea deciziei instanței de apel. Potrivit art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

3 Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul declarat de Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi obiecţiile expuse în referinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, din următoarele considerente. Potrivit art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Potrivit art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 122 CPC, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Conform art. 6 alin. (1) dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

În şedinţa instanţei de judecată s-a constatat că la 25 aprilie 2013 de către Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, a fost emisă hotărîrea nr. 27-11-11/74 privind perceperea de la Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” în bugetul de stat, a venitului ilicit obţinut în sumă totală de 90966,28 lei şi amenda în cuantum echivalent de 90966,28 lei (f.d.7-8). La 22 mai 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” a depus contestaţie împotriva hotărîrii Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor, indicată mai sus, solicitînd anularea acesteia (f.d. 9). Prin răspunsul Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor, contestaţia Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon” împotriva hotărîrii Inspecţiei Financiare nr. 27-11-11/74 din 25 aprilie 2013, a fost respinsă ca nefondată (f.d.

11). La 01 iulie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor solicitînd anularea hotărârii Inspecţiei Financiare nr. 27-06-11/74 din 25 4 aprilie 2013 prin care a fost dispusă perceperea în bugetul de stat a venitului ilicit obţinut în sumă de 90966,28 lei şi a amenzii în mărime de 90966,28 lei. (f.d. 1-2). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă integral (f.d. 115, 117-118). S-a anulat hotărârea Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor nr. 27-11-11/74 din 25 aprilie 2013, cu privire la aplicarea sancţiunilor economice în privinţa Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon”.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014, apelul declarat de Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor a fost respins ca nefondat, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013 (f.d. 145, 146-149). Instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei hotărîrii Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova nr. 27-11-11/74 din 25 aprilie 2013 punînd la bază scrisoarea nr. 09/2-1755 din 21 martie 2013 a Ministerului Economiei în care este indicat că în situaţia în care unităţilor de alimentare publică li se atribuie categoria a II-a sau a III-a de deservire, acestea sunt obligate să aplice adaos comercial limitat în mărime de 70% sau respective 30% doar la comercializarea produselor alimentare incluse în lista produselor social importante (anexa nr. 3 la HG nr. 547/1995) fără modificarea denumirii produsului (ex.

produse culinare, articole de panificaţie şi cofetărie) sau fără schimbarea caracteristicilor de bază a produselor social importante (f.d. 14). Totodată Curtea de Apel în decizia din 26 februarie 2014 a făcut referire şi la avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei din 07 noiembrie 2013 (f.d.

108), prin care a fost analizată Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 547 din 04 august 1995 privind măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor şi ca urmare s-a stabilit că alineatului 2 al punctului 3 din prezenta hotărîre se referă doar la mărfurile social importante (conform anexei) ce sunt vîndute în unităţile de alimentaţie publică de nivelul III unde mărimea adaosului comercial nu depăşeşte 30 la sută faţă de preţul de achiziţie/livrare şi, corespunzător doar mărfurile social importante, ce se comercializează în unităţile de alimentaţie publică de nivelul II, mărimea adaosului comercial nu poate depăşi 70 la sută faţă de preţul de achiziţei/vizrare. În acelaşi timp, pentru mărfuri ce nu sunt incluse în anexa nr. 3, modul de formare a preţurilor este lipsit de prevederile punctului 3 al Hotărîrii de Guvern sus-indicată.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitor 5 la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Potrivit art. 390 alin. (1) lit. e) CPC decizia instanţei de apel trebuie să conţină motivele concluziilor instanţei de apel şi referirea la legea guvernantă. Totodată hotărârea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă.

Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică. De asemenea concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărârii trebuie să coincidă cu circumstanţele pricinii, constatate pe parcursul dezbaterilor judiciare, în caz contrar hotărârea fiind lovită de nulitate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, studiind actele pricinii şi verificând legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, constată că contrar prevederilor art. 118 al. (3) CPC, la adoptarea deciziei în cauza dată nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi respectiv au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural, ce constituie temei de casare a deciziei pronunţate şi restituire a pricinii spre rejudecare.

Instanţa de recurs reţine că, Curtea de Apel Chişinău în decizia sa din 26 februarie 2014 a stabilit că sancţiunea aplicată Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon” de către Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor, în partea ce se referă la majorarea adaosului comercial la realizarea mărfurilor social importante (produse lactate, mezeluri), procurate de către aceasta de la Societatea cu Răspundere Limitată „Pegas” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Lapmol”, nu este întemeiată, deoarece intimata nu a depăşit limita de 20 % a adaosului comercial la aceste mărfuri în momentul vînzării lor consumatorilor finiţi.

Instanţa de apel a mai stabilit că conform prevederilor clauzelor contractuale cu partenerii săi, Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” ulterior vînzării produselor social importante, este în drept să primească o sumă de bani de la furnizor pentru promovarea acestor produse, cu condiţia atingerii unei cantităţi minime de vînzări în fiecare lună calendaristică, iar aceste sume nu pot fi considerate ca majorare a adausului tarifar. Colegiul consideră concluzia respectivă ca fiind neîntemeiată, rezultată din examinarea superficială a circumstanţelor pricinii şi cercetarea arbitrară a probelor, or la dosar nu există înscrisuri sau alte probe ce ar confirma faptul efectuării unor transferuri sau alte operaţiuni economice prin care furnizorii Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon”, ar fi virat la contul acesteia mijloace băneşti în calitate de discont pentru promovarea produselor sale în rîndul consumatorilor.

În acest sens, instanţa de recurs reţine că la cazul din speţă, instanţa de apel urmează a stabili dacă la contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon” au avut loc careva transferuri băneşti de către furnizorii acesteia, în calitate de discont pentru produsele livrate, ca rezultat al atingerii de către intimat a unei cantităţi minime de vînzări a produselor respective, conform clauzelor contractuale 6 încheiate dintre părţi în vederea stabilirii ţinerii de către intimat în modul corespunzător a evidenţei contabile, cît şi existenţa la contul intimatului a unor surse suplimentare de venit, ca rezultat al depăşirii limitei adaosului comercial prevăzut de Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 547 din 04 august 1995. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor în cererea de apel, a făcut referire la faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” în perioada 01 ianuarie 2012 – 01 martie 2013 a admis depăşirea limitei admise de 70 % a mărimii adaosului comercial la preţurile de realizare faţă de costul setului la materia primă, la calcularea preţurilor pentru bucatele pregătite, prevăzută de pct. 3 din Hotătîrea de Guvern sus-indicată, iar instanţa de fond nu a luat în considerare aceste prevederi emiţînd o soluţie contrară legii.

Curtea de Apel Chişinău, în decizia din 26 februarie 2014 nu a examinat și nu s-a expus asupra încălcării la care a făcut referire Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor în cererea de apel, indicînd doar că din actul de control întocmit de colaboratorii apelantului se atestă faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” îi este atribuită categoria a II-a cu titlu de secţie de „articole culinare”, care se atribuie la agenţii economici de această categorie care pot calcula adaosul comercial ce nu depăşeşte 70 la sută din preţul de achiziţie/vînzare fără însă a da o apreciere circumstanțelor constatate de către recurent (f.d.

148 pe verso- 149). Astfel instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel nu a elucidat în mod deplin şi corespunzător circumstanţele cauzei, nu s-a expus asupra tuturor temeiurilor invocate în cererea de apel a Inspecţiei Financiare, adoptînd o decizie arbitrară similară primei instanţe, din care considerent decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 urmează a fi casată, iar pricina restituită spre rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecători. Totodată în cererea de recurs, Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor a mai indicat că instanţele inferioare au pus la baza deciziei scrisoarea nr. 09/2-1755 din 21 martie 2013 a Ministerului Economiei, fără a lua în considerare că anterior la 19 martie 2013 Ministerului Economiei a mai emis o scrisoare de interpretare nr. 09/2-1665 în care expune o viziune diametral opusă faţă de prima.

În astfel de circumstanţe Colegiu ajunge la concluzia că instanţa de apel la rejudecarea cauzei, urmează să stabilească dacă scrisorile nr. 09/2-1755 din 21 martie 2013 şi nr. 09/2-1665 din 19 martie 2013, prin care Ministerul Economiei al Republicii Moldova s-a expus asupra interpretării pct. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor, conţin soluţii opuse şi luînd în considerare acest fapt, urmează să-şi întemeieze decizia conform normelor în vigoare. 7 Colegiul a mai stabilit că, partea motivată a deciziei instanţei de apel în mod evident, reflectă doar poziţia invocată de reprezentantul intimatului, fără a fi luată în calcul cumulul înscrisurilor anexate la materialele pricinii.

Instanţa de recurs reţine că la adoptarea deciziei din 26 februarie 2014, Curtea de Apel Chişinău urma să examineze totalitatea probelor şi înscrisurilor anexate la dosar şi să stabilească cu certitudine faptul dacă intimatul a admis depăşirea limitei admise la preţurile de realizare faţă de costul setului la materia primă, a adaosului comercial la calcularea preţurilor pentru bucatele pregătite, precum şi depăşirea limitei admise faţă de preţul de procurare la realizarea mărfurilor social importante. Astfel Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, stabileşte că conţinutul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 nu reflectă motivarea desfăşurată a concluziilor instanţei în ceea ce priveşte respingerea apelului, având un caracter superficial şi evaziv fapt care serveşte temei de casare cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

Prin urmare, instanţa de apel urmează să stabilească, dacă produsele livrate Societăţii cu Răspundere Limitată „Aglon” sunt din categoria produselor social importante precum şi faptul dacă intimatul nu a depăşit limita adaosului admis de 20 % faţă de preţul de procurare, cît şi limita admisă la preţurile de realizare faţă de costul setului la materia primă, a mărimii adaosului comercial, la calcularea preţurilor pentru bucatele pregătite. În acest sens instanţa de recurs reţine că la cazul din speţă este necesară studierea întregului ansamblu al probelor.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că decizia instanţei de apel este în contradicţie cu prevederile normelor de drept material şi procedural, argumentele invocate de recurent sînt întemeiate, iar erorile judiciare nu pot fi corectate de instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 şi de a restitui pricina spre rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecători. La rejudecare instanţa de apel urmează să ţină cont de cele expuse şi să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

8 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Inspecţia Financiară de pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Aglon” împotriva Inspecţiei Financiare de pe lîngă Ministerul Finanţelor privind anularea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Svetlana Novac Oleg Sternioală Tatiana Vieru 9