3ra-578/14 — Cu privire la anularea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-578/14 prima instanţă: Gh. Gorun instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 21 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Pospromo” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, c o n s t a t ă La 03 aprilie 2013, societatea comercială „Pospromo” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii înaintate, societatea comercială „Pospromo” societate cu răspundere limitată a indicat că, potrivit deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău nr. 347/2/9 din 08 februarie 2013 şi a actului de control nr. 3- 509610 din 17 ianuarie 2013, societatea a fost sancţionată, fiind dispusă încasarea la buget a sumelor impozitelor şi plăţilor calculate în rezultatul controlului şi s-a dispus transferarea la buget în termen de 30 zile următoarele plăţi, după cum urmează: - suma de 110 935 lei - TVA diminuată pentru perioada fiscală septembrie 2012; - a încasa la buget majorarea de întîrziere (penalitate) pentru neachitarea în termen a impozitelor şi a plăţilor calculate în rezultatul controlului: suma de 3 936 lei pentru neachitarea TVA diminuată pentru perioada fiscală septembrie 2012; - a aplica amendă pentru încălcarea legislaţiei fiscale în mărime de 33 281 lei - 30 % din suma TVA diminuată pentru perioada de raportare şi suma de 1 000 lei pentru prezentarea declaraţiilor TVA care conţine o informaţie neautentică.

1 Menţionează că, temei pentru adoptarea prezentei decizii de sancţionare a servit actul de control nr.3-509610 din 17 ianuarie 2013, întocmit de către inspectorul fiscal principal de stat al secţiei control fiscal nr. 9 - Kirilciuk-Petrova Valentina, care a efectuat control fiscal prin verificare tematică a activităţii societăţii. Considerînd ca fiind ilegală decizia enunţată, la 20 februarie 2013 a contestat-o în ordinea controlului ierarhic superior, iar potrivit deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 173 din 21 martie 2013, a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Susţine că decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău nr. 347/2/9 din 08 februarie 2013, actul de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 şi decizia privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile din 21 martie 2013, sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece organul de control fiscal a constatat circumstanţele de fapt şi de drept în mod incorect, la fel, fiind eronată aplicarea cadrului normativ ce reglementează modul de calculare şi declarare a Taxei pe Valoare Adăugată. Solicită societatea comercială „Pospromo” societate cu răspundere limitată suspendarea deciziei nr. 347/2/9 din 08 februarie 2013, a actului de control nr. 3- 509610 din 17 ianuarie 2013 şi a deciziei privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile nr. 173 din 21 martie 2013 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău pînă la examinarea pricinii în fond; anularea actelor enunţate ca fiind ilegale. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 aprilie 2013, a fost admisă cererea societăţii comerciale „Pospromo” societate cu răspundere limitată cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare. S-a suspendat executarea deciziei nr. 347/2/9 din 08 februarie 2013, a actului de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 şi a deciziei privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile nr. 173 din 21 martie 2013 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău (f.d.16). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013, a fost admis recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău şi casată încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 aprilie 2013 (f.d.26-29). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă. S-au considerat ca fiind ilegale şi s-au anulat decizia nr. 347/2/9 din 08 februarie 2013, decizia nr. 173 din 21 martie 2013 şi actul de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 emise de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău în privinţa societăţii comerciale „Pospromo” societate cu răspundere limitată (f.d.52, 53-55). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări (f.d.74-81). La 20 martie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe 2 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii depuse de către societatea comercială „Pospromo” societate cu răspundere limitată, ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată recursul depus în termen. Recurentul, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel a trecut în mod superficial asupra argumentelor invocate în cererea de apel şi a materialului probator anexat la dosar, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supuse judecării iar în concluzie a emis o decizie ilegală. La 08 aprilie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa societăţii comerciale „Pospromo” societate cu răspundere limitată cererea de recurs depusă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, societatea comercială „Pospromo” societate cu răspundere limitată nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să- şi exprime opinia referitor la recursul depus.

Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe în partea prin care au fost anulate decizia nr. 173 din 21 martie 2013 şi actul de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 emise de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu emiterea în această parte o nouă hotărîre de respingere a acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din materialele dosarului rezultă că, la 17 ianuarie 2013, inspectorul fiscal principal de stat al secţiei control fiscal nr. 9 a Direcţiei Control Fiscal nr. 2 a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, a efectuat un control fiscal prin verificarea tematică a activităţii societăţii comerciale „Pospromo” societate cu răspundere limitată (f.d.8-9). În baza actului de control enunţat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău la 08 februarie 2013 a emis decizia nr. 347/2/9, prin care a decis aplicarea sancţiunii societăţii comerciale „Pospromo” societate cu răspundere limitată, fiind dispusă încasarea la buget a sumelor impozitelor şi plăţilor calculate în rezultatul controlului şi s-a dispus transferarea la buget în termen de 30 zile următoarele plăţi, după cum urmează: - suma de 110 935 lei - TVA diminuată pentru perioada fiscală septembrie 2012; - a încasa la buget majorarea de întîrziere (penalitate) pentru neachitarea în termen a impozitelor şi a plăţilor calculate în rezultatul controlului: suma de 3 936 lei pentru neachitarea TVA diminuată pentru perioada fiscală septembrie 2012; 3 - a aplica amendă pentru încălcarea legislaţiei fiscale în mărime de 33 281 lei - 30 % din suma TVA diminuată pentru perioada de raportare şi suma de 1 000 lei pentru prezentarea declaraţiilor TVA care conţine o informaţie neautentică (f.d.8).

Nefiind de acord cu decizia din 08 februarie 2013, emisă de către organul fiscal, societatea cu răspundere limitată „Pospromo” la 20 februarie 2013, a contestat-o în ordinea procedurii prealabile (f.d.10). Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, soluţionînd contestaţia depusă de către agentul economic, a emis decizia nr. 173 din 21 martie 2013, prin care a respins solicitarea societăţii cu răspundere limitată „Pospromo” ca fiind neîntemeiată (f.d.11). Nefiind soluţionat litigiul pe cale amiabilă, societatea cu răspundere limitată „Pospromo” s-a adresat în instanţa de judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău cu privire la anularea deciziei nr. 347/2/9 din 08 februarie 2013, a actului de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 şi a deciziei privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile nr. 173 din 21 martie 2013, emise de către ultimul.

Prima instanţă prin hotărîrea din 28 noiembrie 2013 a admis acţiunea integral. Instanţa de apel a susţinut concluziile primei instanţe ca fiind întemeiate şi legale. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, instanţele inferioare cu o motivare amplu argumentată şi o pronunţare asupra tuturor aspectelor juridice la probele administrate, temeinic a dispus admiterea pretenţiei societăţii comerciale „Pospromo” societatea cu răspundere limitată în partea anulării deciziei nr. 347/2/9 din 08 februarie 2013 ca fiind ilegală.

În acest context instanţa de recurs reţine că potrivit art.8 alin. (2) lit. c) Codul fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte organului fiscal şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă contabilă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control.

Potrivit art. 102 alin. (6) Codul fiscal, subiectul impozabil are dreptul la trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate dacă dispune: a) de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată T.V.A., sau b) de documentul, eliberat de autorităţile vamale, care confirmă achitarea T.V.A. la mărfurile importate; c) de documentul care confirmă achitarea TVA pentru serviciile importate. Alineatul (7) acelaşi articol, prevede că livrarea, în privinţa căreia se permite trecerea în cont a T.V.A. achitate sau care urmează a fi achitate pe valorile 4 materiale, serviciile procurate, trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura fiscală (eliberată de organul autorizat, în modul stabilit) sau să fie importată de către subiectul impozabil.

Conform art. 23 al Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, datele din documentele primare şi centralizatoare se înregistrează, se acumulează şi se prelucrează în registrele contabile. Nomenclatorul şi structura registrelor contabile se stabilesc de către fiecare entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile informaţionale proprii, ţinîndu-se cont de normele metodologice şi cerinţele prevăzute la alin.(4). Instanţa de recurs remarcă că potrivit deciziei emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău din 08 februarie 2013, este incriminat faptul că facturile fiscale ridicate în original de la societatea cu răspundere limitată „Ravelin Com” nu corespund cu facturile fiscale ce se deţin la societatea cu răspundere limitată „Pospromo”, şi anume: la rubrica „permis eliberarea” se conţine semnătura directorului Motornîi Ruslan, care a fost numit în funcţia de administrator al societăţii cu răspundere limitată „Ravelin Com” la 02 octombrie 2012 respectiv, acesta nicidecum nu putea semna facturile date în perioada de raportare – septembrie 2012.Totodată este de menţionat că în exemplarul nr. 1 al facturilor menţionate, care se află la societatea cu răspundere limitată „Pospromo”, la rubrica dată este efectuată semnătura domnului Popa.

Dat fiind faptul că marfa comandată de către intimat a fost într-adevăr livrată în natură de către furnizor, societatea cu răspundere limitată „Pospromo” nu a avut temei de a pune la îndoială împuternicirile persoanei care a semnat facturile fiscale din partea societăţii cu răspundere limitată „Ravelin Com” şi ulterior, supuse controlului de către organul fiscal. În urma celor constate, instanţele ierarhic inferioare corect au apreciat că responsabil pentru corectitudinea şi autenticitatea informaţiei ce este înscris într-un document de evidenţă contabilă este doar însuşi persoana care a întocmit documentul dat. În situaţia din speţă, încălcările depistate de către organul fiscal nu pot fi incriminate societăţii cu răspundere limitată „Pospromo”, deoarece neregularităţile date ţin de evidenţa contabilă a societăţii cu răspundere limitată „Ravelin Com”.

Or, în acţiunile persoanelor cu funcţie de răspundere ale societăţii cu răspundere limitată „Pospromo”, lipseşte vinovăţia în comiterea încălcărilor prevăzute la art. 102 alin. (7) Codul fiscal, după cum au stabilit factorii de decizie a recurentului. Mai mult ca atît legislaţia fiscală naţională nu stabileşte obligaţia contribuabilului de a verifica actele contabile ale furnizorului în ce priveşte corectitudinea întocmirii exemplarului deţinut de către ultimul. Astfel, instanţele inferioare corect au determinat că încălcările depistate pot fi incriminate factorilor de decizie ai societăţii comerciale „Ravelin Com” societate cu răspundere limitată şi nici de cum intimatului, deoarece ultimul nu a putut să cunoască cine a semnat exemplarul deţinut de către aceștia, fapt ce atestă netemeinicia argumentelor recurentului invocate în acest sens.

Prin urmare, nu are relevanţă critica formulată în recurs cu privire la faptul că prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii care au 5 importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi a încălcat normele de drept material, emiţînd o hotărîre eronată, deoarece în sensul lor sunt declarative şi lipsite de suport juridic. Alte argumente invocate în recurs sunt similare celor indicate în instant de apel, care au fost apreciate în corespundere cu prevederile art.130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicînd corect normele de drept material. Totodată, instanţa de recurs găseşte drept neîntemeiată soluţia primei instanţe, menţinută şi de instanţa de apel cu privire la admiterea pretenţiei societăţii cu răspundere limitată „Pospromo” privind anularea actului de control nr. 3- 509610 din 17 ianuarie 2013 şi a deciziei nr. 173 din 21 martie 2013 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău. Conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; subdiviziunile autorităţilor publice; funcţionarii din structurile specificate la lit. a) şi b). Prin prisma normei enunţate actul de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 emis de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, nu este un act administrativ producător de efecte juridice, ci unul preparatoriu, deci legalitatea actului respectiv nu poate fi controlată de sine stătător pe calea contenciosului administrativ în instanța de judecată.

Cu referire la decizia din 21 martie 2013 cu nr. 173 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat, este de menţionat că a fost examinată contestaţia depusă de către agentul economic în ordinea procedurii prealabile, care la fel nu poate constitui obiect al contenciosului administrativ. De altfel, la caz se constată că decizia dată, poartă un caracter informativ, ca urmare nu poate fi considerat ca refuz, aceasta fiind doar completarea cererii cu actul necesar conform cadrului legal.

Pe cale de consecinţă, este de menţionat şi faptul că în interpretarea corectă a prevederilor art. 3 al Legii contenciosului administrativ este de înţeles că în temeiul Legii contenciosului administrativ, instanţa de judecată nu poate discuta conţinutul unui răspuns la o cerere adresată organului fiscal, deoarece petiţionarul nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat propriei sale formulări sau într-un anumit sens, după dorinţa personală, stabilirea răspunsului fiind atributul exclusiv al autorităţii publice competente. Luînd în vedere cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă neîntemeiat a considerat că actul de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 şi decizia nr. 173 din 21 martie 2013 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău pot constitui obiect al judecării în ordinea contenciosului administrativ şi au fost anulate ca fiind ilegale. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei 6 instanţe în partea anulării actului de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 şi a deciziei privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile nr. 173 din 21 martie 2013 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău şi a emite în partea dată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău. Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 aprilie 2013 în partea prin care s-a anulat actul de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 şi decizia privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile nr. 173 din 21 martie 2013 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, şi se emite în această parte o nouă hotărîre prin care: Se resping pretenţiile societăţii comerciale „Prospromo” societate cu răspundere limitată cu privire la anularea actului de control nr. 3-509610 din 17 ianuarie 2013 şi a deciziei privind examinarea contestaţiei în ordinea procedurii prealabile nr. 173 din 21 martie 2013 emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 aprilie 2013, se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 7