3ra-1005/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă S. Papuha dosarul nr.3ra-1005/14 instanţa de apel L. Popova M. Moraru S. Caitaz ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspecţia Financiară din subordinea Ministrului Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii comerciale „Fegro Plus” societate cu răspundere limitată împotriva Inspecţiei Financiare cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspecţia Financiară şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 24 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 09 august 2013, SC „Fegro Plus” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul SC „Fegro Plus” SRL a indicat că prin hotărârea Inspecţiei Financiare nr. 27-06-11/113 din 29 mai 2013 a fost dispusă perceperea la bugetul de stat de la SC „Fegro Plus” SRL a venitului ilicit obţinut în sumă totală de 13097,90 lei şi amenzii în cuantum de 13097,90 lei. Hotărârea a fost motivată prin faptul că SC „Fegro Plus” SRL a depăşit limita admisă (70%) a mărimii adaosului comercial la preţurile de realizare a bucatelor pregătite faţă de costul setului de materie primă, obţinând astfel un venit ilicit în sumă de 13097,90 lei. Hotărârea Inspecţiei Financiare este ilegală, deoarece ea a fost adoptată contrar prevederilor legislaţiei în vigoare.

Inspecţia Financiară a interpretat eronat pct. 3, alin. (2) din Hotărârea Guvernului cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare către stat a preţurilor (tarifelor) nr. 547 din 04 august 1995 care stipulează limitarea adaosului comercial pentru mărfurile social importante, conform anexei nr. 3. Produsele care au fost supuse controlului de către Inspecţia Financiară şi reflectate în actul de control nu sunt produse social importante şi nici nu sunt incluse în anexa nr. 3 a Hotărârii Guvernului nr. 547 din 04 august 1995. 1 Din aceste considerente, nu poate fi vorba despre obţinerea de către SC „Fegro Plus” SRL a unor venituri ilicite şi respectiv societăţii nu-i poate fi aplicată amenda prevăzută de Legea nr. 845 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

Conform art. 5 alin. (2) al Legii cu privire la comerţul interior nr. 231 din 23 septembrie 2010, Ministerul Economiei este organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul comerţului şi de reglementarea acestui domeniu. Prin scrisoarea nr. 09/2-1755 din 21 martie 2013 adresată celor mai mari reţele de comerţ din ţară, Ministerul Economiei a reconfirmat încă o dată faptul, că unităţile de alimentaţie publică, cărora li se atribuie categoria a II-a sau a III-a de deservire, sunt obligate să aplice adaosul comercial limitat în mărime de 70% sau respectiv 30% doar la comercializarea produselor alimentare incluse în lista produselor social importante, anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995, fără modificarea produsului sau fără schimbarea caracteristicilor de bază a produselor social importante.

La 19 iunie 2013 s-a adresat pârâtului o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea hotărârii Inspecţiei Financiare nr. 27-06-11/113 din 29 mai 2013. La 11 iulie 2013 a primit răspunsul pârâtului, prin care cererea prealabilă a fost respinsă. Prin urmare, solicită anularea hotărârii Inspecţiei Financiare nr. 27-06- 11/113 din 29 mai 2013, prin care a fost dispusă perceperea la bugetul de stat de la SC „Fegro Plus” SRL a venitului ilicit obţinut în sumă totală de 13097,90 lei şi amenzii în cuantum de 13097,90 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 24 ianuarie 2014 acţiunea a fost admisă şi a fost anulată hotărârea Inspecţiei Financiare nr, 27-06- 11/133 din 29 mai 2013, prin care a fost dispusă perceperea la bugetul de stat de la SC „Fegro Plus” SRL a venitului ilicit obţinut în sumă totală de 13097,90 lei şi amenzii în cuantum de 13097,90 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către Inspecţia Financiară şi a fost menţinută hotărîrea primei instanţe. La 26 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Inspecţia Financiară din subordinea Ministerului Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Recurentul Inspecţia Financiară, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece instanţele au aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Ca urmare a fundamentării concluziilor în baza prevederilor pct. 29 din Hotărîrea Guvernului nr. 1209 din 08 noiembrie 2007 cu privire la prestarea serviciilor de alimentaţie publică, precum şi pe faptul că producţia finală, în competenţa căreia se includ mărfuri de importanţă socială , mi se regăseşte în anexa nr. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995 cu privire la măsurile de coordonare şi de reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor), atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă n-au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În cadrul inspectării s-a constatat că secţia de producere a SC „Fegro Plus” SRL este unitatea de alimentaţie publică de categoria II-a.

2 Potrivit prevederilor pct. 3 alin. (2) din Hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995 pentru întreprinderile de alimentaţie publică de categoria a II-a, mărimea adaosului comercial nu depăşeşte 70% faţă de preţul achiziţiei/livrare a produselor sau faţă de costul setului de materie primă la calcularea preţului pentru bucate şi produse. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, prin expresia „bucate” se înţelege feluri de mîncare, iar în cadrul prezentului litigiu-producţie finită. Din prevederile punctului menţionat, rezultă că indicînd expresia „bucate şi produse”, legislatorul a reglementat expres plafonarea preţurilor la producţia culinară finită în componenţa căreia se include mărfuri de importanţă socială pînă la cota de 70% faţă preţul de achiziţie/livrare a produselor sau faţă de costul setului de materie primă.

Cît priveşte pct. 39 din Hotărîrea Guvernului nr. 1209 din 08 noiembrie 2007, în baza căreia şi-a fundamentat concluzia instanţei de fond, menţinută prin decizia instanţei de apel, menţionează că acesta nu reglementează expres că în cazurile în care din materia primă se includ mărfuri de importanţă socială, se aplică un adaos comercial nelimitat la preţurile libere cu amănuntul materiei prime, dar din contra, conţine prevederi legale cu caracter general. Respectiv, deoarece Hotărîrea de Guvern nr. 1209 din 08 noiembrie 2007 nu prevede expres metodologie de formare a preţurilor la bucatele în a căror componenţă sunt incluse mărfuri social-importante, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel urmau a ţine cont de prevederile pct. 3 alin. (2) din Hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995. Mai mult ca atît, în cadrul examinării cauzei în ordine de apel Inspecţia Financiară i-a adus la cunoştinţă instanţei că hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 24 ianuarie 2014 a fost emisă fără a fi studiate toate actele normative, anume nu s-a ţinut cont că la examinarea cauzei pct. 3.1 din Instrucţiunea privind formarea preţurilor la întreprinderile de alimentaţie publică ale agenţilor economici din Republica Moldova din 26 aprilie 1996, iar instanţa de apel n-a dat nici o apreciere juridică acestui fapt.

Potrivit pct. 3.1 din Instrucţiunea menţionată, materia primă se include în calculul bucatelor şi altor produse fabricate de întreprinderea alimentaţiei publice la preţuri libere cu amănuntul, constituite în conformitate cu prevederile Regulamentului „Cu privire la modul de formare şi aplicare a preţurilor şi tarifelor libere (de piaţă) la mărfuri, producţie şi servicii”, aprobate prin Hotărîrea Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.282 din 10 noiembrie 1993 şi cu adaosul liber comercial, prevăzut prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la măsurile de coordonare şi de reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor)” nr.547 din 4 august 1995, cu excepţia preţurilor la mărfurile de importanţă socială.

Astfel consideră că potrivit pct. 3.1 din Instrucţiunea menţionată, la stabilirea preţurilor bucatelor în componenţa cărora sunt mărfuri social-importante, preţul materiei prime este liber cu amănuntul, cu adaos liber comercial, excepţie fiind materia primă ce constă din mărfuri social-importante, asupra căreia se aplică un adaos comercial limitat, prevăzut de Hotărîrea Guvernului nr.547 din 04 august 1995. 3 Potrivit prevederilor art. 6 alin.(3) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 cu privire la actele legislative, în caz de divergenţă între o normă a actului legislativ general şi o normă a actului legislativ special cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ special.

Astfel, dat fiind că norme speciale, referitoare la metodologia formării preţurilor bucatelor, în a căror componenţă sunt incluse mărfuri de importanţă socială, se conţin doar în Hotărîrea Guvernului nr. 547 din 04 august 1995, concluzionăm că prin analogie cu art. 6 alin.(3) din Legea menţionată mai sus, aplicabilitate în speţa dată o are Hotărîrea de Guvern nr. 547 din 04 august 1995. Suplimentar, potrivit art. 22 din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, entitatea care aplică sistemul contabil în partidă dublă este obligată să ţină evidenţa activelor, capitalului propriu, datoriilor, consumurilor, cheltuielilor şi veniturilor în baza conturilor contabile.

Planul de conturi contabile ale activităţii economico-financiare ale întreprinderilor aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 174 din 25 decembrie 1997 indică expres că adaosul comercial se reflectă la contul contabil 821, ceea ce denotă faptul că intimatul era obligat să deţină în evidenţa contabilă contul contabil respectiv în care urma a fi reflectat adaosul comercial specificat pentru fiecare produs în parte inclusiv şi pentru produsele social importante. Atît instanţa de apel, cît şi instanţa de fond au încălcat dreptul recurentului, la o examinare echitabilă a cauzei, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prezumă dreptul la o hotărîre şi decizie motivată.

La 15 august 2014, SRL „Fegro-Plus” a depus referinţă prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibilă. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Inspecţia Financiară din subordinea Ministerului Finanţelor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. 4 Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Inspecţiei Financiare din subordinea Ministerului Finanţelor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Inspecţiei Financiare din subordinea Ministerului Finanţelor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valentina Clevadî judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 5