3ra-849-14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 3ra-849/14 instanţa de apel: S. Arnăut, B. Bîrcă, T. Pelin ÎNCHEIERE 17 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspecţia Financiară, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Fidesco Plus” SRL împotriva Inspecţiei Financiare cu privire la anularea hotărîrii nr. 27-06- 11/77 din 25 aprilie 2013, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, c o n s t a t ă La data de 01 iulie 2013 SC „Fidesco Plus” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspecţiei Financiare cu privire la anularea hotărîrii nr. 27-06-11/77 din 25 aprilie 2013. În motivarea acţiunii SC „Fidesco Plus” SRL a menţionat că la 24 aprilie 2013 prin hotărîrea Inspecţiei Financiare nr. 27-06-11/77 a fost dispusă perceperea la bugetul de stat a venitului ilicit obţinut în sumă totală de 60005,90 lei şi amenzii în cuantum de 60005,90 lei.

Hotărîrea a fost motivată prin faptul, că SC „Fidesco Plus” SRL a depăşit limita admisă (70%) a mărimei adaosului comercial la preţurile de realizare a bucatelor pregătite faţă de costul setului de materie primă, obţinînd astfel un venit ilicit în sumă de 55820,16 lei. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 noiembrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată a fost admisă. S-a anulat hotărîrea Inspecţiei Financiare nr. 27-06-11/77 din 25 aprilie 2013 cu privire la aplicarea sancţiunilor economice în privinţa SC „Fidesco Plus”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014 s-a respins apelul declarat de Inspecţia Financiară, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 27 mai 2014 Inspecţia Financiară a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea. În motivarea recursului Inspecţia Financiară a invocat că concluziile primei instanţe au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel, care judecînd apelul a trecut superficial asupra circumstanţelor cauzei, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de primă instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia care guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 2 f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, precum că concluziile primei instanţe au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel, care judecând apelul a trecut superficial asupra circumstanţelor cauzei, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de primă instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia care guvernează litigiul în cauză, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că Inspecţia Financiară nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de 3 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspecţia Financiară ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Inspecţia Financiară se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 4