3ra-1418/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Arnăut dosarul nr. 3ra-1418/13 DECIZIE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii –Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de ÎCS „Fison” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Fison” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la anularea parţială a deciziei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 c o n s t a t ă La data de 18 iulie 2012 ÎCS „Fison” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la anularea parţială a deciziei.

În motivarea acţiunii a menţionat, că la 04.04.2012 companiei ICS „Fison" SRL i-au fost comunicate actele de control nr.5-654796 şi nr.5-654800 din 04.04.2012, conform cărora Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău a stabilit încălcări ale legislaţiei în vigoare.

Ulterior, la 06.06.2012 ICS "Fison" SRL i-a fost comunicată decizia nr. 1616/1 din 01 iunie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, emisă de şeful-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, prin care s-a decis de a încasa la buget sumele impozitelor şi plăţilor calculate în rezultatul controlului: 40061 lei - taxa pe valoare adăugată, a micşora pierderile fiscale pentru anul 2009 cu 492548 lei, care vor constitui suma de 375935 lei, a încasa la buget majorarea de întîrziere (penalitate) în sumă de 16744 lei pentru neachitarea la buget în termenii stabiliţi a TVA, a aplica pentru încălcările 1 legislaţiei fiscale şi a încasa la buget amenzi în mărime de 1659 lei, 14777 lei, 2500 lei, 400 lei, 12018 lei, 930 600 lei.

Reclamantul menţionează, că nu este de acord cu decizia nr. 1616/1 din 1 iunie 2012 şi o considerâ parţial ilegală. Reclamantul solicită anularea parţială a deciziei nr. 1616/1 din 1 iunie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, emisă de Direcţia Generală Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău şi anume anularea p.I, p.II în partea ce ţine de micşorarea pierderilor fiscale cu 485461. p.III, p.IV liniuţa 1, 2, 4, 5, 6 din partea decisivă a deciziei şi încasarea cheltuielilor de judecată şi pentru serviciile juridice 13478,94 lei.

Prin cererea de completare reclamantul a menţionat că, decizia nr. 1616/1 din 1.06.2012 a fost emisă în baza actelor de control nr. 5-654796 şi nr. 5-654800 din 4.04.2012 şi suplimentului nr. 3-496541 din 3.05.2012 întocmite în rezultatului controlului fiscal repetat în perioada de activitate 01.01.2007- 30.09.2010 - pentru verificarea repetată, în perioada 01.10.2010 - 01.01.2012 - pentru efectuarea controlului fiscal prin metoda de verificare totală. Consideră, că urmează să fie absolvit de amenzile şi penalităţile pentru perioada 01.01.2007 - 30.09.2010 pentru încălcările fiscale nedepistate la controlul iniţial conform actului de control nr.5-643395 din 22.11.2010 şi un alt act suplimentar cu nr.3-483317 din 28.01.2010.

Reclamantul consideră, că urmează a fi anulate p.I, p.II în partea ce ţine de micşorarea pierderilor fiscale cu 485461, p.III, p.IV liniuţa 1, 2. 5 din decizia nr. 1616/1 din 1.06.2012. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 19 februarie 2013 ÎCS „Fison” SRL a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrii cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului şi a aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Cu certitudine s-a constat că, în cadrul controlului fiscal efectuat prin metoda verificării repetate de către colaboratorii Direcţiei Generale Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău la întreprinderea ICS „Fison" SRL prin actele nr.5-654796 şi nr. 5-654800 din 04.04.2012 şi suplimentul nr.3-496541 din 03.05.2012 s- au stabilit încălcări ale legislaţiei fiscale, inclusiv şi comercializarea mărfurilor de la depozitul întreprinderii a persoanelor juridice, dar şi a persoanelor fizice, fără eliberarea facturilor fiscale în 517 cazuri.

2 Conform art. 117 alin. (3) Cod fiscal, pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate, cu plata în numerar şi/sau cu card bancar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor cînd este solicitată de cumpărător), dacă sînt respectate următoarele condiţii: a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar şi/sau cu card bancar la fiecare punct comercial şi de prestări servicii cu utilizarea maşinilor de casă şi de control. Înscrierea se efectuează în momentul primirii sau achitării sumei în numerar şi/sau cu card bancar. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru în registrul maşinii de casă şi control se înscriu datele raportului de închidere zilnică a maşinii de casă şi control; b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă este înscrisă suma totală a T.V.A.

pe livrările efectuate, iar în documentul de evidenţă a valorilor materiale procurate se introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar şi/sau cu card bancar. Astfel, condiţiile menţionate în acest articol prevăd vânzarea cu amănuntul în locuri special amenajate, la caz însă, recurentul nu dispune de asemenea subdiviziune (magazin), autorizaţia fiindu-i eliberată pentru amplasarea şi funcţionarea magazinului numai la 01.04.2011. Articolul 5 alin.(23) Cod fiscal prevede că, piaţa comerţului cu amănuntul constituie tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile se comercializează populaţiei pentru consum final. Conform materialelor dosarului, în cadrul controlului s-a stabilit încălcarea prevederilor art. 117 alin. (1) Cod fiscal, care stipulează că subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză.

Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108 Cod fiscal, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate conform art.104 lit.a) Cod fiscal. Articolul 260 alin.(4) Cod fiscal prevede că, neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute la art.117 şi 1171 se sancţionează cu o amendă în mărime de 3600 lei pentru fiecare factură fiscală neprezentată, dar nu mai mult de 108000 lei pentru toate facturile fiscale neprezentate în termenele stabilite. Astfel, pentru neeliberarea facturilor fiscale la livrările de mărfuri cu achitarea în numerar către persoane fizice, recurentului corect i-au fost aplicate sancţiuni fiscale în mărime de 1800 lei pentru fiecare factură fiscală neprezentată în sumă totală de 930600 lei.

Cu referire la tranzacţia încheiată între ÎCS „Fison" SRL şi SA „Basarabia Nord” privind casarea datoriei SA „Basarabia Nord" prin ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile în urma acordării discontului în baza facturii fiscale seria SX nr.7951102 din 23.03.2009, Curtea de Apel corect a conchis că, acordul nr.4 din 13.02.2009 încheiat între ÎCS „Fison" SRL şi SA „Basarabia Nord" privind casarea datoriei de către ICS „Fison" SRL a fost anulată parţial creanţa SA „Basarabia Nord" în sumă de 448688,58 lei. Astfel, contrar prevederilor art.art. 101 alin.(1), 102 alin. (1) şi art.115 Cod fiscal, contribuabilul neîntemeiat a micşorat TVA aferentă livrărilor cu 74781 lei. Mai mult decît atît, în perioada fiscală martie 2009 recurentul de sine stătător în baza notei contabile nr.2 din 23.03.2009 a corectat TVA aferentă livrărilor către SA 3 ”Basarabia Nord" cu 34720 lei în legătură cu livrările de mărfuri la preţuri mai mici decât preţul de procurare.

În acordul nr.4 din 13.02.2009 privind casarea datoriei, dar nici în contractul de bază încheiat cu SA"Basarabia Nord" din 15.07.2001 în textul documentului nu se prevăd condiţii specifice de vânzare (condiţii de livrare, cantitatea, achitarea, termenul, ş.a.), din care face parte discontul.

Astfel, contribuabilul neîntemeiat a ajustat valoarea livrărilor prin micşorare în sumă de 373907 lei şi respectiv TVA aferentă livrărilor cu 74781 lei, totodată a efectuat corectarea prin majorarea TVA aferentă livrărilor cu 34720 lei pentru perioada fiscală martie 2009. Cu referire la diminuarea venitului impozabil pentru perioada fiscală a anului 2008 cu 6634 lei, a anului 2011 cu 109585 lei şi majorarea pierderilor fiscale pentru anul 2009 cu 492548 lei, Curtea de Apel corect a conchis că, atribuirea la cheltuieli a datoriei SRL „Asconi" în suma de 240055 lei a fost efectuată în temeiul deciziei instanţei de judecată, însă recurentul nu a anexat la contestaţie nici un document confirmativ.

Conform prevederilor art.24 alin. (7) Cod fiscal, nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume. Urmare celor menţionate nu sunt temeiuri pentru a fi anulate p.I, p.II în partea ce ţine de micşorarea pierderilor fiscale cu 485461, p.III, p.IV liniuţa 1, 2. 5 din decizia nr. 1616/1 din 1.06.2012. Argumentele recurentului, că instanţa de apel nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului, a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de ÎCS „Fison” SRL.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „Fison” SRL 4 împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la anularea parţială a deciziei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 5