3ra-724/13 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: N.Vascan dosar nr.3ra-724/2013 DECIZIE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil,comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă : Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Alimer-Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 06 iulie 2012 SRL ,,Alimer-Comerţ” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, prin Decizia nr.1385/7 din 20 mai 2011 asupra cazului de încălcare fiscală, avînd la bază actul de control tematic nr.5-645539 din 10 martie 2011 s-a decis aplicarea amenzilor fiscale în mărime totală de 2 927 900 lei în conformitate cu prevederile art.257 alin.(2) din Codul Fiscal. Invocă că la 21 iunie 2011 a înaintat la IFS mun.Chişinău contestaţia nr.01/06 asupra deciziei nr.1385/7 din 20 mai 2011 şi efectuarea unui control fiscal repetat. Prin Decizia nr.118 din 21 iulie 2011 emisă de IFS mun.Chişinău pe marginea contestaţiei s-a decis suspendarea executării deciziei nr.1385/7 din 20 mai 2011 şi efectuarea unui control fiscal repetat.

Conform actului de control repetat nr.5-651904 din 13 aprilie 2012, la 08 iunie 2012, pîrîtul a emis Decizia nr.1664/7 asupra cazului de încălcare fiscală, prin care s-a decis micşorarea sumei amenzilor aplicate prin decizia nr.1385/7 din 20 mai 2011 cu 1 505 171 lei, urmînd a fi încasate amenzi fiscale în sumă de 1 422 729 lei. Menţionează reclamanta că, IFS mun.Chişinău a invocat faptul că societatea ar fi încălcat dispoziţiile actelor normative întrucît la deplasarea mărfurilor de la un punct comercial la altul întreprinderea întocmeşte bonuri de consum, dar nu factură, iar din acest motiv pîrîtul a emis actele contestate de aplicare a amenzii conform dispoziţiilor art. 257 alin.(2) din Cod fiscal.

Mai insistă reclamanta că, marfa respectivă (produse de tutun) a fost procurată cu achitarea integrală a TVA şi a accizului, iar suma indicată în bonurile de consum, pe care pîrîtul o consideră ca operaţiune delicventă, reprezintă sine-costul (contravaloarea) mărfii pînă la realizarea cu amănuntul, iar prin deciziile contestate nu se propune altceva decît confiscarea acesteia în contraechivalent bănesc. Susţine că pe parcursul anilor 2009-2012, la deplasarea mărfurilor pe interiorul întreprinderii şi anume de la un punct comercial la alt punct comercial a utilizat bonuri de consum, documente justificative care adeveresc operaţiunea economică întrunind condiţii legale.

Reclamanta indică că conform anexei nr.2 la Ordinul Ministerului Finanţelor nr.47 din 31 martie 2010, a fost aprobată Instrucţiunea privind modul de completare a facturii, iar în pct.2 lit.c) este stabilit că, factura este un formular tipizat de document primar cu regim special, care se întocmeşte pentru livrările de active şi servicii (lucrări) neimpozabile cu TVA pentru transportarea activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial, precum şi în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate în cazul transmiterii activelor la prelucrare, păstrare, expertiză. După cum reiese din dispoziţiile indicate, Instrucţiunea menţionată depăşeşte limitele de reglementare, altele, decît cele stabilite de art.20 alin.(1) lit.c) din Legea contabilităţii şi pct.1 lit.c) din Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special.

Invocă că prin deplasarea manuală a mărfii prin intermediul muncitorilor specializaţi în lucrări de încărcare, deplasare şi descărcare (hamali) cu cărucioare de la depozitul cu adresa mun.Chişinău str.M.Varlaam 58 – la aceiaşi adresă în altă încăpere, tot pe str.M.Varlaam 58 şi la ghereta cu 6.00 m.p., la distanţa de aproximativ 100 metri, nu a fost o operaţiune de transport a activelor în cadrul entităţii prin intermediul unei persoane cu statut de şofer. Susţine că în asemenea circumstanţe nu poate fi vorba de o transportare în sensul art.20 alin.(1) lit.c) din Legea contabilităţii, deoarece nu sunt întrunite cerinţele stabilite.

Totodată consideră că în speţă au incidenţă prevederile art.19 alin.(1) şi (3) din Legea contabilităţii, care stabileşte că faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare, iar entitatea, în lipsa formularelor tipizate, sau dacă acestea nu satisfac necesităţile curente, este în drept să elaboreze şi utilizeze formulare de documente aprobate de conducerea ei, cu respectarea cerinţelor alin.(6). Afirmă că în situaţia în care legea permite de a utiliza propriile formulare, atunci prevederile art.257 alin.(2) din Codul fiscal are o arie restrînsă de aplicare şi necesită o aplicare prudentă şi nu poate fi aplicat în speţă. Solicită reclamanta anularea Deciziilor IFS mun.Chişinău nr. 1385/7 din 20 mai 2011 şi 1664/7 din 08 iunie 2012 emise asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă. La 10 ianuarie 2013 IFS mun.Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art.20 alin.(1) lit.c) din Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007 şi pct.(1) lit.c) al Instrucţiunii privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.294 din 17 martie 1998. Totodată agentul economic a prezentat, funcţionarilor fiscali pentru control, parţial facturile de expediţie, care au fost întocmite în cadrul transportării produselor de tutungerie de la un punct comercial la altul în perioada anilor 2009-2011.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Materialele cauzei denotă că, Direcţia Generală Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău, avînd ca temei interpelarea D.I.F.

a D.S.O.

al MAI nr.3/31- 8 din 03 ianuarie 2011, a efectuat un control fiscal prin metoda verificării tematice la SRL „Alimer-Comerţ” pentru perioada 01 ianuarie 2009-10 februarie 2011 în baza Deciziei cu privire la iniţierea controlului fiscal nr.3659 din 10 februarie 2011. Prin Actul de Control nr.5-645539 din 10 martie 2011 s-a constatat că pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2009-10 februarie 2011, la deplasarea mărfurilor din secţia comercială din incinta „Gării Auto” de pe str.Mitropolit Varlaam, 58 la gheretele de pe str.Valea Bîcului nr.5/1, str.Independenţei 15/2, str.Mitropolit Varlaam 58, str.Mitropolit Varlaam 63 în valoare totală de 2 927 900 lei, SRL „Alimer-Comerţ” a întocmit bonuri de consum, dar nu facturi de expediţie, încălcînd astfel prevederile art.20 alin.(1) lit.c) a Legii contabilităţii şi pct.1 lit.c) al Instrucţiunii privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.294 din 17 martie 1998 (f.d.40-42).

La 20 mai 2011 IFS mun.Chişinău în baza Actului de control tematic a adoptat decizia nr.1385/7 asupra cazului de încălcare a legislaşiei fiscale, prin care s-a decis aplicarea amenzilor fiscale în mărime de 2 927 900 lei în conformitate cu dispoziţiile art.257 alin.(2) Cod Fiscal (f.d.39-40). La 21 iunie 2011 SRL „Alimer-Comerţ” a înaintat IFS mun.Chişinău contestaţia nr.01/06 asupra deciziei emise de către IFS mun.Chişinău nr.1385/7 din 20 mai 2011 (f.d.35-38). Prin Decizia nr.118 din 21 iulie 2011 emisă de către IFS mun.Chişinău pe marginea contestaţiei, s-a decis suspendarea executării deciziei nr.1385/7 din 20 mai 2011 şi efectuarea unui control fiscal repetat. În baza actului de control repetat nr.5-651904 din 13 aprilie 2012, IFS mun.Chişinău a emis la 08 iunie 2012 Decizia nr.1664/7 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale, prin care s-a decis micşorarea sumei amenzilor aplicate prin decizia nr.1385/7 din 20 mai 2011 cu 1 505 171 lei.

Înaintînd prezenta acţiune în instanţa de judecată,SRL „Alimer-Comerţ” solicită anularea Deciziilor IFS mun.Chişinău nr.1385/7 din 20 mai 2011 şi nr.1664/7 din 08 iunie 2012 emise asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale. Fiind investită cu acţiunea în cauză şi avînd ca obiect al litigiului anularea actelor administrative, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi ilegalităţii actelor contestate. În urma examinării materialelor cauzei, instanţa de recurs reţine incorectă concluzia primei instanţe, or, la transportarea mărfurilor din secţia comercială de pe str. Mitropolitul Varlaam nr.58 (incinta Autogării) la gheretele situate pe : str. Valea Bîcului nr.5/1, str.Independenţei 15/2 şi H.Botev 27, M.Varlaam 63 şi M.Varlaam 63, intimatul într-adevăr nu dispunea de facturi de expediţie.

În susţinerea opiniei date, Colegiul ţine să menţioneze prevederile pct. (1) lit. (c) al Instrucţiunii „Privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special” aprobat prin Hotărîra Guvernului nr. 294 din 17.03.1998, din care rezultă că SC „Alimer-Comerţ” SRL era obligată de a folosi formulare tipizate de documente primare cu regim special în cazul transportării activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial şi în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate În conformitate cu pct. 19 din Regulile de funcţionare a reţelei de comerţ ambulant aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 517 din 18.09.1996, vînzătorii sînt obligaţi să dispună de documentele de însoţire pentru mărfurile ce urmează a fi comercializate (scrisori de trăsură, facturi, ordine de încasare, dispoziţii de plată, contracte, certificate de conformitate, iar pentru produsele de import şi certificate igienice), în care se indică datele de identitate a furnizorului (vînzătorului), cantitatea mărfurilor intrate, preţul şi suma totală, şi să le prezinte la prima cerere a organelor de control.

Conform pct. 9 din Regulamentul cu privire la recepţionarea mărfurilor conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1068 din 20.10.2000, se interzice livrarea în reţeaua de comerţ a mărfurilor fără documente de însoţire care să confirme originea mărfii, cantitatea şi calitatea ei, precum şi fără certificat de conformitate pentru produsele supuse certificării obligatorii, eliberate în Sistemul Naţional de Certificare. Totodată, conform art. 20 alin. (1) lit. a) şi c) al Legii contabilităţii, nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, formularele tipizate cu regim special se utilizează în cazul înstrăinării activelor cu transmiterea dreptului de proprietate şi transportării activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial.

Prin urmare, subdiviziunile contribuabilului din str. Valea Bîcului nr.5/1, str.Independenţei 15/2 şi H.Botev 27, M.Varlaam 58, M.Varlaam 63 mun.Chişinău aflîndu-se în afara locului de reşedinţă de bază, mărfurile transportate de la depozit pînă la unităţile comerciale menţionate, urmau a fi însoţite de facturi, care în conformitate cu Hotărîra Guvernului nr. 294 din 17.03.1998 este un formular tipizat cu regim special. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră greşită concluzia primei instanţe expusă în hotărîrea sa, şi în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor ce guvernează raportul juridic în litigiu.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău, de a casa hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2012, şi de a emite o nouă hotărîre prin care a respinge acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Alimer-Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrative. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, art.445 alin.(3), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Alimer- Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre prin care : Se respinge acţiunea înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Alimer-Comerţ” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat