3ra-861/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-861/14 prima instanţă: I. Raropu, instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, L. Popova, DECIZIE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinând cererea de recurs depusă de către Compania Agricolă “Agrotinlac” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Compania Agricolă “Agrotinlac” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi din 22 noiembrie 2012, s-a casat hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 22 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă integral şi s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Compania Agricolă “Agrotinlac” Societate cu Răspundere Limitată ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 21 mai 2012, S.R.L.

„Agrotinlac” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii reclamantul S.R.L. „Agrotinlac” a indicat că, la 17 februarie 2012, a recepţionat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012 privitor la rezultatele controlului efectuat în cadrul S.R.L. „Agrotinlac”. Prin cererea prealabilă cu nr. de intrare 741 din 19 martie 2012, S.R.L. „Agrotinlac”, a contestat decizia menţionată. Ulterior, la 17 aprilie 2012 a recepţionat decizia nr. 305 din 17 aprilie 2012 al I.F.S. Călăraşi cu privire la respingerea cererii prealabile şi menţinerea deciziei iniţiale.

Mai indică reclamantul că, a calculat şi declarat în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare taxa pe valoare adăugată calculată pentru livrarea tractorului MTZ 82.1, fapt confirmat prin documentaţia primară. Obiectul menţionat fusese vândut la valoarea minimă permisă de lege, respectiv pretinsa TVA nedeclarată în mărime de 10.465 lei nu a avut nici un suport juridic şi faptic. A mai menţionat că la întocmirea actului de control, în rândul 020 „Costul vânzărilor” au fost indicate greşit sumele de 192.492 lei şi 146.502 lei, ceea ce a condiţionat majorarea sinecostului serviciilor cu 35.627 lei pentru anul 2009 şi cu 28.026 lei pentru anul 2010. A indicat de asemenea că, astfel în sinecostul serviciilor au fost incorect incluse cheltuielile pentru salarizarea persoanelor din corpul administrativ şi colaboratorilor de pază, care nu au participat nemijlocit la prestarea serviciilor pentru care se solicită încasarea suplimentară a TVA.

In rezultat, în actul de control şi decizia contestată, au fost introduse diferenţele de TVA imputate. Menţionează reclamantul că, a prezentat darea de seamă privind achitarea taxei pentru folosirea drumurilor pe anul 2010 şi 2011, iar acest fapt se confirmă prin probele administrate în timpul controlului efectuat. A susţinut că, afirmaţia pîrîtului precum că, în perioada 2010-201 1, contribuabilul nu ar fi calculat, declarat şi achitat taxa pentru folosirea drumurilor în sumă de 2.220 lei pentru fiecare an, în total suma de 4.440 lei, nu are nici un suport faptic sau juridic. Consideră reclamantul că, nu a comis nici o încălcare a legislaţiei fiscale, iar încălcarea art. 115, alin. 2 din Codul Fiscal.

nu-i poate fi imputată, deoarece nu era necesară achitarea TVA suplimentară şi respectiv depunerea declaraţiilor corespunzătoare. A indicat S.R.L. „Agrotinlac” că, încasarea TVA în mărime de 29.175 lei, a taxei pentru folosirea drumurilor în mărime de 4.440 lei. a amenzii de 666 lei pentru neprezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul rutier pe anul 2010 şi 2011, a amenzii de 8.752 lei pentru diminuarea TVA în sumă de 29.175 lei, a amenzii în sumă de 1200 lei pentru indicarea incorectă a seriei şi nr. facturilor fiscale în anexa la declaraţia privind TVA pentru anul 2010 şi 2011 precum şi a majorării de întârziere în sumă de 4.440 lei pentru neachitarea în termen a TVA în sumă de 29.175 lei şi majorarea de întârziere în sumă de 113 lei pentru neachitarea în termen a taxei pentru folosirea drumurilor este neîntemeiată.

A mai menţionat reclamantul S.R.L. „Agrotinlac” că, până în anul 2004 evidenţa .contabilităţii la întreprindere a fost dusă manual, din 2007-2012 evidenţa s-a dus în mod electronic. Precizează reclamantul că, cea mai gravă încălcare depistată de I.F.S. Călăraşi a fost neachitarea sumei de 29.175 lei TVA. Pe parcursul anilor 2000-2012 a avut mai multe proiecte, 2 cu elemente de grand. Mai indică reclamantul că în cadrul unuia a procurat cu achitarea în rate 2 tractoare şi o combină fără achitarea TVA. Bunurile pe parcursul utilizării, s-au uzat şi au ajuns într-o stare deplorabilă mai concret un tractor. Susţine reclamantul că având o datorie de 20.000 lei unei persoane i-a dat tractorul în schimbul datoriei.

A indicat că TVA se calculează nu de la diferenţa de preţ calculată de I.F.S. ci de la suma la care a fost evaluat tractorul conform facturii fiscale şi anume 4.060 lei (TVA din 20.300 lei). A indicat că suma respectivă a fost achitată şi reflectată în factura fiscală. Banii cu care a procurat tractorul au fost impozitaţi deoarece au fost banii săi. Consideră reclamantul, că suma de 29.175 lei nu poate fi apreciată ca TVA motiv pentru care nu este argumentată şi amenda aplicată în valoare de 8.752 lei. Indică reclamantul că nu recunoaşte nici amenda în valoare de 10.618 lei deoarece aceasta rezultă din TVA calculat de I.F.S.. A indicat că, în anii 2010-2011 de transport nu s-a folosit, deoarece nu a trecut revizia tehnică şi prin urmare achitarea impozitului pentru folosirea drumurilor îi este imputată fără temei.

Solicită reclamantul S.R.L. „Agrotinlac”, anularea deciziei I.F.S. Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012 şi deciziei I.F.S. Călăraşi nr. 305 din 17 aprilie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 22 noiembrie 2012 decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012 asupra rezultatelor controlului efectuat la S.R.L. „Agrotinlac” şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi nr. 305 din 17 aprilie 2012 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 140 din 17 februarie 2012, au fost anulate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013 apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi, au fost respins, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 22 noiembrie 2012, pronunţată în cauza de contencios administartiv la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L.

„Agrotinlac” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative. Invocând ilegalitatea acestei decizii, la 29 aprilie 2013, I.F.S. Călăraşi, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de S.R.L. „Agrotinlac”, să fie respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2013 a fost admis recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi. S-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Agrotinlac” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 s-a admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi. S-a casat hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 22 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Agrotinlac” către Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative şi se adoptat o nouă hotărâre prin care: S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Agrotinlac” ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia pronunţată la 27 mai S.RL. „Agrotinlac” a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014. În motivarea recursului a indicat că, decizia Curţii de Apel Chişinău este neîntemeiată şi pasibilă casării deoarece la examinarea apelului instanţa a încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material prin interpretarea eronată a legii.

Mai indică recurentul în susţinerea pretenţiilor invocate în cererea de recurs că, instanţa de apel a ignorat prevederile art. 15 din Legea nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, potrivit căruia, activitatea autorităţilor administraţiei publice şi/sau altor instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control în relaţiile cu întreprinzătorii trebuie să fie proporţională asigurării intereselor societăţii şi protecţiei drepturilor întreprinzătorilor. Autorităţile administraţiei publice şi/sau alte instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control nu vor întreprinde acţiuni în exces necesităţilor atingerii scopurilor societăţii.

Totodată, recurentul accentuează faptul că, la examinarea pricinii instanţa de apel, nu a aplicat prevederile art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ potrivit căruia la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii de anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Susţine recurentul că a fost obligaţia intimatului să probeze corectitudinea şi legalitatea actelor administrative contestate, fapt ce nu a fost realizat la examinarea cauzei în fond de către Curtea de Apel Chişinău. Mai indică recurentul că instanţa de apel la examinarea pricinii în speţă, a interpretat în mod eronat şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 246 din 08. Aprilie 2010 cu referire la scutirea de taxa pe valoare adăugată a proiectelor de împrumut şi grant acordate Republicii Moldova destinate realizării proiectelor de asistenţă investiţională.

Complementar argumentelor invocate, susţine recurentul că, instanţa de apel la examinarea pricinii, a dat o apreciere eronată circumstanţelor de fapt şi temeiurilor de drept invocate în acţiune, a interpretat în mod eronat prevederile legislaţiei fiscale, inclusiv a art. 11 alin. (1) din Codul Fiscal care prescrie în mod obligatoriu interpretarea legislaţiei fiscale în favoarea contribuabilului, motiv pentru care considerăm întemeiată casarea Deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 cu menţinerea Hotărârii Judecătoriei Călăraşi din 22 noiembrie 2012. La data de 20 iunie 2014, Inspectoratul Fiscal de Sat Călăraşi a depus referinţă la cererea de recurs, indicând că consideră decizia instanţei de apel întemeiată, fiind emisă cu aplicarea corectă a normelor de drept material, din care considerente recursul înaintat urmează a fi considerat inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat şi de a menţine decizia instanţei de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului s-a stabilit că Compania Agricolă “Agrotinlac” Societate cu Răspundere Limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi solicitând anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012 privind rezultatele controlului efectuat la SRL “Agrotinlac” şi deciziei nr. 305 din 17 februarie 2012. Instanţele de judecată au emis hotărârile sus indicate.

Colegiul analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că soluţia instanţei de apel este una legală şi întemeiată, astfel recursul declarat urmează a fi respins din considerentele ce urmează. Potrivit contractului de vînzare - cumpărare nr. 254 din 14 iulie 2003 S.R.L. „Agrotinlac” a achiziţionat tractorul de model MTZ 82.1 fără achitarea TVA în cadrul programului 2Kr de la Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare. În anul 2010, conform facturii fiscale SZ0508072 din 06 septembrie 2010 S.R.L. „Agrotinlac” a realizat tractorul MTZ 82.1, la valoare mai mică decât valoarea de bilanţ.

Conform datelor contribuabilului valoarea de bilanţ constituie 106811 lei, iar uzura tractorului constituie 34184 lei. Valoarea de bilanţ reziduală constituie 72 627 lei (106811-34184). Livrarea tractorului s-a efectuat la preţul de 20 300 lei, cu 52 327 lei mai mică decât valoarea de bilanţ reziduală ( 72 627 lei – 20 300 lei). Respectiv de la această sumă nu a fost calculată TVA (52 327 x 20 % ) în mărime de 10465 lei. Cu referire la argumentul recurentului precum că, bunul a fost vândut la valoarea minimă permisă de lege este declarativ şi fără temei juridic, cu atât mai mult că, potrivit art. 97 alin. (5) din Codul Fiscal expres este indicată valoarea impozabilă a livrării.

Potrivit art. 97 alin. (4) Cod Fiscal, valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri (servicii), efectuate de către un subiect al impunerii, nu poate fi mai mică decît consumurile pentru producerea lor sau decît preţul de procurare al mărfurilor livrate, sau decît valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform art.100, sau decît preţul de cost al serviciilor prestate, cu excepţia cazurilor cînd marfa şi-a pierdut calităţile de consum, cu condiţia confirmării acestui fapt de către organele şi serviciile abilitate cu astfel de funcţii.

Prevederile prezentului alineat nu se aplică: – în cazul în care se efectuează livrări de mărfuri, servicii pentru care preţurile sînt stabilite (reglementate) de stat; – în cazul vînzării la licitaţie a bunurilor debitorilor, în contul stingerii restanţelor acestora; - pentru livrările producţiei de fabricaţie proprie din fitotehnie şi horticultură în formă naturală şi producţiei de fabricaţie proprie din zootehnie în formă naturală, masă vie şi sacrificată, efectuate de agenţii economici producători agricoli. În rezultatul controlului s-a stabilit, că SRL “Agrotinlac” în anul 2009 a avut sinecostul (preţul de cost) a serviciilor livrate în sumă de 192 492 lei, dar venitul serviciilor livrate a constituit 145 764 lei.

Diferenţa constituie 46 708 lei (192 492- 145 784). La această sumă nedeclarată, în urma controlului a fost calculată TVA în sumă de 9 341 lei (46 708 x 20%) În anul 2010 SRL “Agrotinlac” a avut sinecostul serviciilor livrate în sumă de 146 502 lei, dar venitul serviciilor livrate a constituit 139 167 lei. Diferenţa constituie 7335 lei (146502-139167). La această sumă nedeclarată, în urma controlului a fost calculată TVA în sumă de 1467 lei.(7335 x 20%) Prin urmare, contribuabilul SRL „Agrotinlac” pe anii 2009-2010 a acordat servicii pentru prelucrarea grîului la valoarea mai mică decât sinecostul lor, venitul serviciilor livrate de prelucrare a grîului a fost mai mic decît sinecostul serviciilor prestate, ceea ce contravine prevederilor articolului 97 alin. (4), şi a adus la diminuarea TVA în sumă de 10808 lei.

De asemenea, s-a stabilit, că în anul 2010 valoarea producţiei gata a fost trecută la pierderi fără confirmarea pierderii calităţii de către organele şi serviciile abilitate cu astfel de funcţii cum prevede articolul susnumit, ceea ce a dus la diminuarea TVA în suma de 7903 lei. Actele de trecere la pierderi prezentate de contribuabil nu au valoarea juridica, deoarece au fost făcute de comisia din interiorul întreprinderii, fără participarea organelor şi serviciilor abilitate cu astfel de funcţii cum prevede legislaţia. Potrivit art. 257 alin. (1) Cod Fiscal (în redacţia de până la 11.07.2012), pentru întocmirea incompletă şi/sau neconformă a documentelor de evidentă si/sau a dărilor de seamă fiscale, se aplică amenda în mărime de 200 de lei pentru fiecare caz.

Conform art. 261 alin. (4) Cod Fiscal, diminuarea impozitelor, taxelor prin prezentarea către organul fiscal a unei dări de seamă fiscale cu informaţii sau date neveridice se sancţionează cu amendă egală cu 30% din suma diminuării (41). Prevederile alin.(4) nu se aplică în cazul în care contribuabilul depune de sine stătător darea de seamă corectată în conformitate cu art. 188, cu condiţia ca aceasta să nu conţină informaţii şi date neveridice. Colegiul stabileşte, că contribuabilul SRL „Agrotinlac” nu a beneficiat de dreptul acordat de art. 188 Cod Fiscal şi nu a prezentat o dare de seamă corectată de sinestătător. În rezultatul controlului organul fiscal a depistat şi că SRL “Agrotinlac” în anexele la Declaraţiile privind TVA a indicat incorect codul fiscal furnizorului şi în 2 cazuri a indicat incorect numărul facturilor fiscale si suma TVA, pentru ce i-au fost aplicate sancţiuni in suma de 1200 lei (6 cazuri x 200 lei).

Astfel, organul fiscal a procedat în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare. În conformitate cu art. 187 alin. (1) Cod Fiscal, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte în termenul stabilit dări de seamă â pentru fiecare tip de impozit sau de taxă. Conform art. 187 alin. (5) şi (6) Cod Fiscal, darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care organul fiscal o primeşte, dacă este întocmită în modul stabilit de .legislaţia fiscală şi dacă este perfectată în modul reglementat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată de organul fiscal în conformitate cu alin.(5) în cazul în care contribuabilul prezintă dovezi în acest sens: un exemplar de dare de seamă fiscală cu menţiunea organului fiscal că a primit-o, o recipisă, eliberată de organul fiscal, avizul poştal, o recipisă electronică de confirmare a acceptării acesteia în sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat etc. Astfel, potrivit art. 342 alin. (2) Cod Fiscal, darea de seamă privind achitarea taxei se prezintă de către subiecţii menţionaţi la alin.(l) din prezentul articol, anual, până la data de 31 decembrie a perioadei fiscale de gestiune. Întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sânt înregistraţi ca plătitori de T.V.A.

prezintă, până la 31 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată. Taxa se calculează de către subiectul impunerii de sinestătător, în funcţie de obiectul impunerii şi de cota impunerii.(art. 341 alin. (1) Cod Fiscal) În rezultatul controlului s-a stabilit, că contrar prevederilor art. 342 alin. (2) Cod Fiscal, SRL „Agrotinlac” nu a prezentat darea de seama privind achitarea taxei pentru folosirea drumurilor pe anii 2010 -2011 pentru 3 unităţi de transport. Careva probe, după cum prevede art. 187 alin. (6), care ar confirma recepţionarea dării de seama de către organul fiscal SRL „Agrotinlac” nu a prezentat. Potrivit art. 260 alin.(l) Cod Fiscal, neprezentarea dării de seamă fiscale se sancţionează cu o amendă în mărime de 1000 lei pentru fiecare dare de seamă fiscală neprezentată, dar nu mai mult de 10000 lei pentru toate dările de seamă fiscale neprezentate.

Argumentele reclamantului-intimat SRL „Agrotinlac” în acest sens sînt contradictorii. Astfel, în cererea de chemare în judecată a indicat, că darea de seama privind achitarea taxei pentru folosirea drumurilor pe anii 2010 -2011 a fost prezentată, iar în cadrul dezbaterilor judiciare reprezentantul SRL „Agrotinlac” a declarat, că nu a fost achitată taxa pentru folosirea drumului pentru anii 2010-2011 din motiv că nu s- au folosit de transport, (f. d. 129). Colegiul nu poate reţine ca întemeiat acest argument, or darea de seamă privind achitarea taxei pentru folosirea drumurilor se prezintă indiferent de faptul a activat unitatea de transport sau nu. Conform art. 115 alin. (2) Cod Fiscal, fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării T.V.A.

în buget la serviciile importate, a cărei achitare se face la momentul efectuării plăţii, inclusiv a plăţii prealabile pentru serviciul de import. S-a stabilit, că contribuabilul n-a achitat TVA în sumă de 29175 lei, deoarece suma TVA a fost calculată contrar prevederilor art. 97 alin. 4 şi 5 Cod Fiscal, din acest motiv organul fiscal a calculat adăugător TVA, care şi a adus la aplicarea prevederilor art. 115 alin. 2 Cod Fiscal. De asemenea, pentru încălcările admise, organul fiscal prin decizia nr. 140 din februarie 2012 i-a aplicat contribuabilului SRL „Agrotinlac” amenzi şi i-a calculat majorări de întârziere . Potrivit art. 228 alin. (1) Cod Fiscal, majorarea de întîrziere (penalitatea) este o sumă calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp.

Aplicarea de către organul fiscal sau alt organ abilitat a majorării de întârziere este obligatorie, independent de forma de constrângere. Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală. (3) Cuantumul majorării de întîrziere se determină în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte. Cu referire la normele de drept citate, Colegiul consideră întemeiată soluţia instanţei de apel de respingere a acţiunii. S-a stabilit că actele contestate au fost emise de organul fiscal în conformitate cu prevederile legale, în limitele competenţei şi cu respectarea procedurii şi temeiuri de anulare a acestora nu sânt.

Având în vedere circumstanţele expuse prin prisma prevederilor legale menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, motiv pentru care respinge recursul declarat de către S.R.L. „Agrotinlac”, ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge cererea de recurs depusă de către Compania Agricolă „Agrotinlac” Societate cu Răspundere Limitată.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Compania Agricolă „Agrotinlac” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală