3ra-1352/13 — Contestarea actelor administrative.

Dosarul nr. 3ra-1352/13 Prima instanţă: Judecătoria Călăraşi Judecător: Ion Raropu Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecătorul: Nina Vascan Bîrcă Boris Cotruţă Iurie Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 13 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi, în cauza de contencios administartiv la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L.

„Agrotinlac” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013, prin care apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi, au fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 22 noiembrie 2012, ACONSTATAT : La 21 mai 2012, S.R.L. „Agrotinlac” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii reclamantul S.R.L. „Agrotinlac” a indicat că, la 17 februarie 2012, a recepţionat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012 privitor la rezultatele controlului efectuat în cadrul S.R.L.

„Agrotinlac”. Prin cererea prealabilă cu nr. de intrare 741 din 19 martie 2012, S.R.L. 1 „Agrotinlac”, a contestat decizia menţionată. Ulterior, la 17 aprilie 2012 a recepţionat decizia nr. 305 din 17 aprilie 2012 al I.F.S. Călăraşi cu privire la respingerea cererii prealabile şi menţinerea deciziei iniţiale. Mai indică reclamantul că, a calculat şi declarat în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare taxa pe valoare adăugată calculată pentru livrarea tractorului MTZ 82.1, fapt confirmat prin documentaţia primară. Obiectul menţionat fusese vîndut la valoarea minimă permisă de lege, respectiv pretinsa TVA nedeclarată în mărime de 10.465 lei nu a avut nici un suport juridic şi faptic.

A mai menţionat că la întocmirea actului de control, în rîndul 020 „Costul vînzărilor” au fost indicate greşit sumele de 192.492 lei şi 146.502 lei, ceea ce a condiţionat majorarea sinecostului serviciilor cu 35.627 lei pentru anul 2009 şi cu 28.026 lei pentru anul 2010. A indicat de asemenea că, astfel în sinecostul serviciilor au fost incorect incluse cheltuielile pentru salarizarea persoanelor din corpul administrativ şi colaboratorilor de pază, care nu au participat nemijlocit la prestarea serviciilor pentru care se solicită încasarea suplimentară a TVA. În rezultat, în actul de control şi decizia contestată, au fost introduse diferenţele de TVA imputate. A invocat reclamantul că, a prezentat darea de seamă privind achitarea taxei pentru folosirea drumurilor pe anul 2010 şi 2011, iar acest fapt se confirmă prin probele administrate în timpul controlului efectuat.

A susţinut că, afirmaţia pîrîtului precum că, în perioada 2010-201 1, contribuabilul nu ar fi calculat, declarat şi achitat taxa pentru folosirea drumurilor în sumă de 2.220 lei pentru fiecare an, în total suma de 4.440 lei, nu are nici un suport faptic sau juridic. Consideră reclamantul că, nu a comis nici o încălcare a legislaţiei fiscale, iar încălcarea art. 115, alin. 2 din C.F. nu-i poate fi imputată, deoarece nu era necesară achitarea TVA suplimentară şi respectiv depunerea declaraţiilor corespunzătoare. A indicat S.R.L. „Agrotinlac” că, încasarea TVA în mărime de 29.175 lei, a taxei pentru folosirea drumurilor în mărime de 4.440 lei.

a amenzii de 666 lei pentru neprezentarea dării de seamă fiscale privind impozitul rutier pe anul 2010 şi 2011, a amenzii de 8.752 lei pentru diminuarea TVA în sumă de 29.175 lei, a amenzii de 1.200 lei pentru indicarea incorectă a seriei şi nr. facturilor fiscale în anexa la declaraţia privind TVA pentru anul 2010 şi 2011 precum şi a majorării de întîrziere în sumă de 4.440 lei pentru neachitarea în termen a TVA în sumă de 29.175 lei şi majorarea de întîrziere în sumă de 113 lei pentru neachitarea în termen a taxei pentru folosirea drumurilor este neîntemeiată. A mai menţionat reclamantul S.R.L. „Agrotinlac” că, pînă în anul 2004 evidenţa contabilităţii la întreprindere a fost dusă manual, din 2007-2012 evidenţa s-a dus în mod electronic.

Cea mai gravă încălcare depistată de I.F.S. Călăraşi a fost neachitarea sumei de 29.175 lei TVA. Pe parcursul anilor 2000-2012 a avut mai multe proiecte, 2 cu elemente de grand. In cadrul unuia a procurat cu achitarea în rate 2 tractoare şi o combină fără achitarea TVA. Bunurile pe parcursul utilizării, s-au uzat şi au ajuns 2 într-o stare deplorabilă mai concret un tractor. Avînd o datorie de 20.000 lei unei persoane i-a dat tractorul în schimbul datoriei. A indicat că TVA se calculează nu de la diferenţa de preţ calculată de I.F.S. ci de la suma la care a fost evaluat tractorul conform facturii fiscale şi anume 4.060 lei (TVA din 20.300 lei). A indicat că suma respectivă a fost achitată şi reflectată în factura fiscală.

Banii cu care a procurat tractorul au fost impozitaţi deoarece au fost banii săi. Consideră că suma de 29.175 lei nu poate fi apreciată ca TVA motiv pentru care nu este argumentată şi amenda aplicată în valoare de 8.752 lei. A indicat că nu recunoaşte nici amenda în valoare de 10.618 lei deoarece aceasta rezultă din TVA calculat de I.F.S.. A indicat că, în anii 2010-2011 de transport nu s-a folosit, deoarece nu a trecut revizia tehnică şi prin urmare achitarea impozitului pentru folosirea drumurilor îi este imputată fără temei. Solicită reclamantul S.R.L. „Agrotinlac”, anularea deciziei I.F.S. Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012 şi deciziei I.F.S. Călăraşi nr. 305 din 17 aprilie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 22 noiembrie 2012 decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012 asupra rezultatelor controlului efectuat la S.R.L.

„Agrotinlac” şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Călăraşi nr. 305 din 17 aprilie 2012 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 140 din 17 februarie 2012, au fost anulate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013 apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi, au fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 22 noiembrie 2012, pronunţată în cauza de contencios administartiv la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Agrotinlac” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actulor administrative. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 29 aprilie 2013, I.F.S. Călăraşi, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de S.R.L.

„Agrotinlac”, să fie respinsă. În motivarea recursului a indicat că, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Mai indică recurentul în susţinerea pretenţiilor invocate în cererea de recurs că, instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material şi a încălcat normele de drept procedural. Totodată, recurentul accentuiază faptul că, instanţele de judecată nu au retractat toate motivele invocate de .F.S. Călăraşi atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel. Instanţa de recurs, reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele cauzei se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost pronunţată 3 la 13 martie 2013, iar recursul a fost declarat la 29 aprilie 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Panfil Ştefan întemeiat şi care urmează a fi admis, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de apel Chişinău. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 21 mai 2012, S.R.L. „Agrotinlac” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi, prin care a soliciatat anularea deciziei I.F.S. Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012 şi deciziei I.F.S. Călăraşi nr. 305 din 17 aprilie 2012. Totodată s-a stabilit că, prin contractului de vînzare-cumpărare nr. 254 din 14 iulie 2003 S.R.L.

„Agrotinlac” a achiziţionat tractorul de model MTZ 82.1 fără achitarea TVA în cadrul programului 2Kr de la Unitatea de Emplementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare. S-a mai constatat că, din conţinutul actului nr. 5-649011 rezultă cu certitudine că, la 03 februarie 2012 I.F.S. Călăraşi a efectuat un control la S.R.L. „Agrotinlac” prin metoda verificării totale a respectării legislaţiei fiscale. Din conţinutul deciziei nr. 140 din 17 februarie 2012 s-a stabilit cu certitudine că, I.F.S. Călăraşi, în baza faptelor constatate prin actul nr. 5-649011, a atras la răspundere fiscală contribuabilul S.R.L. „Agrotinlac” şi i-a calculat TVA în valoare de 29175 lei şi dobînda de întîrziere în valoare de 7270 lei, taxa pentru folosirea drumurilor în valoare de 4440 lei şi dobînda de întîrziere în valoare de 113 lei, precum şi amendă în valoare de 10618 lei.

S-a constatat că, prin conţinutul cererii din 19 martie 2012 S.R.L. „Agrotinlac” a contestat actul nr. 5-649011 şi decizia I.F.S. Călăraşi nr. 140 din 17 februarie 2012. Prin deciziei I.F.S. Călăraşi nr. 305 din 17 aprilie 2012 cererea prealabilă a S.R.L. „Agrotinlac” a fost respinsă de către I.F.S. Călăraşi. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, atît din referinţa înaintată de I.F.S. Călăraşi la cererea de chemare în judecată, cît şi din cererea de apel, se constată cu certitudine că, I.F.S. Călăraşi a invocat că:  conform art. 97 alin. (5) din Codul Fiscal „valoarea impozabilă a livrării impozabile a activelor supuse uzurii reprezintă valoarea cea mai mare din valoarea lor bilanţ şi valoarea de piaţă”.

Însa contribuabilul conform facturii fiscale SZ0508072 din 06 septembrie 2010 a livrat un tractor MTZ 82.1 la valoare mai mica decit valoarea de bilanţ. Conform datelor contribuabilului valoarea de bilanţ 4 constituie 106811 lei, uzura tractorului constituie 34184 lei. Valoarea de bilanţ reziduala constituie 726271ei (106811 - 34184). Livrarea tractorului s-a efectuat la preţul de 20300 lei. Prin urmare tractorul a fost livrat cu o valoare de 52327 lei - mai mică decit valoarea de bilanţ reziduală (72627 lei - 20300 lei). Respectiv de la aceasta suma nu a fost calculata TVA in mărime de 10465 lei.

 conformitate cu prevederile art. 97 alin. (4) din Codul Fiscal „valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri (servicii), efectuate de către un subiect al impunerii, nu poate fi mai mică decît consumurile pentru producerea lor sau decît preţul de procurare al mărfurilor livrate, sau decît preţul de cost al serviciilor prestate, cu excepţia cazurilor cînd marfa şi-a pierdut calităţile de consum, cu condiţia confirmării acestui fapt de către organele si serviciile abilitate cu astfel de funcţii”. S.R.L. „Agrotinlac” în perioada anilor 2009-2010 a acordat servicii pentru prelucrarea griului la valoarea mai mica decit sinecostul lor - venitul serviciilor livrate de prelucrare a griului a fost mai mic decit sinecostul serviciilor prestate, ceea ce contravine prevederilor articolului susnumit şi a adus la diminuarea TVA în suma de 10808 lei.

 în anul 2010 valoarea producţiei gata a fost trecuta la pierderi fara confirmarea pierderii calităţii de către organele si serviciile abilitate cu astfel de funcţii cum prevede articolul susnumit, ceea ce a dus şi la diminuarea TVA in suma de 7903 lei. Actele de trecere Ia pierderi prezentate de contribuabil nu au valoarea juridica, deoarece au fost făcute de o comisie din interiorul intreprinderi, dar nu de către organele si serviciile abilitate cu astfel de funcţii.  potrivit art. 342 alin. (2) din Codul Fiscal darea de seamă privind achitarea taxei pentru folosirea drumurilor se prezintă de către subiecţii menţionaţi la alin. (1) din prezentul articol (persoane juridice), anual, pînă la data de 31 decembrie a perioadei fiscale de gestiune.

In conformitate cu art. 187 (1) din Codul Fiscal Titlul V in cazurile prevăzute de legislaţia fiscală,^contribuabilul este obligat să prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru flecare tip de impozit sau de taxă. Conform art. 187 alin. (5, 6) darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care organul fiscal o primeşte, dacă este întocmită în modul stabilit. de: legislaţia fiscală şi dacă este perfectată în modul reglementat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată de organul fiscal în conformitate cu alin. (5) în cazul în care contribuabilul prezintă dovezi în acest sens un exemplar de dare de seamă fiscală cu menţiunea organului fiscal că a primit-o, o recipisă, eliberată de organul fiscal, avizul poştal etc..  „Agrotinlac” S.R.L.

nu a prezentat in termenul stabilit de art. 342 (2) C.F. darea de seama privind achitarea taxei pentru folosirea drumurilor pe anii 2010 -201 1, nu există dovezi care ar confirma recepţionarea dării de seamă de către organul fiscal, lipseşte ştampila organului fiscal de recepţionare sau altă dovadă care confirmă recepţionarea documentului. în baza de date a organului fiscal nu exista informaţia ca darea de seama a fost prezentata. 5  potrivir art. 115 alin. (2) din Codul Fiscal „fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma TVA care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, dar nu mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării TVA în buget la serviciile importate, a cărei achitare se face la momentul efectuării plăţii, inclusiv a plăţii prealabile pentru serviciul de import”.

A indicat că în urma controlului s-a stabilit că, „Agrotinlac” S.R.L. nu a achitat în termen TVA în suma de 29175 lei, deoarece suma TVA a fost calculata contrar prevederilor art. 97 alin. 4, 5 din Codul Fiscal. Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie reţine argumentul recurentului – pîrît I.F.S. Călăraşi precum că, înstanţele de judecată nu au retractat toate motivele invocate de el pe parcursul judecării cauzei. Or, din textul deciziei instanţei de apel din 13 martie 2013, se constată cu certitudine că, argumentele invocate de recurentul – pîrît, în cererea de apel nu au fost examinate în toată complexitate lor. Fapt care duce la încăcarea dreptului recurentului – pîrît la un proces echitabil.

Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată, de menţionat că, în conformitate cu art. 373 alin. alin. (1) şi (5) C.P.C., instanţa de apel verifică în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi a obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel. În sprijinul normelor naţionale vin şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a instanţei de apel, nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul decalarat de I.F.S. Călăraşi, a casa integral decizia instanţei de apel şi a restitui pricina pentru rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. 6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarate de I.F.S. Călăraşi. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013, în cauza de contencios administartiv la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L.

„Agrotinlac” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi privind contestarea actelor administrative, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7