3ra-186/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-186/15 prima instanţă: M. Juganari instanţa de apel: L.Bulgac L.Popova şi M.Guzun ÎNCHEIERE 12 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Impernial-Com” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Impernial-Com” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, prin care apelul declarat de societatea comercială „Impernial-Com” societate cu răspundere limitată a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 21 martie 2014, c o n s t a t ă: La data de 07 august 2013, societatea comercială „Impernial-Com” societate cu răspundere limitată s-a adresat în instanţa de judecată, cu cerere împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Călăraşi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi a efectuat la SC „Impernial-Com” SRL un control fiscal, sub care a fost supusă perioada 01.06.2011 – 30.12.2012. În rezultatul controlului a fost întocmit Actul de control nr.5-65949 din 15.03.2013.

Cu concluziile actului de control, reclamantul nu este de acord, inclusiv cu constatările despre : - imposibilitatea efectuării controlului fiscal din cauza neprezentării documentelor solicitate de către IFS Călăraşi, fapt ce ar fi generat încălcarea prevederilor art.8 pct.2 lit.f) Cod Fiscal; - diminuarea venitului impozabil în anul 2011 cu 43 655 lei; - imposibilitatea calculării corectitudinii impozitului pe venit din activitatea întreprinderii pe anul 2012 de către colaboratorii organului fiscal, din cauza că documentele de evidenţă contabilă şi documentele primare au fost prezentate parţial; - imposibilitatea fizică de a îndeplini lucrări cu şase persoane angajate, ceea ce ar semnifica că volumul declarat al manoperei la lucrările de construcţie şi reparaţie 1 nu ar fi putut fi îndeplinite fizic conform normelor în vigoare, prin urmare, contestatarul n-ar fi declarat integral persoanele care au îndeplinit volumul de lucrări de reparaţie şi construcţie şi n-a declarat salariul în sumă de 1 458 580 lei; - suma totală a mărfurilor procurate de la doi agenţi economici, care urma a fi în stoc constituie 1494427 lei, inclusiv TVA în sumă de 249072 lei, iar în timpul inventarierii efectuate aceste mărfuri nu au fost găsite în stoc, ceea ce ar presupune că mărfurile date au fost livrate fără înregistrarea tranzacţiei de livrare în evidenţa contabilă,

iar acest fapt a generat concluzia că SC „Impernial-Com” SRL nu a calculat TVA în sumă de 249 072 lei, ceea ce ar fi micşorat TVA aferentă bugetului cu 293 531 lei, în aşa mod reclamantul ar fi încălcat art. 115 alin. 10 Cod Fiscal, adică contribuabilul n-a achitat în termen TVA, iar pentru această încălcare i s-a calculat majorări de întîrziere în sumă de 7709 lei; - diminuarea fondului de salarizare în anul 2012 cu 1458580 lei, cu toate consecinţele posibile reieşite din presupusa încălcare.

Menţionează, reclamantul, că concluziile susmenţionate se regăsesc şi în Decizia IFS Călăraşi nr.271 din 23.04.2013, prin care s-a dispus: - a majora venitul impozabil pe anul 2011 cu 43655 lei; - a încasa la buget impozitul pe venit reţinut din salariu în sumă de 266 lei, taxa pe valoare adăugată în sumă de 293 531 lei, impozitul pe bunurile imobiliare în sumă 57 lei, contribuţii de asigurări sociale obligatorii în sumă de 336577 lei, contribuţii individuale de asigurări sociale în sumă de 87803 lei, prime de asigurare medicală obligatorie în sumă de 366 lei şi majorare de întîrziere în sumă de 10 lei; - a calcula pentru încălcările legislaţiei fiscale: - amendă în valoare de 10 000 lei pentru încălcarea art. 253 p.5 Cod Fiscal - neexecutarea cerinţelor din citaţia organului fiscal; - amendă în valoare de 1800 lei pentru încălcarea art. 257 p.l Cod Fiscal - întocmirea incorectă a declaraţiei VEN09, TVA etc.; - amendă în valoare de 88156 lei pentru încălcarea art.261 p.4 Cod Fiscal - diminuarea impozitului; - amendă în valoare de 6 548 lei pentru încălcarea art. 260 p.5 Cod Fiscal - diminuarea impozitului pe venit; - majorare de întîrziere pentru neachitarea în termen a TVA -7709 lei, a impozitului pe bunurile imobiliare în sumă de 11 lei, a impozitului pe venit reţinut din salariu în sumă de 2 lei;

- amendă în valoare de 336577 lei pentru încălcarea art. 11 alin.(6) a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011-2012; - amendă în valoare de 87803 lei pentru încălcarea art. 11 alin.7 al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011; - majorări de întîrziere în valoare de 32931 lei şi 8679 lei pentru încălcarea art. 10 alin. (2) Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011, amendă în valoare de 336 lei pentru încălcarea art.29 alin. (l) a Legii nr. 1593-XV din 26.12.2002 pentru diminuarea sumei primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, penalitate în valoare de 10 lei pentru încălcarea art. 29 alin. (2) al Legii nr.1593-XV din 26.12.2002 pentru diminuarea sumei primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Consideră, reclamantul, că atît Actul de Control nr.5-659492 din 15.03.2013, 2 cît şi Decizia nr.271 din 23.04.2013, sunt ilegale. În acest sens susţine că documentele au fost întocmite şi emise cu un şir de încălcări ale legislaţiei în vigoare, iar acţiunile întreprinderii SC „Impernial-Com” SRL nu pot fi calificate ca împiedicare în efectuarea controlului fiscal, or, persoanele cu funcţie de răspundere nu au fost înştiinţate în modul stabilit şi nu există nici o probă în confirmarea faptului, că SC „Impernial-Com” SRL ar fi refuzat premeditat prezentarea către organul fiscal a tuturor actelor solicitate.

Mai mult ca atît, Actul de control conţine prevederi contradictorii şi anume, în Act se indică că organului fiscal nu i-au fost prezentate documentele contabile, precum cartea mare, totodată fiind indicat în act, că în procesul controlului corectitudinii şi plenitudinii calculării şi virării la bugetul de stat a impozitului pe venit din salariu au fost supuse controlului cărţile de salariu şi cartea mare. Astfel, rezultă că întreprinderea a prezentat toate actele solicitate de organul fiscal, iar unele acte şi documente nu au fost prezentate din simplul motiv, că nu au fost solicitate de către pîrît în ordinea prevăzută de legislaţia în vigoare. Consideră reclamantul neîntemeiată constatarea în comiterea încălcării fiscale prevăzute la art. 253 alin. (5) Cod fiscal al RM, prin urmare, decizia contestată urmează a fi anulată în această parte.

Cît priveşte concluzia organului fiscal, precum că mărfurile din stoc cu o valoare de 494427 lei, inclusiv, TVA în sumă de 249072 lei, ar fi fost livrate fără înregistrarea tranzacţiei de livrare în evidenţa contabilă, reclamantul o consideră neîntemeiată şi ilegală, deoarece prin această învinuire s-a încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei persoanei, principiu prevăzut de art.21 din Constituţia RM, potrivit căreia orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Actul emis de pîrît nu conţine nici o probă în susţinerea faptului realizării tranzacţiei, fără ca aceasta să fi fost înregistrată în evidenţa contabilă.

Consideră reclamantul, că a fost lipsit de posibilitatea de apărare, în condiţiile în care pîrîtul nu a respectat procedura legală de citare şi solicitare a documentelor justificative, ceea ce a dus la rezultatul că concluziile formulate în actul de control sunt superficiale şi nejustificate, bazate pe presupuneri. Referitor la învinuirile aduse reclamantului în comiterea încălcărilor fiscale indicate la rubrica „Impozit pe venit reţinut din salariu”, „Cotele asigurărilor sociale de stat” şi „Prime de asigurare medicală obligatorie” din Actul de control fiscal, SC „Impernial-Com” SRL consideră că IFS Călăraşi, în baza unor raţionamente bazate pe presupuneri şi contrare legislaţiei în vigoare, a concluzionat eronat că reclamantul ar fi utilizat munca nedeclarată.

Utilizarea muncii nedeclarate se sancţionează contravenţional, iar constatarea acestei contravenţii ţine de competenţa inspectoratului de stat al muncii şi doar instanţa de judecată este competentă de a se expune asupra vinovăţiei persoanei juridice în ceea ce priveşte utilizarea muncii nedeclarate. În asemenea circumstanţe SC „Impernial-Com” consideră, că pîrîtul a depăşit atribuţiile sale la întocmirea actului de control fiscal şi adoptarea deciziei contestate, acestea fiind ilegale, neprobate şi bazate pe presupuneri şi raţionamente contrare legii. Respectiv, reclamantul consideră că şi în această parte Decizia contestată este 3 lovită de nulitate.

Relevă, reclamantul, că sancţionarea acestuia în temeiul art. 257 alin.(1) Cod fiscal al RM, exclus încă la 14.09.2012, constituie o încălcare gravă a drepturilor reclamantului şi constituie o violare flagrantă a principiului legalităţii, o încălcare a scopului procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală prevăzut la art. 239 CF de consolidare a legalităţii.

În privinţa celorlalte încălcări imputate, reclamantul invocă precum că este un contribuabil de bună credinţă, care a respectat întocmai legislaţia fiscală cuprinsă în Codul fiscal, dar şi în Legea contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007, precum şi alte acte normative, iar acţiunile întreprinse de organul fiscal vin în contradicţie cu art. 1 alin.(11) Cod fiscal, potrivit căruia controlul fiscal constituie verificarea corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv, verificarea altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode şi operaţiuni prevăzute de Codul fiscal.

În asemenea circumstanţe, consideră reclamantul că organul fiscal le-a afectat grav drepturile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, în special art. 16 din Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, care expres prevede principiul achitabilităţii în efectuarea controlului asupra activităţii de întreprinzător. Circumstanţele cauzei stabilesc cu certitudine că actele emise de organul fiscal nu au fost emise în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, totodată, fiind emise cu încălcarea procedurii, iar consecinţele ce derivă din emiterea acestora au paralizat activitatea întreprinderii, fapt ce a dus la imposibilitatea procurării materiei prime şi materialelor auxiliare pentru producere şi la agravarea situaţiei financiare, care la rîndul său va influenţa direct solvabilitatea întreprinderii.

Menţionează reclamantul că, în perioada anului 2013, în repetate rînduri a fost supus unor controale de către pîrît, fiind adoptate decizii de sancţionare fiscală a SC „Impernial-Com” SRL, care au fost anulate de către instanţele de judecată, întreprinderea fiind lipsită de posibilitatea de a desfăşură activitatea de antreprenoriat, activitatea acestuia fiind perturbată prin acţiunile ilegale ale inspectorilor fiscali. Din aceste considerente reclamantul a suportat şi suportă în continuare daune materiale ireparabile sub formă de venit ratat, imposibilitate de onorare a obligaţiilor asumate faţă de alţi agenţi economici, cît şi faţă de clienţi, pierderea reputaţiei comerciale, cît şi a clienţilor săi.

Cere SC „Impernial-Com” SRL, anularea Deciziei nr.271 din 23 aprilie 2013, prin care întreprinderea nominalizat fost sancţionată pentru încălcările depistate de IFS în rezultatul controlului şi reflectate în Actul de control nr.5-65949 din 15.03.2013. Prin hotărîrea judecătoriei Călăraşi din 21 martie 2014, acţiunea a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată. La data de 24 martie 2014, împotriva hotărîrii instanţei de fond, SC „Impernial- Com” SRL a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, apelul declarat de SC „Impernial-Com” SRL a fost respins şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Călăraşi din 21 martie 2014. 4 La data de 22 decembrie 2014, SC „Impernial-Com” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material. Instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea.

Menţionează recurentul, că deşi art. 216 alin. (2) Cod fiscal al RM, statuează că controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul, inventarierea din 27.12.2012, a fost efectuată anterior deciziei de iniţiere a controlului fiscal, pe cînd urma să aibă loc după data de 15.01.2013, dată la care a fost, de fapt, adoptată decizia de iniţiere a controlului fiscal. Susţine recurentul că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat legea atunci cînd au aplicat prevederile art. 35 alin. (1) al Legii nr. 489 din 08.07.1999, privind sistemul public de asigurări sociale, art. 1 şi art. 30 alin. (2) din aceeaşi lege, conform cărora obligaţiile de plată a contribuţiilor de asigurări sociale se atribuie la obligaţii fiscale, fapt pentru care ele pot fi determinate în modul stabilit de Codul fiscal şi anume, de art. 189 alin. (2) şi 225 alin. (1) Cod fiscal al RM.

Complementar, precizează recurentul că reieşind din prevederile art. 6 alin. (3) Cod fiscal al RM, contribuţiile de asigurări sociale nu se încadrează în noţiunea de impozite şi taxe şi în această măsură, aplicarea de către pîrît a prevederilor art. 225 Cod fiscal al RM, în vederea determinării obligaţiilor reclamantului de plată a contribuţiilor de asigurări sociale este ilegală şi contrară procedurii stabilite de lege, deoarece art. 225 Cod fiscal al RM, prevede expres că autoritatea care efectuează controlul fiscal poate folosi în cazurile prevăzute la art.189 alin.(2) şi (3), metode şi surse indirecte, conform legii, art. 189 alin. (2) şi (3) Cod fiscal al RM, se referă doar la sumele impozitelor şi taxelor care urmau să fie vărsate la buget şi nu include şi alte obligaţii ale contribuabilului cum ar fi obligaţia de plată a contribuţiilor de asigurări sociale.

Mai indică recurentul că atît în Actul de control fiscal, cît şi în decizia contestată, intimatul nu a făcut referire la vreo persoană fizică care ar fi fost atrasă la muncă de către reclamant şi căreia i-ar fi fost diminuat fondul de salarizare. În aceste împrejurări consideră, recurentul, că este cert faptul că aplicarea prevederilor art. 10 alin. (6) şi (9) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012, sunt inaplicabile speţei. Totodată, susţine că utilizarea muncii nedeclarate se sancţionează contravenţional, iar constatarea acestei contravenţii ţine de competenţa inspectoratului de stat al muncii, doar instanţa de judecată fiind competentă de a se expune asupra vinovăţiei persoanei juridice în ceea ce priveşte utilizarea muncii nedeclarate.

Totodată, relevă recurentul că în decizia organului fiscal se indică precum că potrivit art. 11 (6) a Legii BASS pe a. 2011 – 2012, se aplică amendă egală cu suma contribuţiilor de asigurări obligatorii calculate la fondul de salarizare diminuat, ceea ce constituie 336.557 lei. O lege a bugetului asigurărilor sociale pe anii 2011 - 2012.lege care, de fapt, nu există, iar concluzia este că reclamantului i-a fost aplicată 5 o amendă în temeiul unei legi inexistente. În aceeaşi ordine de idei, menţionează recurentul că prin decizia contestată acesta a mai fost sancţionat şi în temeiul art. 11 (7) a Legii BASS pe a. 2011, cu amendă egală cu suma contribuţiilor individuale de asigurări sociale de stat obligatorii calculate la fondul de salarizare diminuat.

Consideră recurentul că sancţionarea reclamantului în baza legii citate este ilegală deoarece în textul Actului de control fiscal se indică expres că reclamantul n- ar fi achitat contribuţiile de asigurări sociale în anul 2012, iar la 01.01.2012 a intrat în vigoare Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2012 nr. 270 din 23.12.2011 (art. 24 din Lege) şi respectiv, conform art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 780-XV din 27.12.2001 privind actele legislative, de la data de 01.01.2012 acţiunea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, a încetat, devenită caducă.

De asemenea, menţionează recurentul că sancţionarea lui în temeiul art. 257 alin. (1) Cod fiscal al RM, constituie o încălcare gravă a drepturilor reclamantului şi constituie o violare a principiului legalităţii, constituind o încălcare flagrantă a scopului procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală prevăzut la art. 239 Cod fiscal al RM de consolidare a legalităţii, or, articol nominalizat este exclus din Codul Fiscal, încă la data de 14.09.2012. La data de 10 februarie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat Călăraşi a depus referinţă la recursul declarat de SC „Impernial-Com” SRL şi solicită instanţei de recurs de a considera cererea de recurs drept inadmisibilă. La data de 25 februarie 2015, SC „Impernial-Com” SRL a depus recurs suplimentar, prin care indică precum că instanţa de apel, la examinarea cererii de apel, a examinat cauza fără participarea recurentului, acesta fiind lezat în drepturile sale procesuale, inclusiv, la apărare.

Totodată, susţine că la materialele cauzei, intimatul a prezentat înscrisuri care deşi, au fost administrate de către instanţa de fond şi apel, acestea nu au fost certificate în modul stabilit. Precizează că în actele prezentate de intimat lipseşte semnătura persoanei responsabile care a autentificat actul, menţiunea că corespunde originalului şi data certificării. Examinînd cererea de recurs declarată de SC „Impernial-Com” SRL, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat 6 în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod 7 direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, dar şi prima instanţă, s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Impernial-Com” SRL, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea comercială „Impernial-Com” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 8