3ra-853/14 — Contestarea actului administrativ şi încasarea cheltuielilor de judecată

Prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 3ra-853/14 Instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai şi A. Doga DECIZIE 17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Nicolae Clima Judecătorii: Valeriu Doagă, Vera Macinskaia, Ion Corolevschi şi Sveatoslav Moldovan examinînd recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Chetruşcă Viorel în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 noiembrie 2013 c o n s t a t ă Prin mandatul din 18 februarie 2013 avocatul Chetruşcă Viorel a fost împuternicit de societatea cu răspundere limitată „Luxart” să-i reprezinte interesele în instanţele de judecată, cu dreptul de a semna şi depune acţiunea, etc. (f. d. 1). La 20 februarie 2013 avocatul Chetruşcă Viorel a depus cerere de chemare în judecată în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea cheltuielilor de judecată (f. d. 2-4).

În motivarea acţiunii avocatul Chetruşcă Viorel a menţionat că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin decizia nr. 316 din 26 noiembrie 2012 a aplicat societăţii cu răspundere limitată „Luxart” amendă în mărime de 10 000 lei conform art. 254 alin. (1) Codul fiscal pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără maşină de casă de control la efectuarea decontărilor băneşti în numerar şi 10 000 lei în temeiul art. 253 alin. (1) Codul fiscal pentru neprezentarea, la prima cerere, a documentelor de provenienţă a mărfurilor supuse comercializării. La 18 decembrie 2012 a primit decizia şi a contestat-o, transcriind motivele anulării acesteia direct pe decizie. Societatea cu răspundere limitată „Luxart” a achitat amenda pentru a nu prejudicia activitatea economică a întreprinderii.

La 18 ianuarie 2013 a expediat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat petiţie în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart”, solicitînd examinarea cererii prealabile în fond şi expedierea unui răspuns. Prin răspunsul din 07 februarie 2012 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a menţionat că înscrierea făcută pe decizie de către avocatul Chetruşcă Viorel nu reprezintă o contestaţie sau cerere prealabilă, motiv pentru care a rămas neexaminată. Cere avocatul Chetruşcă Viorel anularea deciziei Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr. 316 din 26 noiembrie 2012 şi încasarea cheltuielilor de judecată. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă (f. d. 26; 29-31).

S-a anulat decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 316 din 26 noiembrie 2012. Prima instanţă a motivat hotărîrea că decizia nr. 316 din 26 noiembrie 2012 a fost emisă în lipsa reprezentantului societăţii cu răspundere limitată „Luxart”, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu a prezentat probe care ar confirma data aducerii deciziei la cunoştinţă, iar în lipsa acestei probe instanţa a conchis că data aducerii la cunoştinţă a fost 18 decembrie 2012, de la care începe a curge termenul de contestare. La 12 decembrie 2013 şi 12 februarie 2014 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 noiembrie 2013 (f. d. 32; 42-45).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014 s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 noiembrie 2013 (f. d. 68-73). La 27 mai 2014 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri. În motivarea cererii de recurs Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a menţionat că societatea cu răspundere limitată „Luxart” nu a contestat în termenul stabilit de lege decizia de sancţionare. Instanţa de apel nu a ţinut cont de argumentele din apel şi nu a luat în consideraţie că procedura de contestare a deciziei nr. 316 din 26 noiembrie 2012 de către societatea cu răspundere limitată „Luxart” a fost încălcată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Prin încheierea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 03 septembrie 2014 recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost considerat admisibil, fără a fi prejudiciat fondul pricinii. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi probe. Prin referinţa depusă la 24 iunie 2014 avocatul Chetruşcă Viorel a solicitat în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart” declararea inadmisibilităţii recursului. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Verificînd argumentele invocate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei depuse de Chetruşcă Viorel în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este depus în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 noiembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din următoarele motive. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

2 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei la 02 aprilie 2014 (f. d. 74). Prin urmare, recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la 27 mai 2014 este depus în termen. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Conform art. 25 alin. (1) lit. a) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă hotărîrea de respingere a acţiunii ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescriptive.

Din actele pricinii rezultă că la 02 noiembrie 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat a efectuat la magazinul ce aparţine societăţii cu răspundere limitată „Luxart” din mun. Chişinău, bd.

Ştefan cel Mare 69/2 control fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative privind respectarea legislaţiei, utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală, dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător, provenienţa mărfurilor, etc. În rezultatul verificării s-a stabilit că societatea cu răspundere limitată „Luxart” desfăşurînd activitate în domeniul produselor cosmetice nu dispune de maşină de casă şi control cu memorie fiscală şi de documente de provenienţă a mărfurilor supuse comercializării, fiind întocmit actul de control nr. 600256 (f. d. 59). În urma constatării încălcărilor menţionate, directorul societăţii cu răspundere limitată „Luxart” a fost invitat la 06 noiembrie 2012 la sediul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pentru a prezenta actele şi explicaţiile referitoare la activitatea întreprinderii (f. d. 60). Actul de control a fost adus la cunoştinţă şi semnat de persoana responsabilă din cadrul întreprinderii N. Scaliţcaia, care s-a obligat să transmită un exemplar conducerii agentului economic (f. d. 60). La 26 noiembrie 2012 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a adoptat, fără participarea conducătorului societăţii cu răspundere limitată „Luxart” decizia nr. 316,

prin care a aplicat contribuabilului amendă 10 000 lei în temeiul art. 254 alin. (1) Codul fiscal pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără a dispune de maşină de casă şi control la efectuarea decontărilor băneşti în numerar şi conform art. 253 alin. (1) Codul fiscal amendă 10 000 lei pentru neprezentarea, la prima cerere, a documentelor de provenienţă a mărfurilor supuse comercializării (f. d. 23-23 verso; 48-49).

La 18 decembrie 2012 decizia menţionată a fost recepţionată de avocatul Chetruşcă Viorel, care a solicitat anularea avesteia ca fiind abuzivă şi întocmită de persoane neîmputernicite (f. d. 49). La 18 ianuarie 2013 avocatul Chetruşcă Viorel a înaintat Inspectoratului Fiscal Principal de Stat petiţie în care a solicitat repetat anularea deciziei nr. 316 din 26 noiembrie 2012 şi restituirea sumei de 10 000 lei achitată cu titlu de amendă (f. d. 6). Prin răspunsul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din 07 februarie 2013 pretenţiile înaintate de avocatul Chetruşcă Viorel în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart” au fost respinse ca fiind depuse peste termenul de 30 zile stabilit de lege şi de către o persoană neîmputernicită (f. d. 8). La 20 februarie 2013 avocatul Chetruşcă Viorel a depus în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart” prezenta cerere de chemare în judecată (f. d. 2-4).

Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău prin hotărîrea din 27 noiembrie 2013 a admis acţiunea societăţii cu răspundere limitată „Luxart” şi a anulat decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 316 din 26 noiembrie 2012 (f. d. 26; 29-31). Curtea de Apel Chişinău a fost de acord cu soluţia primei instanţe (f. d. 68-73). 3 Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că prima instanţă şi instanţa de apel au apreciat arbitrar probele administrate, au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material. Conform art. 214 alin. (1), (2), (8)-(10) Codul fiscal, scopul controlului fiscal constă în verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală în vigoare într-o anumită perioadă.

Controlul fiscal este exercitat de autoritatea fiscală şi/sau de o altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală, în limitele funcţiilor stipulate în legislaţia fiscală, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora. La finalizarea controlului fiscal, cu excepţia verificării sumare, se întocmeşte un act de control fiscal. În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, autoritatea fiscală emite decizia de rigoare. Dacă serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale depistează vreo încălcare fiscală, autoritatea fiscală emite o decizie coordonată cu primarul (pretorul). Actul de control fiscal este un document întocmit de persoana cu funcţie de răspundere a autorităţii care exercită controlul, unde se consemnează rezultatele controlului fiscal.

În act trebuie descrisă obiectiv, clar, laconic şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi a modului de evidenţă a obiectelor impunerii cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. În actul de control va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea. Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului supus controlului fiscal sînt obligaţi să semneze actul de control fiscal chiar şi în cazul dezacordului lor. În caz de dezacord, ei sînt obligaţi să prezinte în scris, în termen de 7 zile, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.

Conform art. 8 alin. (2) lit. c) şi f) Codul fiscal, contribuabilul este obligat să ţină evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control.

În caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic de evidenţă contabilă. Conform art. 254 alin. (1) Codul fiscal în redacţia Legii nr. 267 din 23 decembrie 2011, în vigoare la data aplicării sancţiunii fiscale, desfăşurarea unei activităţi de către contribuabil şi persoana împuternicită cu eliberarea bonului de casă fără a avea maşină de casă şi de control, în cazul în care actele normative în vigoare prevăd folosirea ei, se sancţionează cu amendă de 10 000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.

Actele pricinii atestă că la 02 noiembrie 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat a efectuat la magazinul ce aparţine societăţii cu răspundere limitată „Luxart” din mun. Chişinău, bd.

Ştefan cel Mare 69/2 control fiscal la faţa locului prin metoda verificării operative privind respectarea legislaţiei, utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală, dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător, provenienţa mărfurilor, etc., fiind întocmit actul de control nr. 600256 prin care s-a constatat că societatea cu răspundere limitată „Luxart” desfăşoară activitate în domeniul produselor cosmetice fără a dispune de maşină de casă şi control cu memorie fiscală şi de documente de provenienţă a mărfurilor supuse comercializării (f. d. 59). 4 În urma constatării încălcărilor menţionate, directorul societăţii cu răspundere limitată „Luxart” a fost invitată la 06 noiembrie 2012 la sediul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat pentru a prezenta actele şi explicaţiile referitoare la activitatea întreprinderii, actul fiind adus la cunoştinţă şi semnat de persoana responsabilă din cadrul întreprinderii N. Scaliţcaia, care s-a obligat să transmită un exemplar al actului conducerii agentului economic (f. d. 60). Aşadar, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a respectat rigorile stabilite de art. 214 Codul fiscal, constatînd încălcările art. 8 acelaşi Cod de către societatea cu răspundere limitată „Luxart”.

Actul de control nr. 600256 din 02 noiembrie 2012 a fost adus la cunoştinţa persoanei responsabile a contribuabilului, care s-a obligat să anunţe conducerea întreprinderii despre necesitatea prezentării la 06 noiembrie 2012 la sediul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. La data indicată în actul de control persoanele responsabile din cadrul societăţii cu răspundere limitată „Luxart” nu s-au prezentat la sediul organului fiscal, şi la 26 noiembrie 2013 a fost adoptată decizia nr. 316, prin care societăţii cu răspundere limitată „Luxart” i-a fost aplicată amenda pentru admiterea încălcărilor legislaţiei fiscale.

În cererea de chemare în judecată societatea cu răspundere limitată „Luxart” a menţionat că a achitat amenda aplicată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (f. d. 3). Conform art. 267 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) Codul fiscal, decizia organului fiscal sau acţiunea funcţionarului fiscal poate fi contestată numai de persoana vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea ori de reprezentantul ei, în modul stabilit de prezentul cod. Contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal poate fi depusă, dacă prezentul cod nu prevede altfel, în decursul a 30 de zile de la data primirii deciziei sau a întreprinderii acţiunii contestate.

În cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, el poate fi restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, de organul fiscal abilitat să examineze contestaţia. Avocatul Chetruşcă Viorel a contestat în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart” decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 316 din 26 noiembrie 2012 (f. d. 49). Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 defineşte actul administrativ ca fiind manifestarea juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii.

Prin urmare, decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 316 din 26 noiembrie 2012 este act administrativ în sensul legii citate. Conform art. 26 alin. (1) şi (2) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 cu modificările şi completările ulterioare, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei sau este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Prima instanţă şi instanţa de apel nu au ţinut cont de prevederile legale citate, că decizia nr. 316 din 26 noiembrie 2012 este emisă conform prevederilor legii, în temeiul art. art. 8 alin. (2) lit. c) şi f), art. 253 alin. (1) şi art. 254 alin. (1) Codul fiscal, cu respectarea competenţei în temeiul art. 241 alin. (2) Codul fiscal şi cu respectarea procedurii stabilite, ce derivă din art. 214 alin. (1), (2), (8)-(10) Codul fiscal.

5 Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit circumstanţele pricinii şi nu este necesară verificarea suplimentară şi administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar probele administrate şi au interpretat eronat normele de drept material, că la examinarea legalităţii actului administrativ - deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 316 din 26 noiembrie 2012 nu au fost constatate temeiuri de anulare a acesteia prin prisma art. 26 Legea contenciosului administrativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 noiembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, conform art. 25 alin. (1) lit. a) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Chetruşcă Viorel în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care: Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Chetruşcă Viorel în interesele societăţii cu răspundere limitată „Luxart” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul: Nicolae Clima Judecătorii: Valeriu Doagă Vera Macinskaia Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan 6