3ra-1578/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V.Pruteanu dosar nr. 3ra-1578/13 DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Ion Druţă, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al R.Moldova - Inspecţia Financiară, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni “Monolit” împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 19 martie 2010 SA „Monolit” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 31 decembrie 2009 Serviciul Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor a emis hotărîrea nr. 16-02-11/217, prin care s-a dispus încasarea de la SA „Monolit”, filiala nr. 17, a venitului ilicit în cuantum de 133726, 20 lei şi amenzii în echivalentul acestui venit, motivul fiind reflectarea incorectă a cheltuielilor de regie şi beneficiului. Menţionează că pîrîtul efectuînd controlul la filiala nr. 17 a SA „Monolit”, a luat în calcul doar cheltuielile de regie şi beneficiul filialei, ignorînd în acest sens prevederile art. 102 Cod civil şi art. 21 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, care stipulează că filialele nu sunt persoane juridice, iar bilanţul lor este parte integrantă a bilanţului centralizat a întreprinderii care a constituit-o.

Astfel, verificînd doar un segment a SA „Monolit”, pîrîtul nu a luat în calcul cheltuielile suportate şi beneficiul obţinut de către societate în complex. Prin urmare, întru obţinerea informaţiei corecte, pîrîtul urma să verifice nu doar documentele contabile primare deţinute de către filiala nr. 17, dar şi toată documentaţia SA „Monolit”, deoarece cheltuielile au fost suportate şi obţinute de către SA „Monolit”, dar nu de filiala nr. 17 a societăţii. Mijloacele financiare obţinute de către SA „Monolit” nu pot fi atribuite la unele ilicite, deoarece acestea au fost obţinute în urma executării contractelor de antrepriză. La 23 februarie 2010 reclamantul a depus cerere prealabilă, prin care a cerut anularea hotărîrii nr. 16-02-11/217 din 31 decembrie 2009, însă prin scrisoarea nr. 27- 05-10/127 din 25 februarie 2010 cererea prealabilă a fost respinsă.

Solicită reclamantul anularea hotărîrii Serviciului Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor nr. 16-02-11/217 din 31 decembrie 2009 ca fiind ilegală. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă, fiind anulată hotărîrea Serviciului Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor nr. 16-02-11/217 din 31 decembrie 2009. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie 2012 a fost admis recursul declarat de către Serviciul Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2011, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012 a fost admisă cererea SA „Monolit” cu privire la omiterea termenului de prescripţie, admisă acţiunea cu anularea hotărîrii contestate.

La 26 februarie 2013 Inspecţia Financiară pe lîngă Ministerul Finanţelor, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. ca neîntemeiată sau depusă cu omiterea termenului de prescripţie. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea primei instanţe, considerînd că aceasta este una ilegală. Menţionează că cererea prealabilă a fost depusă cu expirarea termenului prevăzut de Legea contenciosului administrativ, iar solicitînd repunerea în termen nu a prezentat nici o dovadă care ar întemeia omiterea termenului.

Audiind părţile, studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărîri noi cu privire la respingerea acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La judecare pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia ilegalităţii acţiunilor Serviciului Control Financiar şi Revizie al M.Finanţelor şi temeiniciei acţiunii, totodată admiţînd cererea SA „Monolit” cu privire la repunerea acesteia în termenul de prescripţie.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă greşit a ajuns la o astfel de concluzie reieşind din circumstanţele ce urmează. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Materialele cauzei denotă faptul că SA „Monolit” la 13 ianuarie 2010 prin scrisoare recomandată a fost înştiinţată despre hotărîrea Serviciului Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor nr. 16-02-11/217 din 31 decembrie 2009. Contestarea asupra hotărîrii nominalizate, prin care şi-a exprimat dezacordul, de către SA „Monolit” a fost însă depusă la 24 februarie 2010. Respectiv, Inspecţia Financiară conform scrisorii din 25 februarie 2010 a dat răspuns la cererea prealabilă a SA „Monolit”, în motivarea căreia a fost indicat că motivul respingerii acesteia este omiterea termenului.

Colegiul reţine că cererea SA „Monolit” cu privire la repunerea în termen pentru a exercita drepturile cu privire la procedura prealabilă nu a fost justificată fapt care contravine prevederilor art. 116 CPC, nefiind demonstrată imposibilitatea îndeplinirii actului, pe cînd Inspecţia Financiară a expediat hotărîrea cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 16-02-11/217 din 31 decembrie 2009 la adresa filialei nr.17 a SA „Monolit”. Prin urmare, reieşind din prevederile art. 17 alin. (4) al Legii contenciosului administrativ, termenul de 30 de zile de adresare în judecată specificat în alin. (1) art. 17 este termen de prescripţie care începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune.

Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. În acest context, este cert faptul că, SA „Monolit” urma să conteste actul administrativ la organul emitent în termen de o lună din momentul aducerii la cunoştinţă a acestor acte administrativ. Conform dispoziţiilor art. 17 alin. (5) al Legii contenciosului administrativ, persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă. Iar, art. 116 alin. (1) CPC, prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Raportînd prevederile enunţate la caz, instanţa de recurs reţine drept greşită concluzia primei instanţe cu privire la admiterea cererii de repunere în termenul de prescripţie, deoarece ultima nu a făcut dovada faptului, că motivele pentru care a fost omis termenul de prescripţie sunt întemeiate. În acest context, instanţa de recurs conchide că prima instanţă neîntemeiat şi cu încălcarea prevederilor legale a admis cererea de repunere în termenul de prescripţie şi a admis acţiunea, deoarece termenul a fost omis fără careva temei justificativ.

Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere cele expuse, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre, prin care se va respinge cererea SA „Monolit” cu privire la repunerea în termenul de prescripţie şi se va respinge acţiunea SA „Monolit” cu privire la contestarea actului administrativ ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, art.445 alin.(3), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al R.Moldova - Inspecţia Financiară.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni “Monolit” împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repunerea în termenul de prescripţie şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge cererea Societăţii pe Acţiuni “Monolit” cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată. Se respinge acţiunea Societăţii pe Acţiuni “Monolit” împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac Ion Druţă Iurie Bejenaru Galina Stratulat