3rh-78/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Gr. Zubati dosarul nr. 3rh-78/13 instanţa de recurs: Sv.Filincova, G.Stratulat, Sv.Novac, T.Vieru, Iu.Bejenaru ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru examinînd cererea de revizuire declarată de SRL „Euromonolit”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Euromonolit” împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie (Inspecţia Financiară) privind anularea hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-09-11/124 din 14 noiembrie 2011, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013 prin care a fost admis recursul declarat de către Inspecţia Financiară, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012, şi emisă o nouă hotărîre privind respingerea acţiunii, c o n s t a t ă La 06 februarie 2012 SRL „Euromonolit” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie (actualmente Inspecţia Financiară) cu privire la anularea hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-09-11/124 din 14 noiembrie 2011. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că,

Serviciul Control Financiar şi Revizie (Inspecţia Financiară) a efectuat controlul de contrapunere la SRL „Euromonolit” sub aspectul verificării relaţiilor economico-financiare cu Primăria s. Isacova r-nul Orhei pentru perioada 01 iulie 2008-01 iulie 2011. În rezultatul controlului s-a constatat că, relaţiile economice între SRL „Euromonolit” şi Primăria s. Isacova au fost reglementate în baza contractelor bilaterale cu privire la efectuarea lucrărilor de construcţie: nr. 95 din 12 noiembrie 2008, conform căruia, SRL „Euromonolit”, în calitate de antreprenor şi-a asumat responsabilitatea executării lucrărilor de reparaţie capitală la Casa de Cultură în sumă de 228974,57 lei; nr. 11 din 09 aprilie 2009, conform căruia SRL „Euromonolit”, în calitate de antreprenor şi-a asumat responsabilitatea executării lucrărilor reparaţie capitală la Casa de Cultură în sumă de 145283,37 lei.

Conform proceselor-verbale de recepţie a lucrărilor executate f/nr. din luna iunie 2009, prezentate de către SRL „Euromonolit”, pe perioada supusă controlului au fost executate lucrări în sumă totală de 374535,41 lei. Menţionează reclamantul, că Serviciul Control Financiar si Revizie în hotărîrea contestată a invocat că în rezultatul majorării neîntemeiate a costului volumului de lucrări executate de către SRL „Euromonolit” a fost obţinut venit ilicit în sumă de 22152 lei. Reclamantul nefiind de acord cu această hotărîre, a solicitat anularea acesteia. La 13 decembrie 2011, reclamantul s-a adresat către Serviciului Control Financiar şi Revizie (Inspecţia Financiară) cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-09-11/124 din 14 noiembrie 2011, cerere care a fost respinsă prin răspunsul din 02 ianuarie 2012 (f.d.

5). Prin urmare, reclamantul a solicitat anularea hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-09-11/124 din 14 noiembrie 2011. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012, acţiunea înaintată de SRL „Euromonolit” a fost admisă. S-a anulat ca fiind ilegală hotărîrea Serviciului Control Financiar si Revizie (Inspecţia Financiară) cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-09-11/124 din 14 noiembrie 2011. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013 s-a admis recursul declarat de către Inspecţia Financiară.

S-a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Euromonolit” împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie (Inspecţia Financiară) privind anularea hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-09-11/124 din 14 noiembrie 2011, şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: S-a respins acţiunea depusă de SRL „Euromonolit” împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie privind anularea hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-09-11/124 din 14 noiembrie 2011. La 19 februarie 2013, SRL „Euromonolit” a depus cerere privind corectarea deciziei Colegiului civil, comercial şi de contecios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013 s-a respins cererea depusă de SRL “Euromonolit” privind corectarea greşelilor din decizia Colegiului civil, comercial şi de contecios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013. La 19 februarie 2013 SRL “Euromonolit” a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs cu menţinerea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012. 2 Ca temei pentru declararea cererii de revizuire,

SRL “Euromonolit” a indicat prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art.451 alin.(1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 CPC şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art.453 alin.(l) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Datorită faptului că revizuirea este o cale de atac a hotărîrilor irevocabile, poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producînd efecte grave pentru părţi. De aceea legea stabileşte o listă expresă şi exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii. Acestea sînt prevăzute la art. 449 CPC şi în cazul în care se cunoşteau ar fi influenţat asupra soluţiei date de instanţa de recurs. Potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuient în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale pentru soluţionarea pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea actelor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire. Cât priveşte invocarea revizuientului că au fost descoperite înscrisuri probatorii care au fost reţinute de un participant la proces sau care n-au putut fi prezentate instanţei anterior, Colegiul menţionează că acestea nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, deoarece dispoziţiile procedurale la momentul depunerii cererii de revizuire nu instituie un asemenea temei de revizuire.

Aici, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cererea de revizuire a fost depusă de către SRL “Euromonolit” la 19 februarie 2013, când deja erau în vigoare modificările operate la Codul de procedură civilă, prin Legea nr.155 din 05 iulie 2012, drept urmare a căror în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a 3 emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Sub acest aspect, Colegiul reţine că deşi revizuientul a invocat ca temei de revizuire prevederile art. 449 lit. c) CPC, ultimul nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, fapt ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire.

În acest sens Colegiul nu poate stabili existenţa temeiurilor de revizuire prevăzute de lege, pentru că argumentele invocate de revizuent se referă la circumstanţe de fapt, dar instanţele de judecată au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărîri greşite, pentru neregularităţi ce s-au săvîrşit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanţei, sau dintr-un motiv neimputabil părţilor – de obicei descoperite ulterior, iar argumentele invocate de revizuent nu pot fi admise ca temei de revizuire a deciziei din 22 februarie 2012. Mai mult decît atît, revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul căreia nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărârii contestate.

În acest sens, instanţa de recurs face referire la jurisprudenţa CEDO care statuează că competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (cauza Popov-2 contra Moldovei din 06.12.2005, cererea nr.19960/04, § 45). Astfel, argumentele invocate de către revizuent în cererea de revizuire nu întrunesc nici unul din temeiurile prevăzute de normele citate. Totodată, admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Brumărescu versus România, Roşca versus Moldova, Eugenia şi Doina Duca versus Moldova din 03.03.2009).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către SRL “Euromonolit” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Euromonolit” 4 împotriva Serviciului Control Financiar şi Revizie ( ) privind anularea Inspecţia Financiară hotărîrii cu privire la aplicarea sancţiunilor economice nr. 27-09-11/124 din 14 noiembrie 2011l.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Tatiana Vieru Svetlana Novac Iurie Diaconu Iurie Bejenaru 5