2rac-525/15 — Recunoașterea dreptului

Dosarul nr. 2rac-525/15 : Instanța de fond judecătoria Comrat (judecător: V. Harpacov) Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (judecători: A. Curdov, E. Dimina, A. Șpac) ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Tuanar-Bas” împotriva deciziei din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Comrat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ”Tuanar- Bas” împotriva ÎCS ”RED Union Fenosa” SA privind recunoașterea dreptului de proprietate la transformatorul cu capacitatea de 63 kW, anularea actelor ÎCS ”RED Union Fenosa” SA privind obligarea înlăturării încălcărilor efectuate prin conectarea întreprinderii SRL ”Madnin Com” la utilajul tehnic al SRL ”Tuanar-Bas”, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La data de 07 mai 2013 SRL ”Tuanar-Bas” s-a adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra transformatorului cu capacitatea de 63 kW, anularea actelor privind obligarea înlăturării încălcărilor efectuate prin conectarea întreprinderii SRL ”Madnin Com” la utilajul tehnic al SRL ”Tuanar-Bas”, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 28 mai 2005 SRL ”Tuanar- Bas” s-a adresat cu cerere către ÎCS „Red Union Fenosa” SA filiala Comrat privind autorizarea instalării transformatorului cu capacitatea de 63 kW pe teritoriul firmei. Prin decizia ÎCS „Red Union Fenosa” SA filiala Comrat transformatorul a fost instalat, cu toate actele și proiectul necesar, în sat. Başcalia, rl. Basarabeasca, str. Stefan cel Mare f/n. Între părți a fost încheiat contractul nr. 30804000082 din 28.09.2005 cu NLC 7050449. Începând cu 28 septembrie 2005 pînă la 01 ianuarie 2012 proprietar a fost SRL ”Tuanar-Bas”, care se folosea de energia electrică. La 01 ianuarie 2012 ÎCS „Red Union Fenosa” SA filiala Comrat sub conducerea managerului - Ştefanco Oleg a falsificat documentele transformatorului cu capacitatea de 63 kW, perfectîndu-le la SRL „Madnin Com”, neînștiințând despre acest fapt SRL ”Tuanar-Bas”.

Ca urmare, reclamantul s-a adresat către ÎCS „Red 1 Union Fenosa” SA filiala Comrat referitor la cele întâmplate, însă, nu a primit nici un răspuns. ÎCS „Red Union Fenosa” SA filiala Comrat și-a motivat acțiunile sale prin faptul că lipsește factura în baza căreia a fost procurat transformatorul. Susține reclamantul că la 28.09.2005 cînd transformatorul cu capacitatea 63 kW a fost instalat pe teritoriul firmei SRL ”Tuanar-Bas” facturile au fost prezentate în oficiul comercial al ÎCS „Red Union Fenosa” SA filiala Comrat si au fost anexate la dosar. Adresîndu-se verbal către managerul – Oleg Ștefanco cu solicitarea de a face cunoștință cu actele transformatorului, care aparțin SRL ”Tuanar-Bas”, factura era în dosar.

Prin cererea nr. 59407 din 26.12.2012 a solicitat să facă cunoștință cu actele transformatorului cu puterea 63 kW și eliberarea tuturor copiilor autentificate pe fiecare foaie că corespund originalului. Managerul Ştefanco O. a refuzat în admiterea cererii, motivând prin faptul că această cerere trebuie să fie examinată de către juriștii ÎCS „Red Union Fenosa” SA din mun. Chișinău, str. A. Doga, 4, MD2024, însă așa și nu a mai primit răspuns. Adresîndu-se către doamna S. Haciaeva, responsabilă pentru aceste probleme la ÎCS „Red Union Fenosa” SA din mun. Chișinău, dînsa a explicat verbal că din partea ÎCS „Red Union Fenosa” SA filiala Comrat și a managerului O. Ştefanco există niște încălcări și în timp scurt ele vor fi stabilite.

La 23 aprilie 2013 în locul unde se afla transformatorul firmei SRL „Tuanar- Bas” a venit managerul ÎCS „Red Union Fenosa” SA filiala Comrat - Ciorba V.I. cu actul transformatorului, care aparține SRL „Tuanar-Bas” și s-a convins că există încălcări comise de către Red Sud Fenosa și că transformatorul se află pe stîlpul nr. 19. Cercetând actele falsificate de către Red Sud Fenosa și managerul O. Ştefanco, care au fost întocmite ilegal în favoarea SRL „Madnin Com”, V. Сiorba a comunicat că această chestiune trebuie să fie soluționată la ÎCS „Red Union Fenosa” SA din mun. Chișinău împreună cu juriștii. La 23 aprilie 2013 reclamantul s-a adresat cu o cererea cu privire la anularea actelor care au fost întocmite în favoarea SRL „Madnin Com”, însă ÎCS „Red Union Fenosa” SA din mun.

Chișinău a refuzat la telefon, deoarece SRL „Tuanar-Bas” nu este proprietarul transformatorului și că este în drept să se adreseze în instanța de judecată. Din acest motiv, reclamantul a fost nevoit să se adreseze în instanța de judecată, deoarece firma nu lucrează un an și cinci luni din cauza lipsei energiei electrice a transformatorului, care aparține SRL „Tuanar-Bas”, dar în prezent de transformator se folosește SRL „Madnin Com”. La 30 mai 2013 reclamantul a depus în instanța de judecată cerere suplimentară, prin care a concretizat cerințele și temeiurile acțiunii. În cerere a menționat că în anul 2005, I. Arnaut-fondatorul SRL „Tuanar-Bas” a depus cerere la ÎCS „Red Union Fenosa” SA cu privire la conectarea la rețeaua electrică trifazată, aflată pe teritoriul firmei SRL „Tuanar-Bas” situată în s. Başcalia, rl.

Basarabeasca, str. Ştefan cel Mare, nr.15. 2 În urma primirii cererii și achitării de către reclamant a tuturor plăților, pe teritoriul menționat a fost instalat utilajul tehnic. Începând cu anul 2005 și pînă în anul 2012, conform clauzelor contractuale, acest utilaj se afla sub răspunderea reclamantului cu achitarea lunară a facturilor, după care, din motive necunoscute ÎCS „Red Union Fenosa” SA filiala Comrat a deconectat SRL „Tuanar-Bas” de la rețeaua electrică și a conectat un alt consumator. Deoarece reclamantul din luna ianuarie nu folosește utilajul tehnic, ceea ce îi creează incomodități și îi aduce pagube la efectuarea lucrărilor calitative în limitele societății, în repetate rînduri s-a adresat către pîrît pentru înlăturarea încălcărilor, însă fără un careva rezultat.

La 23.04.2013 a fost nevoit să depună cerere prin care să solicite anularea actelor de conectare la utilajul tehnic a SRL „Madnin Com” la stâlpul nr. 19 și înlăturarea obstacolelor. A solicitat instanței de judecată recunoașterea dreptului de proprietate al SRL „Tuanar-Bas” asupra transformatorului cu puterea 63 kW, obligarea ÎCS „RED Union Fenosa” SA să anuleze actele privind obligarea înlăturării încălcărilor efectuate prin conectarea întreprinderii SRL ”Madnin Com” la utilajul tehnic al SRL ”Tuanar-Bas”, încasarea de la pîtît a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei și cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea din 25 iulie 2014 a judecătoriei Comrat, cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ”Tuanar-Bas” împotriva ÎCS ”RED Union Fenosa” SA a fost respinsă.

Prin decizia din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Comrat, apelul depus de SRL ”Tuanar-Bas” a fost respins ca neîntemeiat și menținută hotărîrea din 25 iulie 2014 a judecătoriei Comrat. La data de 29 ianuarie 2015, SRL ”Tuanar-Bas” a depus recurs împotriva deciziei din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Comrat. În motivarea recursului s- a indicat că intimatul în ședința de judecată a susținut că lipsește factura în baza căreia a fost procurat transformatorul de 63 kW, însă recurentul a prezentat martori care urmau să confirme că transformatorul era o parte din averea primită de la colhoz ce aparținea lui Ivan Alexandru Arnaut, însă instanța de judecată a refuzat în audierea martorilor.

De asemenea în motivarea recursului recurentul a invocat aceleași argumente expuse în cererea de chemare în judecată și a menționat că pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare reprezentantul intimatului nu a prezentat nici o probă care ar combate argumentele expuse în acțiune. Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziției contestat. Colegiul 3 constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către SRL ”Tuanar- Bas”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art.art 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SRL ”Tuanar-Bas” împotriva deciziei din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4