2ra-885/15 — Reducerea cuantomului plății pentru consum fraudulos de energie electrică

Dosarul nr. 2ra-885/15 prima instanţă - T. Leahu, instanţa de apel –L.Bulgac, M.Guzun, N.Craiu, ÎNCHEIERE 15 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rusu Anton, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rusu Anton împotriva societăţii pe acţiuni „Reţelele electrice de distribuţie Nord” cu privire la reducerea cuantumului plăţii pentru consum fraudulos de energie electrică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Rusu Anton, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rezina din 12 noiembrie 2013, c o n s t a t ă ; La 09 octombrie 2013 Rusu Anton s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Reţelele electrice de distribuţie Nord” în care a solicitat reducerea cuantumului plăţii pentru consum fraudulos de energie electrică.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, la 23 februarie 2008 în urma efectuării unui control a contorului electric, reprezentanţii filialei Rezina, la locul de consum, domiciliul lui Rusu Anton, localitatea Mateuţi, r-nul Rezina au depistat energie electrică consumată fraudulos de către reclamant, energie care nu era la evidenţiată de echipamentul de măsurare. În urma constatării faptului a fost întocmit procesul verbal nr.029775, fiind calculat corect consumul de energie electrică, şi impusă spre plată sumă de 10103,93 lei, lui Rusu Anton. Prin hotărîrea judecătoriei Rezina din 12 noiembrie 2013 acţiunea înaintată de Rusu Anton, s-a respins ca fiind tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2015, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către Rusu Anton şi s-a menţinut hotărîrea judecătorie Rezina din 12 noiembrie 2013. La 16 februarie 2015, Rusu Anton a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţelor ierarhic inferioare, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma 1 prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Prin referinţa depusă la 01 aprilie 2015 societatea pe acţiuni „Reţelele electrice de distribuţie Nord” a invocat că recursul înaintat este vădit nefondat şi nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. A solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău(f.d.34), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 31 ianuarie 2015, însă nu există dovada de recepţionare, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 16 februarie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile 2 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Rusu Anton în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de Rusu Anton, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 3