2rac-22/17 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2rac-22/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: I. Rabei nr.2rac-22/17
instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș
ÎNCHEIERE
18 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî
Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
administratorul Întreprinderii Individuale ”Cimbrișor-Cecan” – Cecan Gheorghe, în
pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe acțiuni ”RED
Nord” împotriva Întreprinderii Individuale ”Cimbrișor-Cecan” cu privire la încasarea
datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 septembrie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală ”Cimbrișor-Cecan” și menținută
hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 23 decembrie 2015
c o n s t a t ă
La 10 iunie 2015 SA ”RED Nord” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva ÎI ”Cimbrișor-Cecan” cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 01 martie 2012 de către
reprezentanții filialei Rîșcani a SA ”RED Nord”, în prezența martorului Dănilă Maria, a
fost efectuat controlul asupra respectării Regulamentului privind furnizarea și utilizarea
energiei electrice.
În rezultatul controlului s-a stabilit că la sediul pîrîtului din s. Gălășeni r-l
Rîșcani în mod ilicit, fără evidența respectivă, se utiliza energia electrică, ceea ce a dus
la consum fraudulos, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 000138 din 16 decembrie
2014.
Depistarea consumului fraudulos a energiei electrice a fost înregistrat prin
camera foto, iar imaginile foto au fost anexate la materialele cauzei. Consumul fraudulos
de energie electrică se confirmă și prin cablul ridicat de la locul de consum, care a fost
indicat în planul schemă anexat la procesul-verbal nr. 000138.
Drept urmare, pîrîtului i-a fost calculat prejudiciul material potrivit sistemului
paușal, conform pct. 93 din Regulamentul pentru furnizarea energiei electrice, aprobat
prin Hotărîrea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, în sumă de 11731,28 lei.
Deoarece pretenția de achitare benevolă a prejudiciului a rămas fără soluționare,
cere reclamantul încasarea de la ÎI ”Cimbrișor-Cecan” a sumei de 11731,28 lei, precum
și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 23 decembrie 2015, a fost admisă
acțiunea și dispusă încasarea de la ÎI ”Cimbrișor-Cecan” în beneficiul SA ”RED Nord”
prejudiciul material pentru folosirea frauduloasă a energiei electrice în sumă de
11731,28 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat de 351,93 lei.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 septembrie 2016, a fost respins apelul
declarat de ÎI ”Cimbrișor-Cecan” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 23
decembrie 2015.
La 24 octombrie 2016 administratorul ÎI ”Cimbrișor-Cecan” – Cecan Gheorghe
a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu restituirea
pricinii spre rejudecare în prima instanță sau, după caz, în instanța de apel.
În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a respins apelul declarat pe
motiv că nu au fost administrate probe ce ar dovedi argumentele invocate. Acesta susține
că a fost în imposibilitate de a prezenta astfel de probe, deoarece nu a fost prezent la
ședința de judecată din 06 septembrie 2016. Or, fiind o persoană în etate, a înțeles că
ședința a fost stabilită pentru data de 07 septembrie 2016, iar vreo citație despre data și
ora ședinței de judecată nu a primit din lipsă de hîrtie, din spusele grefierii.
Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de administratorul ÎI ”Cimbrișor-
Cecan” – Cecan Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2),
(3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,
recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct
starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul
declarat de administratorul ÎI ”Cimbrișor-Cecan” – Cecan Gheorghe, asemenea aspecte
nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de administratorul ÎI ”Cimbrișor-Cecan” – Cecan Gheorghe ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de administratorul Întreprinderii Individuale ”Cimbrișor-
Cecan” – Cecan Gheorghe se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî
Judecătorii Dumitru Mardari
Galina Stratulat