2rac-22/17 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2rac-22/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: I. Rabei nr.2rac-22/17 instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș ÎNCHEIERE 18 ianuarie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către administratorul Întreprinderii Individuale ”Cimbrișor-Cecan” – Cecan Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe acțiuni ”RED Nord” împotriva Întreprinderii Individuale ”Cimbrișor-Cecan” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 septembrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală ”Cimbrișor-Cecan” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 23 decembrie 2015 c o n s t a t ă La 10 iunie 2015 SA ”RED Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI ”Cimbrișor-Cecan” cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 01 martie 2012 de către reprezentanții filialei Rîșcani a SA ”RED Nord”, în prezența martorului Dănilă Maria, a fost efectuat controlul asupra respectării Regulamentului privind furnizarea și utilizarea energiei electrice. În rezultatul controlului s-a stabilit că la sediul pîrîtului din s. Gălășeni r-l Rîșcani în mod ilicit, fără evidența respectivă, se utiliza energia electrică, ceea ce a dus la consum fraudulos, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 000138 din 16 decembrie 2014. Depistarea consumului fraudulos a energiei electrice a fost înregistrat prin camera foto, iar imaginile foto au fost anexate la materialele cauzei.
Consumul fraudulos de energie electrică se confirmă și prin cablul ridicat de la locul de consum, care a fost indicat în planul schemă anexat la procesul-verbal nr. 000138. Drept urmare, pîrîtului i-a fost calculat prejudiciul material potrivit sistemului paușal, conform pct. 93 din Regulamentul pentru furnizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, în sumă de 11731,28 lei. Deoarece pretenția de achitare benevolă a prejudiciului a rămas fără soluționare, cere reclamantul încasarea de la ÎI ”Cimbrișor-Cecan” a sumei de 11731,28 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 23 decembrie 2015, a fost admisă acțiunea și dispusă încasarea de la ÎI ”Cimbrișor-Cecan” în beneficiul SA ”RED Nord” prejudiciul material pentru folosirea frauduloasă a energiei electrice în sumă de 11731,28 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat de 351,93 lei.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 septembrie 2016, a fost respins apelul declarat de ÎI ”Cimbrișor-Cecan” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 23 decembrie 2015. La 24 octombrie 2016 administratorul ÎI ”Cimbrișor-Cecan” – Cecan Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță sau, după caz, în instanța de apel. În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a respins apelul declarat pe motiv că nu au fost administrate probe ce ar dovedi argumentele invocate.
Acesta susține că a fost în imposibilitate de a prezenta astfel de probe, deoarece nu a fost prezent la ședința de judecată din 06 septembrie 2016. Or, fiind o persoană în etate, a înțeles că ședința a fost stabilită pentru data de 07 septembrie 2016, iar vreo citație despre data și ora ședinței de judecată nu a primit din lipsă de hîrtie, din spusele grefierii. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de administratorul ÎI ”Cimbrișor- Cecan” – Cecan Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de administratorul ÎI ”Cimbrișor-Cecan” – Cecan Gheorghe, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de administratorul ÎI ”Cimbrișor-Cecan” – Cecan Gheorghe ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul declarat de administratorul Întreprinderii Individuale ”Cimbrișor- Cecan” – Cecan Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Dumitru Mardari Galina Stratulat
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.