2ra-2323/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă – R. Costru dosarul nr. 2ra-2323/15 instanţa de apel – I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Profire Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „RED Union Fenosa” SA împotriva lui Profire Valentin cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 14 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de ÎCS ”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 09 februarie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 15 noiembrie 2013 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Profire Valentin cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a furnizat energie electrică pîrîtului la locul de consum nr. 1223009 din r-l Nisporeni str. Adam Grigore 4/b, iar consumatorul, la rîndul său, era obligat de a achita în termen plata pentru energia electrică consumată. Indică că în urma unui control efectuat la locul de consum al pîrîtului, s-a constatat că acesta a consumat fraudulos energie electrică, fapt ce a dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantității de energie electrică consumată. Aceste fapte au fost fixate în actul nr. A13242 din 19 decembrie 2011, prin care s-a constatat intervenția în schema de funcționare a echipamentului de măsurare, astfel că energia electrică se consumă, dar nu se evidențiază.

Urmare a acestora, la 30 decembrie 2011 a fost efectuată recalcularea energiei electrice consumate în baza puterii contractate pentru perioada 20 decembrie 2010- 19 decembrie 2011 conform sistemului paușal și înaintată factura spre plată. La 24 septembrie 2012 datoria pîrîtului pentru energia electrică față de reclamant constituia 26524,43 lei. Reclamantul susține că Valentin Profire nu a achitat factura pentru consumul fraudulos al energiei electrice nr. 1223009129 din 30 decembrie 2011 în sumă de 26524,43 lei. La 15 octombrie 2012 în adresa pîrîtului a fost expediată reclamația nr. 021/12 r- uf privind neachitarea datoriei de 26524,43 lei, însă aceasta a rămas fără soluționare. Societatea a mai menționat că, actele în baza cărora a fost constatată existența datoriei, nu au fost contestate de pîrît.

Cere ÎCS „RED Union Fenosa” SA încasarea de la Valentin Profire a datoriei pentru energia electrică consumată în sumă de 26524,43 lei, precum și a taxei de stat de 795,73 lei achitate la depunerea acțiunii. Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 09 februarie 2015, a fost respinsă acțiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 14 mai 2015, a fost admis apelul declarat de ÎCS ”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL (reorganizată din ÎCS „RED Union Fenosa” SA), casată hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 09 februarie 2015, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Valentin Profire în beneficiul ÎCS ”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL datoria pentru energia electrică consumată de 26524,43 lei, 795,73 lei pentru taxa de stat achitată la depunerea acțiunii și 596,79 lei pentru taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel.

La 20 iulie 2015 Valentin Profire a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la adoptarea deciziei nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond. Astfel, deși reprezentantul apelantului nu a fost prezent la ședințele instanței de apel, totuși instanța în mod arbitrar a admis apelul declarat și a stabilit existența consumului fraudulos de energie electrică, prin modificarea schemei de conectare, fără însă a da aprecierea cuvenită raportului de expertiză tehnic.

Susține că este o persoană în etate, divorțat și locuiește de unul singur, respectiv are un consum de energie electrică în medie de 40 lei lunar și nici nu are careva temeiuri de a interveni în echipamentul de măsurare a energiei electrice sau modificarea schemei de conectare la acesta. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Valentin Profire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Valentin Profire, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valentin Profire ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul lui Valentin Profire se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat