2ra-890/15 — Evacuarea din bunul imobil

dosarul nr. 2ra-890/15 prima instanţă: C. Vîrlan instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 09 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de administratorul întreprinderii individuale „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean”, Nicolae Bolboceanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de întreprinderea individuală „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean” împotriva Larisei Savva cu privire la evacuarea din bunul imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014, prin care apelul declarat de întreprinderea individuală „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean” a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 12 martie 2014, c o n s t a t ă: La data de 14 august 2013, întreprinderea individuală „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Larisei Savva cu privire la evacuarea din bunul imobil. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la 03.07.2013, Curtea de Apel Chişinău a respins acţiunea înaintată de către Larisa Savva împotriva ÎI „Centrul Taekwondo (ITF)- Bolbocean” privind recunoaşterea dreptului de proprietate pe cote părţi asupra bunului imobil, construcţie nefinisată cu lit. B, situat în mun. Chişinău, str. D. Rîşcanu, 37 nr. cadastral 0100424.026.02 cu suprafaţa totală de 282,6 m.p. Prin scrisoarea cu aviz recomandat nr. 2024011268, în adresa Larisei Savva, a depus o cerere cu nr. 30 din 13.07.2013, prin care a solicitat eliberarea spaţiului ocupat abuziv, pe care este aplicat sechestru prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04.02.2013, la cererea depusă de ÎI „Centrul Taekwondo (ITF)- Bolbocean”. Cere, ÎI „Centrul Taekwondo (ITF)- Bolbocean” evacuarea Larisei Savva din bunul imobil, construcţie nefinisată cu lit. B, situat în mun. Chişinău, str. D. 1 Rîşcanu 37, nr. cadastral 0100424.026.02, cu suprafaţa totală de 262,6 m.p. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 martie 2014, au fost respinse cererile acţiunii ÎI „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean” împotriva Larisei Savva despre evacuare din bunul imobil, construcţia nefinisată din str. D.Rîşcanu, 37 mun.Chişinău. La data de 07 aprilie 2014, ÎI „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean” a depus cererea de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitând casarea acesteia cu emiterea hotărîrii noi privind admiterea cererilor acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014, apelul declarat de ÎI „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean”, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 martie 2014. La data de 19 februarie 2015, administratorul ÎI „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean”, Nicolae Bolboceanu, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material şi procedural.

Susţine recurentul că, instanţa în mod eronat a considerat că cerinţele întreprinderii nu pot fi satisfăcute, deoarece Savva Larisa este coproprietar a ½ cotă-parte din construcţia nefinalizată, lit. B. din str. D. Rîşcanu, 37, mun. Chişinău. Susţine recurentul că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că intimata ocupă abuziv întregul bun imobil, îngrădindu-i recurentului dreptul de acces la bunul respectiv. De asemenea, indică recurentul că instanţa de fond nu s-a expus asupra cererii pe care a depus-o la 06 februarie 2014, în adresa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău. Mai invocă recurentul că cheltuielile de asistenţă juridică încasate, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 martie 2014, din contul întreprinderii sunt exagerat de mari.

Mai mult, bonul de plată nr. 505840 din 28.02.2014, nu este semnat de intimată. În consecinţă, consideră recurentul că aprecierea probelor de către instanţa de fond şi instanţa de apel nu a fost obiectivă, a fost efectuată în mod arbitrar. Instanţa de apel a interpretat eronat situaţia de fapt existentă la momentul examinării pricinii. Examinînd cererea de recurs declarată de administratorul ÎI „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean”, Nicolae Bolboceanu, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 2 În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa 3 atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de administratorul ÎI „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean”, Nicolae Bolboceanu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de administratorul întreprinderii individuale „Centrul Taekwondo (ITF) Bolbocean”, Nicolae Bolboceanu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4