2ra-273/18 — repararea prejudiciului material, compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-273/18

Instanța de fond: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău

Judecătorul: V. Clima

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici,

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Larisa Savva, prin

intermediul reprezentantului avocatul Natalia Ctitor, împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 25 mai 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Larisa Savva

împotriva lui Nicolae Bolboceanu și Întreprinderii Individuale „Centru Taekwon-do

(ITF) Bolbocean” cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea

cheltuielilor de judecată,

C O N S T A T Ă:

La 03 septembrie 2014 Larisa Savva s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Nicolae Bolboceanu și ÎI „Centru Taekwon-do (ITF)

Bolbocean”, prin care a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de

10 000 euro, care a fost achitată cu titlu de dublă arvună terțului, urmare a

neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare a ½ cotă – parte din imobilul, cu

numărul cadastral xxxx situat în mun. xxxx, str. xxxx, drept consecință a grevării

instituite prin acțiunea pârâților, compensarea cheltuielilor de judecată sub forma

taxei de stat achitate în mărime de 5544,57 lei. ( f.d. 4-7 vol.I)

În motivarea acțiunii Larisa Savva a indicat, că în temeiul deciziei Curții

Supreme de Justiție din 18 decembrie 2013 a devenit proprietar a ½ cotă-parte din

imobilul construcție nefinalizată din str. xxxx, mun. xxxx. După înregistrarea

dreptului de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, reclamanta a

intenționat să înstrăineze bunul.

1

Astfel, Larisa Savva a identificat un potențial cumpărător, cu care a convenit la

prețul de vânzare a imobilului litigios în sumă de 98 000 euro, semnând o recipisă,

prin care confirmă că i-a fost transmisă sumă de 10 000 euro cu titlu de arvună în

schimbul garantării vânzării bunului imobil nominalizat în termen de 14 zile.

Ulterior, a aflat că asupra bunul imobil este instituit interdicția de înstrăinare,

aplicată prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău în cauza civilă înaintată

de către ÎI „Centru Taekwon-do (ITF) Bolbocean” și Nicolae Bolboceanu împotriva

SRL „Trust-2” cu privire la separarea îmbunătățirilor efectuate, sechestru ce a fost

ridicat după încetarea procesului.

Reclamanta indică că din motivul sechestrării bunului imobil, nu și-a putut

onora obligația de înstrăinare a acestuia cumpărătorului Elena Șmidtghesler, căreia

i-a semnat recipisă, fiind nevoită să-i returneze dublul arvunei, respectiv suma de

20 000 euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 25 mai 2015 s-a respins

ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Larisa Savva

împotriva lui Nicolae Bolboceanu și ÎI „Centru Taekwon-do (ITF) Bolbocean”. S-a

încasat din contul Larisei Savva în beneficiul statului cheltuielile de judecată

suportate de instanța de judecată în mărime de 30,20 lei. ( f.d. 79, 83-85 vol.I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a reținut, că între

participanții la proces sunt dispute patrimoniale soluționate prin intermediu

instanțelor de judecată vizavi de imobilele din str. xxxx, mun. xxxx.

Prin urmare, aceasta cunoscând despre litigiile aflate în procedură de

examinare, a acționat pe cont propriu și nemanifestând diligență a negociat

înstrăinarea bunului litigios, pentru care a primit cu titlul de arvună suma de

10 000 euro, în contul ulterioarei înstrăinări. Însă vânzarea nu a avut lor, ori bunul a

fost asigurat de către instanța de judecată la cererea lui Nicolae Bolboceanu, care a

beneficiat de drepturile sale procesuale.

Mai mult, Larisa Savva nu putea încheia acte juridice asupra bunului imobil

litigios, deținând în proprietate doar ½ cotă-parte, decât cu acordul coproprietarului

bunului și doar cu respectarea dreptului de preemțiune.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 25 mai 2017 a respins apelul

declarat de către Larisa Savva, a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 25 mai 2015. ( f.d.122, 123-127)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 13 noiembrie 2017

Larisa Savva a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea apelului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

privind admiterea acțiunii și încasarea cheltuielilor de judecată. ( f.d. 1-4, vol.II)

În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanțele de judecată au

interpretat eronat normele de drept material și de asemenea a încălcat normele de

2

drept procedural, care au avut drept consecință lezarea dreptului recurentei la un

proces echitabil și atentarea la dreptul de proprietate.

Instanțele de judecată au negat existenta prejudiciului material în mărime de

10 000 euro suportat de recurenta, ori acesta nu a putut înstrăina bunul imobil cei

aparține cu drept de proprietate, pe motiv că asupra acestuia erau aplicate interdicții.

În opinia recurentei este eronată poziția instanțelor de judecată precum că

aceasta nu are dreptul de a solicita repararea prejudiciului material, despăgubirile

respective pot fi solicitate doar de către pârât, ori Larisa Savva având calitatea

procesuală de intervenient accesoriu, iar asupra proprietății sale private a fost aplicate

interdicții, prin urmare este îndreptățită să solicite repararea prejudiciului.

De asemenea, a indicat că au fost încălcate normele de drept procedural, ori

acesta nu a fost citată în instanța de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei copia deciziei integrale a instanței de apel

din 25 mai 2017, a fost expediată participanților la proces la 03 august 2017 ( f.d.

206 vol.I), confirmare privind recepționarea acesteia la materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Larisa Savva la

13 noiembrie 2017 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Larisa Savva în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

3

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din

19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Larisa Savva este declarativ și nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în

4

recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu

constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Larisa Savva ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Larisa Savva prin intermediul reprezentantului

avocatul Natalia Ctitor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

5