2ra-2028/18 — încasarea datoriei

2ra-2028/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2028/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: Gh. Balan)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Tatiana Eșan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Eșan

împotriva lui Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunona Savva cu privire la încasarea în

mod solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Gheorghe Eșan și a fost casată hotărârea din 20 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii

c o n s t a t ă :

La data de 01 noiembrie 2016, Tatiana Eșan a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva lui Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunona Savva cu privire la

încasarea în mod solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că fostul ei soț, Gheorghe Eșan,

precum și copiii lor Igor Eșan și Iunona Savva au avut vize de domiciliu în ap.

XXXXX, al cărui chiriași principal este reclamanta.

A relatat că ultimii au refuzat să contribuie la achitarea chiriei și serviciilor

locativ-comunale calculate de către ÎMGFL nr. 5, motivând că nu locuiesc în acest

apartament.

Mai mult, a indicat reclamanta că în conformitate cu hotărârea din 19 mai

2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău de la Tatiana Eșan a fost încasat în

beneficiul ÎMGFL nr. 5 datoria la plata serviciilor locativ-comunale (formată până

în luna martie 2011 inclusiv) în mărime de 23 845,69 de lei și cheltuielile de

judecată în mărime de 556,10 de lei, iar în total 24 401,79 lei, însă deoarece s-a

constatat achitarea acestei datorii pe parcursul examinării cauzei nu s-a dispus

eliberarea titlului executoriu în temeiul hotărârii nominalizate.

1

De asemenea, a relatat că conform ordinului de încasare a numerarului emis la

30 octombrie 2013 de către executorul judecătoresc Victoria Stanciu, Tatiana Eșan

a achitat integral datoria acumulată la plata chiriei și serviciilor comunale, inclusiv

datoria calculată pentru Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunona Savva.

Astfel, reclamanta a considerat că lui Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunonei

Savva le revine câte ¼ cotă-parte din suma calculată și încasată prin hotărârea din

19 mai 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

A menționat că la data de 29 septembrie 2016 a expediat în adresa lui

Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunonei Savva cerere prealabilă, prin care le-a propus

să restituie în mod amiabil partea ce le revine din suma bănească achitată de către

Tatiana Eșan în contul stingerii datoriei pentru serviciile comunale, însă ultimii n-

au reacționat.

Reclamanta a solicitat încasarea în mod solidar de la Gheorghe Eșan, Igor

Eșan și Iunona Savva a datoriei acumulate la plata chiriei și serviciilor comunale în

sumă de 20 586,73 de lei, inclusiv cheltuielile de executare încasate de către

executorul judecătoresc Victoria Stanciu în mărime de 2 285,38 de lei.

Prin hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost

admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Eșan împotriva

lui Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunonei Savva cu privire la încasarea în mod

solidar datoria și a cheltuielilor de judecată. A fost încasat în mod solidar de la

Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunonei Savva în beneficiul Tatianei Eșan datoria în

mărime de 20 586,73 de lei, precum și cheltuielile de judecată legate de serviciile

de asistență juridică în mărime de 2 000 de lei și de citare publică în mărime de

360 de lei, iar în total suma de 22 946,73 de lei. A fost încasat în mod solidar de la

Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunonei Savva în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 617,60 lei.

La data de 12 septembrie 2017 Gheorghe Eșan a depus cerere de apel prin

care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea în privința sa ca fiind

neîntemeiată și tardivă, invocând că contrar prevederilor legale cauza a fost

examinată și soluționată în lipsa sa, nefiind citat în modul corespunzător.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost repus în

termen de declarare a apelului Gheorghe Eșan.

Prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Gheorghe Eșan. A fost casată parțial hotărârea din 20 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea în care a fost încasat în mod solidar

și de la Gheorghe Eșan în beneficiul Tatianei Eșan datoria, cheltuielile de judecată

și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care: Cererea de chemare în

judecată depusă de Tatiana Eșan împotriva lui Gheorghe Eșan cu privire la

încasarea solidară a datoriei și a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată. În rest hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central a fost menținută fără modificări.

La data de 07 august 2018, Tatiana Eșan a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

2

În motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată decizia instanței

de apel, deoarece Curtea de Apel Chișinău a dat o calificare juridică incorectă

raportului material litigios, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, incorect a

determinat norma aplicabilă, și din cauza înțelegerii eronate a sensului acesteia a

concluzionat greșit cu privire la drepturile și obligațiile părților.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 aprilie 2018, dar

date ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la materialele cauzei

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 07 august 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Prin încheierea din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Tatiana Eșan a fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare

într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând în limitele invocate în recurs legalitatea hotărârii atacate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel

și a menține hotărârea primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Actele cauzei atestă că, la data de 01 noiembrie 2016, Tatiana Eșan a depus o

cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunona

Savva cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauzei, prima instanță prin hotărârea

din 20 iunie 2017 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de

Tatiana Eșan împotriva lui Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunonei Savva cu privire la

încasarea în mod solidar datoria și a cheltuielilor de judecată. A fost încasat în mod

solidar de la Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunonei Savva în beneficiul Tatianei

Eșan datoria în mărime de 20 586,73 de lei, precum și cheltuielile de judecată

legate de serviciile de asistență juridică în mărime de 2 000 de lei și de citare

publică în mărime de 360 de lei, iar în total suma de 22 946,73 de lei. A fost

încasat în mod solidar de la Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunonei Savva în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 617,60 lei.

3

Însă, prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Gheorghe Eșan. A fost casată parțial hotărârea din 20 iunie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea în care a fost încasat în mod

solidar și de la Gheorghe Eșan în beneficiul Tatianei Eșan datoria, cheltuielile de

judecată și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care: Cererea de

chemare în judecată depusă de Tatiana Eșan împotriva lui Gheorghe Eșan cu

privire la încasarea solidară a datoriei și a cheltuielilor de judecată a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată. În rest hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central a fost menținută fără modificări.

În opinia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție decizia instanței de apel nu poate fi menținută, deoarece

concluziile expuse în aceasta contravin circumstanțelor cauzei, iar litigiul a fost

soluționat cu aprecierea eronată a materialului probator.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Potrivit art. 373 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță.

Raportând normele enunțate la circumstanțele cauzei din speță, Colegiul

constată că instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei

instanțe eronat a interpretat materialul probator prezentat la actele cauzei.

Astfel, Colegiul consideră eronată concluzia instanței de apel, or, materialele

cauzei cert denotă că, prin hotărârea din 19 mai 2016 a Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău, în care Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunona Savva au avut calitatea

procesuală de intervenienți accesorii de partea pârâtei, de la Tatiana Eșan a fost

încasat în beneficiul ÎMGFL nr. 5 datoria la plata serviciilor locativ-comunale

(formată până în luna martie 2011 inclusiv) în sumă de 23 845,69 de lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 556,10 de lei, în total suma de 24 401,79 lei.

Mai mult, conform Ordinului de încasare a numerarului emis la 30 octombrie

2013 de către executorul judecătoresc Victoria Stanciu, Tatiana Eșan a achitat

integral datoria acumulată la plata chiriei și serviciilor comunale.

În conformitate cu art. 69, alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă, în urma

pronunțării hotărârii, partea în proces obține un drept față de intervenientul

accesoriu sau acesta poate înainta pretenții împotriva ei, partea interesată este

obligată să-l înștiințeze despre pornirea procesului și să prezinte în judecată un

demers, solicitând introducerea lui în proces. În acest scop, partea interesată

depune în judecată o cerere, copia de pe care o expediază intervenientului

accesoriu, precum și explicația dreptului acestuia de a interveni în proces în timp

de 15 zile.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, în caz de examinare a cauzei

fără ca partea interesată să atragă în proces intervenientul accesoriu, faptele și

raporturile juridice stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu au efecte

juridice la examinarea acțiunii de regres depuse împotriva intervenientului.

4

Conform art. 544 alin. (1) Cod civil, debitorul solidar care a executat obligația

are dreptul să intenteze o acțiune de regres împotriva celorlalți debitori solidari

pentru părțile acestora din obligație.

În conformitate cu art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior

în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru

instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi

contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

În corespundere cu prevederile art. 254, alin. (3) Cod de procedură civilă,

după ce hotărârea rămâne irevocabilă, părțile și ceilalți participanți la proces,

precum și succesorii lor în drepturi, nu pot înainta o nouă cerere de chemare în

judecată cu aceleași pretenții și în același temei, nici să conteste în alt proces

faptele și raporturile juridice stabilite în hotărârea judecătorească irevocabilă.

Prin prisma normelor precitate, Colegiul consideră necesar a menționa că

principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui

proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți,

chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri

judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre

definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un

alt proces.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică

faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar

hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă

hotărâre, ori, după cum se poate observa efectul de lucru judecat al unei hotărâri

judecătorești are două accepțiuni: Stricto sensu, ce semnifică autoritatea de lucru

judecat, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru

același obiect, cu aceeași cauză (exclusivitatea), și Lato sensu, ce semnifică puterea

de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție

irefragabilă că exprimă adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre

(obligativitatea).

Așadar, autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt

sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat.

Din aceste considerente, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată

în cadrul unui alt proces, ca autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă

exclusivitatea hotărârii, sau ca puterea de lucru judecat, când se invocă

obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se

discute același obiect și aceeași cauză.

Deci, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile

privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei

identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între

problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată

fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la

situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Principiul puterii de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică

și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase

deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.

5

6 CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate

cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii, inclusiv, cu referire la

speța dată, unde trebuie plecat în mod evident de la principiul securității

raporturilor juridice, care este încălcat atunci când se admite rediscutarea

problemelor soluționate prin hotărâri judecătorești definitive, creându-se în acest

fel un climat general de nesiguranță juridică, diminuând încrederea publicului în

sistemul judiciar și, prin urmare, în statul de drept.

Or, în speță, reieșind din jurisprudența CtEDO, care statuează cu valoare de

normă supra constituțională, imposibilitatea pronunțării în cauze identice a unor

soluții contradictorii și diametral opuse, principiul puterii de lucru judecat

corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, potrivit căreia este

interzisă readucerea în fața instanțelor a unor chestiuni litigioase deja rezolvate.

În plus față de cele menționate, Colegiul reține că în cauza Amurariței vs

România, CtEDO a stabilit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1,

trebuie interpretat prin prisma preeminenței dreptului ca element al patrimoniului

comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul

Convenției.

Unul din elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este

principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluțiile

definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate.

Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligență pentru

a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea

unor proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.

Așadar, instanțele sesizate ulterior nu ar fi trebuit să mai repună în discuție

constatările jurisdicțiilor anterioare.

În concluzie, CtEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de

constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a

situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 § 1

din Convenție.

Astfel, dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre

irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creând

speranța legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanță de judecată într-o

procedură ulterioară, statuarea în sens contrar fiind posibilă, prin prisma respectării

prevederilor art. 6 CEDO, numai în măsura în care ar fi posibil un reviriment

jurisprudențial justificat de schimbarea stării de fapt sau în baza unei noi

interpretări a legii.

Deci, prima instanță corect a concluzionat că o eventuală ne admitere a

acțiunii ar echivala cu încălcările prevederilor CEDO, precum și o privare ilegală

de proprietate a Tatianei Eșan, și respectiv întemeiat a admis acțiunea ultimei.

Prin urmare, concluzia instanței de apel prin care a indicat precum că din

materialele cauzei nu se denotă răspunderea solidară a debitorului Gheorghe Eșan

este una greșită, rezultată din aprecierea eronată a materialului probator și

interpretarea eronată a legii.

În speță, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele recurentei privind

temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, argumente care nu pot fi

combătute.

6

Reieșind din cele supra relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia primei

instanțe este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost

dată o apreciere juridică cuvenită.

În conexiunea celor enunțate, se constată că instanța de apel nu a calificat

corect, din punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la

emiterea unei soluții greșite în acest sens, pe când prima instanță corect a

concluzionat asupra temeiniciei acțiunii înaintate de Tatiana Eșan.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Tatiana Eșan.

Se casează integral decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se

menține hotărârea din 20 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Eșan împotriva

lui Gheorghe Eșan, Igor Eșan și Iunona Savva cu privire la încasarea în mod

solidar a datoriei și cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7