2r-302/18 — incasarea datoriei, rezilierea contractului de locatiune si evacuarea din imobil

2r-302/18 — incasarea datoriei, rezilierea contractului de locatiune si evacuarea din imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2r-302/18

instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani)

Judecător: C. Vîrlan

instanța de apel: Curtea de apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

D E C I Z I E

4 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de Igor Șevciuc

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Cleșcenco

împotriva lui Igor Șevciuc cu privire la încasarea datoriei, rezilierea contractului de

locațiune și evacuarea din imobil,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 4 octombrie 2017, prin care

s-a respins cererea lui Igor Șevciuc privind repunerea în termen a apelului și s-a

restituit cererea de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal,

c o n s t a t ă :

La 1 august 2016, Tatiana Cleșcenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Igor Șevciuc cu privire la încasarea datoriei, rezilierea contractului de

locațiune și evacuarea din imobil.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că conform contractului de

locațiune din 1 iulie 2015, înregistrat la Inspectoratul Fiscal de Stat Chișinău filiala

Rîșcani, a transmis cu drept de folosință lui Igor Șevciuc apartamentul XXXXX.

Susține reclamanta că în baza contractului enunțat, pîrîtul urma să achite

plata pentru chirie în sumă de 400 euro/lunar.

Relatează reclamanta că pîrîtul se eschivează de la plata chiriei, astfel începînd

cu 1 iulie 2015 – 1 august 2016 a acumulat o datorie în sumă de 2500 euro și 8000

pentru serviciile comunale.

1

Solicită Tatiana Cleșcenco încasarea din contul lui Igor Șevciuc în beneficiul

său a datoriei în sumă de 5200 euro și 8000 lei, cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 5000 lei și taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 2900

lei, rezilierea contractului de locațiune din 1 iulie 2015 a apartamentului XXXXX și

a locului de parcare cu același număr din XXXXX încheiat între Hîncu Ion și Igor

Șevciuc înregistrat la Inspectoratul Fiscal de stat filiala Rîșcani mun. Chișinău,

evacuarea fără acordarea altui spațiul locativ a lui Igor Șevciuc din apartamentul nr.

XXXXX și locul de parcare cu același număr din XXXXX.

Conform procesului-verbal al ședinței instanței de judecată, reprezentantul

reclamantului a menționat că începînd cu 1 iulie 2015, pîrîtul nu achită plata pentru

chirie acumulînd o datoriei în sumă de 8800 euro (f.d. 45).

Solicită Tatiana Cleșcenco încasarea din contul lui Igor Șevciuc în beneficiul

său a datoriei în sumă de 8800 euro, cheltuielile de asistență juridică în mărime de

5000 lei și taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 2900 lei, rezilierea

contractului de locațiune din 1 iulie 2015 a apartamentului XXXXX și a locului de

parcare cu același număr din XXXXX încheiat între Hîncu Ion și Igor Șevciuc

înregistrat la Inspectoratul Fiscal de stat filiala Rîșcani mun. Chișinău, evacuarea

fără acordarea altui spațiul locativ a lui Igor Șevciuc din apartamentul XXXXX și

locul de parcare cu același număr din XXXXX.

Prin hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 11 aprilie 2017, s-a

admis acțiunea, s-a încasat din contul lui Igor Șevciuc în beneficiul Tatianei

Cleșcenco datoria în sumă de 8800 euro sau echivalentul lor în lei conform cursului

oficial al Băncii Naționale a Moldovei, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în

sumă de 2900 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5000 lei. S-a

dispus rezilierea contractului de locațiune din 1 iulie 2015 a apartamentului XXXXX

și a locului de parcare cu același număr din XXXXX încheiat între Hîncu Ion și Igor

Șevciuc înregistrat la Inspectoratul Fiscal de stat filiala Rîșcani mun. Chișinău, s-a

evacuat fără acordarea altui spațiul locativ Igor Șevciuc din apartamentul XXXXX

din XXXXX și locul de parcare cu același număr din XXXXX (f.d. 51-54).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 4 octombrie 2017, s-a respins

cererea apelantului Igor Șevciuc privind repunerea în termenul de declarare a

apelului și s-a restituit cererea de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal (f.d.

75-78).

La 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților

copiai încheierii adoptate (f.d. 79).

La 30 noiembrie 2017, Igor Șevciuc a depus recurs împotriva încheierii Curții

de Apel Chișinău din 4 octombrie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea

încheierii cu emiterea unei noi decizii sub formă de încheiere privind repunerea în

2

termenul de declarare a apelului cu restituirea cauzei în instanța de apel pentru

examinarea cererii de apel.

În motivarea recursului, Igor Șevciuc a invocat dezacordul cu încheierea

contestată, considerînd-o neîntemeiată și pasibilă casării.

Recurentul a susținut că nu a cunoscut despre pronunțarea hotărîrii primei

instanțe. La 8 iunie 2017, executorul judecătoresc i-a comunicat despre intentarea

unei proceduri de executare în baza hotărîrii Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

din 11 aprilie 2017.

Specifică recurentul că executorul judecătoresc nu i-a înmînat copia hotărîrii,

iar din acest motiv a depus cerere în adresa Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

prin care a solicitat eliberarea hotărîrii.

Astfel recurentul menționează că Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani i-a

eliberat copia hotărîrii la 19 iunie 2017.

Recurentul relatează că prima ședință de judecată la Judecătoria Chișinău

sediul Rîșcani a fost fixată pentru 29 noiembrie 2016. Următoarea ședință de

judecată a fost fixată pentru 28 martie 2017, iar în rezultatul cererii sale ședința de

judecată a fost amînată pentru 10 aprilie 2017.

Indică recurentul că dispozitivul hotărîrii primei instanțe a fost pronunțată la

11 aprilie 2017, iar el nu a fost informat despre această ședință de judecată.

Consideră recurentul că adoptarea hotărîrii în absența unei dintre părți

reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității, egalității și disponibilității

părților în drepturi.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Igor

Șevciuc în termen din următoarele motive.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că încheierea instanței de

apel din 4 octombrie 2017 a fost expediată în adresa părților la 11 octombrie 2017

(f. d. 79), însă conform recursului declarat, recurentul indică că a recepționat copia

încheierii instanței de apel la 30 noiembrie 2017. Completul reține că la materialele

cauzei nu există dovada recepționării efective a acesteia de către participanții la

proces. În lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța de recurs nu a putut stabili cu

precizie momentul, când a fost comunicată încheierea motivată a instanței de apel.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces liber la justiție, instanța de recurs consideră că recursul declarat de

Igor Șevciuc este depus în termenul prevăzut de art. 425 din Codul de procedură

civilă.

3

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins cu menținerea

încheierii Curții de apel Chișinău, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Potrivit art. 9 al. (1) Cod de procedură civilă, instanței judecătorești îi revine

un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și al cărui

conținut sunt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

Astfel, materialele cauzei atestă că, la 1 august 2016, Tatiana Cleșcenco a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Șevciuc cu privire la

încasarea datoriei, rezilierea contractului de locațiune și evacuarea din imobil.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărîrea

din 11 aprilie 2017 a admis acțiunea integral (f.d. 51-54).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 28 iunie 2017, Igor Șevciuc

a depus cerere de apel și a solicitat repunerea în termen a apelului, admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărîri cu privire

la respingerea acțiunii (f.d. 55-56).

Urmare, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 4 octombrie 2017, s-a

respins cererea apelantului Igor Șevciuc privind repunerea în termenul de declarare

a apelului și s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal.

Instanța de recurs consideră justificate concluziile instanței de apel cu privire

la depunerea apelului de către Igor Șevciuc în afara termenului legal și refuzul

repunerii în termen a apelului.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

4

La caz, data limită de depunere a apelului a fost 11 mai 2017, însă cererea de

apel a fost depusă abia la 28 iunie 2017, adică peste termenul de 30 zile, prevăzut de

art.362 alin.(1) Cod de procedură civilă, cu solicitarea de repunere în termen, însă

fără a anexa probe ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură în

termen.

Art. 110 al Cod de procedură civilă, statuează că termenul de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

În conformitate cu art. 362 alin. (3) al Codului de procedură civilă, repunerea

în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute

de art.116.

Articolul 116 alin. (1) Cod de procedură civilă stipulează că, persoanele care,

din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot

fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probe ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură. Totodată,

trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă

cererea, să fie depuse documentele respective etc).

Colegiul reține că în cererea de apel depusă împotriva hotărârii primei

instanțe, Igor Șevciuc a solicitat repunerea în termen de declarare a apelului,

invocând că a luat cunoștință de hotărârea contestată la 19 iunie 2017.

În contextul dat, Colegiul notează că Igor Șevciuc a fost prezent la ședința

instanței de judecată din 29 noiembrie 2016, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată, unde a solicitat amînarea examinării cauzei pentru a lua

cunoștință cu materialele pricinii (f.d. 32).

Astfel, ca rezultat, procesul de judecată a fost amînat pentru 28 martie 2017,

iar Igor Șevciuc la 28 martie 2017 a depus cerere de amînare a examinării cauzei,

deoarece este antrenat într-un alt proces de judecată (f.d. 34)

În consecință, instanța de recurs menționează că recurentul-pârât cunoscând

de examinarea prezentei cauze, a beneficiat de posibilitate reală să se intereseze

despre derularea procedurii judecătorești și să obțină o copie a hotărârii adoptate în

litigiul dat, și prin urmare să conteste cu apel hotărârea în termenul prevăzut de lege

în acest sens. Or, acesta nu a invocat survenirea unor circumstanțe justificate, din

cauza cărora ar fi fost în imposibilitate să cunoască despre hotărârea Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani din 11 aprilie 2017.

În atare circumstanțe, Colegiul conchide că nu poate fi invocată neînștiințarea

recurentului despre examinarea cauzei în prima instanță, or Igor Șevciuc a cunoscut

despre prezentul proces de judecată, iar conform art. 102 alin. (41) din Codul de

5

procedură civilă, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca

necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

În astfel de circumstanțe, instanța decelează că acțiunile lui Igor Șevciuc nu

constituie decât o ignorare a acestuia de a-și respecta drepturile și obligațiile

procedurale, în condițiile când art. 56 alin.(3) și art. 61 alin. (1) Codul de procedură

civilă, obligă părțile de a se folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Colegiul notează recurentul nu a confirmat prin probe imposibilitatea de a

contesta în termen hotărârea primei instanțe, iar supozițiile invocate de acesta întru

justificarea omiterii termenului de contestare sunt neîntemeiate.

Instanța de recurs menționează că, la depunerea cererii de apel Igor Șevciuc

a solicitat repunerea în termen, însă nu a prezentat probe, care ar dovedi

imposibilitatea acestuia de a îndeplini actul de procedură în termen. Or, exercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal

atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să

efectueze acțiunea în termen.

Din această perspectivă, Colegiul consideră neîntemeiat argumentul

recurentului că a cunoscut despre hotărîrea primei instanțe la 19 iunie 2017, or

conform scrisorii de însoțire se confirmă faptul că la 13 aprilie 2017 prima instanță

a expediat în adresa recurentului copia hotărârii pronunțate. Mai mult materialele

cauzei confirmă faptul că Igor Șevciuc a cunoscut despre examinarea cauzei și

trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la

instanță. Contrar celor menționate, apelantul nu a dat dovadă de promptitudine în

vederea exercitării căii de atac în termen.

În consecință, Colegiul reiterează că instanța de apel corect a ajuns la

concluzia de a respinge cererea lui Igor Șevciuc privind repunerea în termenul de

declarare a apelului și restituirea cererii de apel ca fiind depus în afara termenului

legal.

Soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui

proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în condițiile când părțile

au obligația de a-și exercita drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Or, în conformitate cu art. 27 alin.(1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.

Prin urmare, Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs,

indică direct la nerespectarea de apelant/recurent a drepturilor sale procedurale și

6

eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de

drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea casării

actului judecătoresc contestat.

Din considerentele enunțate și având în vedere faptul că încheierea privind

respingerea cererii lui Igor Șevciuc de repunere în termenul de declarare a apelului

și restituirea cererii de apel ca fiind depusă cu încălcarea termenului legal, este

întemeiată și adoptată cu respectarea cadrului legal, iar argumentele invocate de

către recurent nu sunt justificate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat de Igor Șevciuc, cu menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 4

octombrie 2017.

În conformitate cu art. 428, art. 427 lit. a) din Codul de Procedură Civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Igor Șevciuc.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 4 octombrie 2017, la

cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Cleșcenco împotriva lui Igor

Șevciuc cu privire la încasarea datoriei, rezilierea contractului de locațiune și

evacuarea din imobil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Iuliana Oprea

7