3ra-498/23 — Anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea înregistrării dreptului de proprietate și eliberării extrasului din Registrul bunurilor imobile, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

La 25 iunie 2021, Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” (în continuare IP „Agenția Servicii Publice”) cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea înregistrării dreptului de proprietate și eliberării extrasului din Registrul bunurilor imobile, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că, la 06 aprilie 2021 s-a adresat pârâtei cu cererea nr 0100/21/51445, la care a anexat Procesul-verbal de recepție finală nr.7 din 03 septembrie 2020 și raportul de expertiză nr. 015 din 28 februarie 2019 asupra construcției, prin care a solicitat înregistrarea dreptului de proprietate asupra construcției, identificată cu nr. cadastral XXXXXX, cota parte 1.0, în baza Procesului- verbal de recepție finală nr. 7 din 03 septembrie 2020 și eliberarea extrasului din Registrul bunurilor imobile privind înregistrările existente la moment asupra imobilelor cu nr. cadastral XXXXXX, din str. XXXXXX, mun. XXXXXX, servicii prestate de IP „Agenția Servicii Publice”, pentru care a achitat costul cuvenit.

Prin decizia din 20 aprilie 2021, i-a fost refuzată înregistrarea bunului imobil (construcției) și a drepturilor asupra acestuia, din motivele expuse în Actul administrativ individual contestat, nefiind expuse temeiurile de neeliberare a extrasului din Registrul bunurilor imobile, solicitat prin cererea din 06 aprilie 2021.

Prin cererea prealabilă din 19 mai 2021, înregistrată cu nr 218/21, a contestat decizia din 20 aprilie 2021, solicitând anularea acesteia și înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului său de proprietate asupra construcției identificată cu nr. cadastral XXXXXX, din str. XXXXXX, mun. XXXXXX, în baza Procesului-verbal de recepție finală nr. 7 din 03 septembrie 2020 și eliberarea extrasului din Registrul bunurilor imobile solicitat. 1

Prin decizia pârâtei nr 11/S/218/2021/47/2021 din 31 mai 2021 a fost completată decizia din 20 aprilie 2021 și refuzată înregistrarea dreptului său de proprietate asupra construcției identificată cu nr. cadastral XXXXXX, din str. XXXXXX, mun. XXXXXX, fiind invocate prevederile art. 33 alin. (1) lit. b1), e) a Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, fără a se expune în privința neeliberării extrasului din Registrul bunurilor imobile, solicitat prin cererea adresată la 06 aprilie 2021.

În motivarea refuzului de a înregistra dreptul de proprietate, expusă în deciziile contestate, pârâta a constatat că construcția nominalizată este înregistrată cu drept de proprietate pe numele său în cota-parte de 1/2, cealaltă 1/2 cotă-parte, nu este înscrisă în Registrul bunurilor imobile, respectiv nu există un coproprietar, iar în Procesul-verbal de recepție finală nr. 7 din 03 septembrie 2020, în calitate de investitor este doar Larisa Savva. În atare circumstanțe, în opinia reclamantei, pârâta condiționează neîntemeiat înregistrarea dreptului de proprietate solicitat cu prezentarea acordului de recalculare a cotelor părți, conform prevederilor art. 40 alin. (3) a Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998.

Astfel, impunerea de către pârâtă de a fi prezentat un Acord de recalculare a cotelor părți, este aberantă, or, nu există un alt coproprietar, respectiv, un oarecare act juridic civil, nu poate fi încheiat cu nimeni, pe de o parte. Pe de altă parte, motivarea descrisă nu se încadrează în prevederile art. 33 alin. (1) lit. b1), e) a Legii 1543/1998, la care se face trimitere în deciziile contestate. Or, prevederile legale enunțate, reglementează refuzul pentru înregistrarea drepturilor numai dacă lipsesc documentele pentru înregistrare și datele din documentele prezentate nu corespund datelor din cadastru. La caz, nu este clar care acte pentru înregistrare lipsesc și ce date nu corespund cu cele din cadastru.

De altfel, reclamanta a notat că nu poate fi invocată lipsa documentelor pentru înregistrare, în condițiile în care a prezentat pârâtei Procesul-verbal de recepție finală nr.7 din 03 septembrie 2020, al cărui regim juridic este determinat prin Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente nr. 285 din 23 mai 1996 (cap. III1), iar acest document constituie temei de înregistrare a dreptului de proprietate a construcției recepționate conform prevederilor art. 404 a Legii 1543/1998. Iar, deoarece în privința refuzului de a elibera extrasul din Registrul bunurilor imobile, solicitat prin cererea din 06 aprilie 2021, serviciu, pentru care a fost încasată taxa corespunzătoare, pârâta nu s-a expus nici într-un mod, nu cunoaște temeiul refuzului și nici alte modalități de a primi un extras din Registrul bunurilor imobile autentic, nu are.

Așadar, având în vedere cele enunțate și întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe prevederile art.17, 19, 162, 165, 20, 24 alin.(2), art.189, 39, 206 alin.(1) ale Codului administrativ, art.53 alin.(1) din 2 Constituția Republicii Moldova, art.16, 19, 2036, 2037 din Codul civil, Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor a solicitat anularea deciziei IP „Agenția Servicii Publice” Serviciului cadastral teritorial Chișinău din 20 aprilie 2021; a deciziei IP „Agenția Servicii Publice” Departamentului cadastru nr 11/S/218/2021/47/2021 din 31 mai 2021 de refuz în înregistrarea dreptului de proprietate asupra construcției identificată cu nr. cadastral XXXXXX, din str. XXXXXX, mun. XXXXXX; obligarea pârâtei să-i înregistreze dreptul de proprietate, cota 1.0, asupra construcției cu nr. cadastral XXXXXX, din str. XXXXXX, mun. XXXXXX, în baza Procesului-verbal de recepție finală nr. 7 din 03 septembrie 2020 și să-i elibereze extrasul din Registrul bunurilor imobile privind imobilul cu nr. cadastral XXXXXX, precum și încasarea sumei de 50000 de lei, cu titlu de compensare a prejudiciului moral, și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 27 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a declarat inadmisibilă pretenția Larisei Savva privind repararea prejudiciului material cauzat în mărime de 50000 de lei (f.d.77-82).

Prin hotărârea din 27 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a admis parțial acțiunea în contencios administrativ înaintată de Larisa Savva. S-a obligat IP „Agenția Servicii Publice” să-i elibereze Larisei Savva extrasul din Registru bunurilor imobile, solicitat prin cererea depusă la 20 aprilie 2021. În partea pretențiilor cu privire la anularea refuzului Serviciului Cadastral Teritorial Chișinău din 20 aprilie 2021 de înregistrare a bunului imobil și a dreptului de proprietate asupra lui și a deciziei Agenției Servicii Publice nr. 11/S/218/2021/47/2021 din 31 mai 2021, emisă la soluționarea cererii prealabile, și obligarea înregistrării dreptului de proprietate a Larisei Savva, cota 1,0, asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXXXX, amplasat în str. XXXXXX, mun. XXXXXX, acțiunea s-a respins (f.d.83, 98-106).

La 06 ianuarie 2022, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul administrativ, Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor a depus apel, iar la 03 mai 2022 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 27 decembrie 2021 și a hotărârii suplimentare din 18 aprilie 2022 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii în partea respingerii revendicărilor înaintate cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a pretențiilor sale din cererea de chemare în judecată, modificarea hotărârii suplimentare, prin admiterea revendicării sale de compensare de către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 de lei suportate la examinarea cauzei în prima instanță și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 de lei pentru examinarea cauzei în ordine de apel (f.d.86-87, 119-123).

La 13 ianuarie 2022, Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor a depus cerere, prin care a solicitat emiterea hotărârii suplimentare 3 privind soluționarea chestiunii cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată suportate și dispunerea încasării acestora în sumă de 5000 de lei din contul IP „Agenția Servicii Publice” (f.d.88).

Totodată, la 13 ianuarie 2022, Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor a depus recurs împotriva încheierii din 27 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând anularea acesteia și emiterea unei noi încheieri privind dispunerea admisibilității pretenției sale de compensare a prejudiciului moral, cu remiterea cauzei primei instanțe pentru examinarea fondului pretenției nominalizate (f.d.89-91).

Prin hotărârea suplimentară din 18 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a admis pretenția de compensare a cheltuielilor de judecată, formulată în cauza de contencios administrativ la acțiunea Larisei Savva împotriva Agenției Servicii Publice cu privire la anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării și obligarea emiterii actului administrativ favorabil, eliberarea informației din Registrul bunurilor imobile și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a încasat din contul IP „Agenția Servicii Publice” în beneficiul Larisei Savva cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2500 de lei. În rest pretenția s-a respins (f.d.111-114).

La 16 mai 2022 IP „Agenția Servicii Publice” a depus apel împreună cu motivarea apelului împotriva hotărârii suplimentare din 18 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia și emiterea unei noi decizii privind diminuarea la latitudinea instanței a cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 2500 de lei, încasate din contul său în beneficiul Larisei Savva (f.d.126-130).

Prin decizia din 03 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins recursul declarat de Larisa Savva împotriva încheierii din 27 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.144-149).

Prin decizia din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile depuse de Larisa Savva și IP „Agenția Servicii Publice” cu menținerea hotărârii din 27 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.160-166).

Pentru a decide astfel, referitor la apelul depus de Larisa Savva, Curtea de Apel Chișinău invocând dispozițiile art. 2, art. 4 alin. (1)-(3), art. 5 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 31 alin. (1) lit. f) și f1), art. 33 alin. (1) lit. e), art. 40 alin. (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, a notat reiterând concluzia primei instanțe că înregistrarea în Registrul bunurilor imobile ce vizează fie un bun imobil, fie un drept asupra acestuia, poate avea loc inclusiv în temeiul procesului-verbal de recepție finală. 4

Subsecvent, constatând din materialele cauzei existența unor necorespunderi din datele cadastrului bunurilor imobile cu actele prezentate pentru înregistrarea dreptului de proprietate a Larisei Savva, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată poziția primei instanțe cu referire la faptul că, refuzul Serviciului Cadastral Teritorial Chișinău din 20 aprilie 2021 de înregistrare a bunului imobil și a dreptului de proprietate asupra lui, și decizia IP „Agenției Servicii Publice” nr. 11/S/218/2021/47/2021 din 31 mai 2021, emisă la soluționarea cererii Larisei Savva, sunt întemeiate și legale, rezultate din aplicarea corectă a normelor de drept material. Iar, în cursul judecării cauzei nu s-au constatat temeiuri pentru anularea actelor administrative contestate și obligarea emiterii actului administrativ favorabil prin care să fie dispusă înregistrarea dreptului de proprietate a Larisei Savva, cota 1,0, asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXXXX, amplasat în str. XXXXXX, mun. XXXXXX.

Aici, instanța ierarhic inferioară cu referire la dispozițiile art. 40 alin. (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, a relevat că Larisa Savva este menționată în calitate de proprietar al bunului imobil cu nr. cadastral XXXXXX, amplasat în str. XXXXXX, mun. XXXXXX, cu cota parte de 1/2, în temeiul hotărârii Judecătoriei Râșcani din 13 decembrie 2021. Dreptul de proprietate în privința celeilalte cote părți, nu este înscris în Registrul bunurilor imobile, deși din textul hotărârii indicate supra rezultă că această construcție nefinalizată a fost realizată de Întreprinderea Individuală „Centrul Taekwon-Do (Itf) Bolbocean”. Astfel, deși, în procesul-verbal de recepție finală nr. 7 din 03 septembrie 2020, prezentat pentru înregistrarea dreptului de proprietate, în calitate de investitor unic este menționată doar Larisa Savva, legea condiționează înregistrarea dreptului de proprietate solicitat de prezentarea actelor juridice ce atestă recalcularea cotelor părți.

De altfel, relevând prevederile art. 36 alin. (2), (5) și (6) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, instanța de apel a reținut poziția primei instanțe cu referire la faptul netemeiniciei refuzului IP „Agenției Servicii Publice” de a-i elibera Larisei Savva extrasul din Registru bunurilor imobile, solicitat prin cererea depusă la 20 aprilie 2021. Or, Larisa Savva a solicitat autorității publice pârâte, eliberarea Extrasului din Registrul bunurilor imobile, pentru acest serviciu fiind achitată taxa corespunzătoare, revendicare reiterată și în cererea prealabilă din 19 mai 2021.

În continuare, referitor la apelul depus de IP „Agenției Servicii Publice”, instanța de apel invocând dispozițiile art. 96 alin. (1)-(11) din Codul de procedură civilă, art. 63 alin. (1)-(2) din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, precum și prevederile pct. 15-17 din Recomandarea privind cuantumul onorariilor avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, aprobată prin decizia 5 Consiliului Uniunii Avocaților nr.2 din 30 martie 2012 și reieșind din materialele cauzei, a notat că Larisa Savva a fost asistată de avocatul Natalia Ctitor, în baza mandatului MA nr. 1401284, cheltuielile pentru asistență juridică fiind confirmate prin bonul de plată nr QL 913762 din 01 noiembrie 2021.

Astfel, odată ce acțiunea reclamantei a fost admisă parțial, compensarea parțială a cheltuielilor de asistență juridică, în sumă de 2500 de lei, sunt necesare și poartă un caracter rezonabil. Iar, prima instanță corect a stabilit că IP „Agenției Servicii Publice”, urmează să achite cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2500 de lei, or, instanța a ținut cont de complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de către acesta. Altfel spus, instanța de apel nu a constatat încălcări la emiterea hotărârii contestate de IP „Agenției Servicii Publice”, care ar impune instanța să diminueze cheltuielile de asistență juridică.

Reieșind din cele expuse și stabilind întrunirea în speță a condițiilor de admitere parțială a acțiunii în contencios administrativ înaintate de Larisa Savva, respectiv legalitatea hotărârii primei instanțe, instanța ierarhic inferioară a respins apelurile declarate de Larisa Savva și IP „Agenției Servicii Publice”.

La 31 ianuarie 2023 IP „Agenției Servicii Publice” a depus recurs, iar la 18 mai 2023 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a acesteia cu emiterea unei noi decizii, prin care suma cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2500 de lei, încasată din contul său în beneficiul Larisei Savva să fie diminuată la latitudinea instanței de judecată (f.d.172-173; 181-183).

În motivarea recursului, IP „Agenției Servicii Publice” a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în cererea de apel, suplimentar menționând dezacordul cu decizia instanței ierarhic inferioare, opinând că neîntemeiat a fost încasată suma de 2500 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, întrucât reclamanta nu a probat rezonabilitatea acestor cheltuieli.

La 02 februarie 2023, Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor a depus recurs, iar la 12 mai 2023 a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea parțială a acesteia și a hotărârii din 27 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea pretențiilor sale respinse cu emiterea unei noi decizii de admitere a revendicărilor sale din cererea de chemare în judecată, modificarea hotărârii suplimentare din 18 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin admiterea revendicării sale de compensare de către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 de lei suportate la examinarea cauzei în prima instanță și încasarea 6 cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 de lei pentru examinarea prezentei cauze în ordine de apel (f.d.168-169; 175-180).

În susținerea cererii de recurs, recurenta a indicat motivele de fapt și de drept invocate anterior la etapa examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, suplimentar menționând dezacordul cu deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, deoarece la emiterea acesteia instanța de apel a apreciat arbitrar probele și înscrisurile relevante, dar și argumentele sale.

La 29 mai 2023 în adresa participanților la proces au fost expediate copiile cererilor de recurs depuse de Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor și IP „Agenției Servicii Publice” cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursurilor depuse de Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor și IP „Agenției Servicii Publice”, intimatele nu au prezentat referințe în care să-și expună opinia asupra argumentelor invocate de recurente în cererile de recurs.

Referitor la termenul de depunere a recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor și IP „Agenției Servicii Publice”, s-au conformat dispozițiilor art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrative și au depus în termen recursul la 31 ianuarie 2023, respectiv 02 februarie 2023 și motivarea recursului la 12 mai 2023, respectiv 18 mai 2023. Or, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 24 ianuarie 2023, copia dispozitivului deciziei, fiind expediat avocatului Natalia Ctitor și IP „Agenției Servicii Publice”, prin e-mail, la 08 februarie 2023, iar decizia motivată la 19 aprilie 2023, fapte confirmate prin extrasele din poșta electronică, anexate la dosar (f.d.167, 171).

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu 7 excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursurile înaintate de Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor și IP „Agenției Servicii Publice”, au fost depuse până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, și vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestora. Astfel, la momentul depunerii și examinării admisibilității prezentelor recursuri, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. a)-f) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor 9 ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

Instanța de recurs menționează că recursurile depuse de Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor și IP „Agenției Servicii Publice”, conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cadrul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentelor la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile depuse de Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor și IP „Agenției Servicii Publice”.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile depuse de Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor și IP „Agenției Servicii Publice”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 10