3ra-472/22 — contestarea actului administrativ

3ra-472/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-472/2022

2-19082262-01-3ra-21042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. G. Ciobanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Larisa Savva împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la

constatarea nesoluționării cererii în termenul legal, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și a fost

menținută hotărârea din 25 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 19 martie 2019 Larisa Savva, reprezentată de avocatul Natalia Ctitor a depus

acțiune în contencios administrativ împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii

Publice”, persoană terță Maria Bolboceanu, prin care a solicitat obligrea Agenției

Servicii Publice să examineze cererea reclamantei din 28 ianuarie 2019 și obligarea

emiterii deciziei de radiere din Registrul de stat al persoanelor juridice a ÎI „Taekwon-

do (ITF) – Bolbocean” -Nicolae Bolboceanu.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, se află în examinare cauza de contencios administrativ nr. 3-98/2017 (jud. Igor

Barbacaru), la cererea de chemare în judecată depusă de ÎI „Taekwon-do (ITF) -

Bolbocean”, în persoana administratorului Nicolae Bolboceanu împotriva ÎS Cadastru

(Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”) cu privire la anularea actului

administrativ.

1

A menționat că, pe parcursul examinării cauzei, reclamanta Larisa Savva a

intervenit în proces în calitate de intervenient principal, formulând solicitări proprii.

A relatat că, urmare a survenirii decesului administratorului Nicolae Bolboceanu,

prin încheierea instanței din 21 februarie 2018, cauza nominalizată a fost suspendată

până la determinarea succesorului în drepturi, fiind anexat pe parcurs certificatul de

moștenitor testamentar, perfectat pe numele Mariei Bolboceanu, care a obținut statutul

de moștenitor testamentar după defunctul Bolboceanu Nicolae.

A comunicat că, din motiv că nu a fost posibilă determinarea faptului cine a

substituit calitatea de administrator a ÎI „Taekwon-do (ITF) – Bolbocean”, după decesul

lui Bolboceanu Nicolae, cauza nr. 3-98/2017, nu a putut fi reluată, circumstanțe ce au

afectat drepturile și interesele reclamantei Larisa Savva.

A indicat că, la 28 ianuarie 2019, reclamanta a adresat Agenției Servicii Publice

cererea de emitere a deciziei de radiere cu solicitarea de a radia ÎI „Taekwon-do (ITF) –

Bolbocean” din Registrul de stat al persoanelor juridice, în conformitate cu prevederile

art. 31 alin. (1) lit. c) a Legii nr. 220-XVI din 19.10.2007 privind înregistrarea de stat a

persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali.

Însă, până la momentul depunerii acțiunii în instanță, autoritatea pârâtă nu a

reacționat la cererea din 28 ianuarie 2019.

A subliniat că, pârâtul a acționat contrar prevederilor art. 12 alin. (1) al Legii

190/1994 și anume: să examineze petițiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul

stabilit de lege; să asigure restabilirea drepturilor lezate și recuperarea, în condițiile

legii, a prejudiciului cauzat; să asigure executarea deciziilor adoptate în urma examinării

petițiilor.

Subsidiar, a menționat că potrivit prevederilor art. 31 alin. (1), lit. c) al Legii nr.

220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a

întreprinzătorilor individuali, activitatea întreprinzătorului individuali încetează în cazul

decesului confirmat prin hotărârea judecătorească sau prin certificatul de deces eliberat

de organul de stare civilă competent. În acest sens, reclamanta a anexat la cererea sa din

28 ianuarie 2019, copia certificatului de deces a lui Nicolae Bolboceanu.

A considerat că pârâtul, urma, în termen de 3 zile lucrătoare, să emită decizia de

radiere și să radieze ÎI „Taekwon-do (ITF) - Bolbocean” din Registrul de stat al

persoanelor juridice și să informeze despre măsurile întreprinse petiționarul.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în baza art. 4, 8, 12 ale Legii cu

privire la petiționare nr. 190/1994, art. 3, 17, 19, 25 alin. (1) lit. b) ale Legii

contenciosului administrativ și art. 53 al Constituției RM.

Prin cererea de chemare în judecată concretizată depusă la data de 24 iunie 2019,

reclamanta a modificat cercul participanților la proces, fiind exclus terțul Bolboceanu

Maria, cu reformularea solicitărilor invocate.

Astfel, reiterează că, motivul adresării sale în instanță, a avut drept temei lipsa de

reacție a autorității publice la cererea reclamantei din 28 ianuarie 2019 privind emiterea

deciziei de radiere din Registrul de stat a persoanelor juridice a ÎI „Taekwon-do (ITF) -

Bolbocean” – Nicolae Bolboceanu.

2

A considerat că i-a fost afectat dreptul său de a primi un răspuns la cererea sa, în

condițiile legii.

În opinia reclamantei, inacțiunile pârâtului pot fi calificate ca o ignorare și

discriminare a drepturilor și intereselor reclamantei, prin nesoluționarea cererii în

termenul de 30 zile, or, autoritatea publică putea și trebuia s-o facă. Iar, afectarea

drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la informare, este însoțit, întotdeauna de o

prejudiciere morală, indiferent de impactul material.

A considerat reclamanta că, este îndreptățită, prin prisma prevederilor

constituționale și materiale de a solicita și primi o despăgubire morală de la pârât, ceea

ce, în viziunea reclamantei, va avea efect educativ pentru pârât în vederea neadmiterii

pentru viitor a omisiunilor descrise și, de asemenea va constitui o satisfacție echitabilă

pentru reclamantă pentru prejudiciul moral suportat.

În baza art. 56, 60, 94 Cod de procedură civilă al Republicii Moldova, art. 189 alin.

(2), art. 224 alin. (1) lit. d) Cod administrativ al Republicii Moldova, a solicitat

reclamanta: constatarea nesoluționării, de către pârât, a cererii sale din 28 ianuarie 2019,

în termenul legal de 30 zile; compensarea prejudiciului moral în cuantum de 2000 de

lei; compensarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 de lei (f.d.57-58, vol. I).

Prin hotărârea din 25 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Larisa Savva împotriva Instituției Publice „Agenția

Servicii Publice” privind constatarea nesoluționării cererii în termenul legal, încasarea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.154). A fost constatată

încălcarea dreptului Larisei Savva la examinarea în termen de 30 de zile a cererii din 28

ianuarie 2019 înregistrată cu nr. S/135, adresată Instituției Publice „Agenția Servicii

Publice”. A fost încasată din contul Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” în

beneficiul Larisei Savva suma de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

nesoluționarea în termen a cererii din 28 ianuarie 2019. A fost încasată de la Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice” în beneficiul Larisei Savva suma de 3000 de lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată, legate de acordarea asistenței juridice. În rest, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.154, vol. I).

Dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 25 mai 2021 a fost

notificat ÎP „Agenției Servicii Publice” la data de 02 iunie 2021 (f.d. 157, vol. I).

La 11 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, IP „Agenția Servicii Publice”

a depus apel nemotivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe

și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii (f.d.160, vol. I).

La 18 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, IP „Agenția Servicii Publice” a

recepționat hotărârea motivată a primei instanțe, iar la 15 iunie 2021 IP „Agenția

Servicii Publice” a depus motivarea apelului (f.d.182-190, vol. I).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul IP

„Agenția Servicii Publice” împotriva hotărârii din 25 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 19 ianuarie 2022 a respins apelul

declarat de către IP „Agenția Servicii Publice” și a menținut hotărârea primei instanțe

(f.d. 225, 226-236, vol. I).

3

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 16

alin. (2), 17 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, art. 8 alin. (1) și (2), 14 alin. (1), 16 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la

petiționare nr. 190 din 19 iunie 1994 și a conchis că la materialele cauzei lipsește

dovada recepționării de către intimata Larisa Savva a răspunsului emis de IP „Agenția

Servicii Publice” la 04 februarie 2021.

Astfel, prin prisma normelor citate supra, contrar obiecțiilor invocate de apelant,

Completul judiciar al instanței de apel a atestat că, Larisa Savva este subiect de sesizare

a instanței de contencios administrativ, iar acțiunea a fost depusă în termenul prevăzut

de lege.

Instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 4 alin. (1), (3), art. 8 alin. (1) și art. 11

lit. e) al Legii cu privire la petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994, art. 34 din Constituția

Republicii Moldova și a conchis că intimata Larisa Savva la 28 ianuarie 2019, s-a

adresat cu cerere către IP „Agenția Servicii Publice” cu privire la radierea persoanei

juridice din Registrul de Stat, însă un răspuns din partea autorității publice nu a

recepționat, iar, la materialele dosarului o confirmare în acest sens lipsește.

Prin urmare, instanța de apel a respins alegațiile autorității publice cu privire la

faptul expedierii răspunsului din 04 februarie 2019 în adresa intimatei, or copia

extrasului din Registrul de corespondență (f.d.81) nu poate servi drept dovadă de

recepționare a scrisorii autorității publice.

Totodată, argumentul invocat de apelant cu privire la expedierea scrisorii fără aviz

recomandat din motive financiare, instanța de apel l-a apreciat ca unul declarativ și nu

poate fi reținut.

Colegiul specializat al instanței de apel a respins ca irelevantă mențiunea făcută de

autoritatea publică cu privire la emiterea deciziei de radiere a Î.I. „Centrul Taekwon-Do

(ITF)-Bolbocean” la cererea depusă de Bolboceanu Maria, or aceasta a fost emisă

urmare a adresării unui alt solicitant și, deși a vizat același obiect, nu poate fi reținută ca

o executare a cererii depuse de Larisa Savva din 28 ianuarie 2019.

În condițiile enunțate, instanța de apel a concluzionat ca fiind justă concluzia

primei instanțe, de constatare a nesoluționării de către IP „Agenția Servicii Publice” a

cererii reclamantei din 28 ianuarie 2019, or, din sensul prevederilor Legii cu privire la

petiționare, deciziile luate în conformitate cu prezenta lege, vor fi comunicate

solicitantului într-un mod ce ar garanta recepționarea și conștientizarea acestora.

De asemenea, aplicând prevederile art. 1422 alin. (1) și alin. (2) și art. 1423 din

Codul civil, instanța de apel a conchis că prima instanță just a încasat suma de 1000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral, ca fiind una echitabilă în raport cu suferințele morale și

psihice suportate de reclamantă. Or, reieșind din obiectul și complexitatea cauzei,

precum și conduita părților implicate în procedura administrativă, instanța de apel a

relevat că, suma de 2000 de lei, solicitată de reclamantă cu titlu de compensare

prejudiciului moral, suportat prin nesoluționarea cererii adresate este una excesivă și

nejustificată.

4

Cu referire la pretenția reclamantei privind încasarea cheltuielilor de asistență

juridică, instanța de apel a aplicat prevederile art. 82, 96 alin. (1) și (11) din Codul de

procedură civilă și a concluzionat că prima instanță just a încasat de la ÎP „Agenția

Servicii Publice” în beneficiul Larisei Savva cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 3000 de lei.

La 10 februarie 2022 Curtea de Apel Chișinău a notificat prin intermediul adresei

electronice IP „Agenția Servicii Publice” dispozitivul deciziei din 19 ianuarie 2022

(f.d.240, vol. I).

La 17 februarie 2022 IP „Agenția Servicii Publice” a depus cererea de recurs

motivată împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi decizii de declarare ca

inadmisibilă a cererii depuse de Larisa Savva ca fiind depusă tardiv, sau respingerea

cererii ca fiind neîntemeiată (f.d. 241-245, vol. I).

În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de

apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată, prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

A susținut că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au ținut cont de faptul

că reclamanta urma să depună cererea de chemare în judecată în termen de 30 de zile de

la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri. În

situația în care reclamanta nu a primit răspuns la cererea sa din 28 ianuarie 2019,

instanța de apel și prima instanță au aplicat eronat prevederile art. 17 alin. (1) lit. c) din

Legea contenciosului administrativ, pe cînd în cazul din speță instanța de judecată urma

să aplice prevederile art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ și art.

16 alin. (1) din Legea cu privire la petiționare, de unde rezultă că în caz dacă în

termenul stabilit de lege pentru examinarea petiției, petiționarul nu a primit nici un

răspuns, termenul de adresare în judecată este de 30 de zile, calculat din ziua când

trebuia să-l primească.

De asemenea, a considerat neîntemeiată concluzia instanțelor de judecată ierarhic

inferioare privind neexaminarea cererii reclamantei Larisa Savva deoarece, în cadrul

ședințelor de judecată, Agenția Servicii Publice a prezentat copia scrisorii de răspuns a

ASP nr. 05/0ÎS -132 din 04.02.2019, adresată dnei Savva Larisa.

Faptul expedierii scrisorii de răspuns prin poștă, este fixat în Registrul de evidență

a documentelor expediate prin poștă. De fapt, însuși instanțele de judecată în partea

motivată a hotărîrilor judecătorești au indicat că „Prin scrisoarea nr. 05/01S132 din

04.02.2019, emisă de Departamentul înregistrare și licențiere a unităților de drept al I.P.

„Agenția Servicii Publice”, în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 220-XV1 din

19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor

individuali, și art. 14 alirț. (1) și alin. (3) al Legii nr. 308 din 22.12.2017 cu privire la

prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, nu s-a dat curs cererii

solicitantului Savva Larisa, din motivul că, în lipsa datelor beneficiarului efectiv este

interzisă înregistrarea de stat a persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali.

5

Prin urmare, faptul neexaminării cererii dnei Larisa Savva în termen de 30 de zile

nu a fost probat.

Totodată, în comparație cu prevederile art. 96-114 din Codului Administrativ, care

stabilește un șir de norme juridice care reglementează modalitățile de notificare și

comunicare a actelor administrative, legislația veche nu conține prevederi care ar

impune autoritățile publice să notifice petiționarii prin scrisoare recomandată.

În acest sens, a considerat relevante prevederile pct. 5.3.5 din Instrucțiunea-tip cu

privire la ținerea lucrărilor de secretariat în organele administrației publice centrale de

specialitate și ale autoadministrării locale ale Republicii Moldova, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 618 din 05.10.1993, care indica că: „Prelucrarea

corespondenței expediate se reduce la: sortarea, adresarea, împachetarea, stabilirea

costului de expediere, completarea formularelor poștale și predarea ei la oficiul poștal.

Pentru corespondența recomandată se alcătuiește un inventar de expediere”.

Astfel, faptul expedierii scrisorii de răspuns prin poștă fără aviz recomandat, cu

fixarea în Registrul de evidență a documentelor expediate prin poștă, urma a fi apreciat

ca probă în favoarea Agenției Servicii Publice.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 ianuarie 2022 și la 10

februarie 2022, a notificat IP „Agenția Servicii Publice” dispozitivul deciziei (f.d. 240,

vol. I).

La 17 martie 2022 a fost notificată IP „Agenția Servicii Publice”, prin intermediul

oficiului poștal, decizia integrală (f.d. 251, vol. I).

În condițiile enunțate, recursul motivat depus la 17 februarie 2022 este în termen

(f.d. 241-245, vol. I).

La 21 aprilie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Larisei Savva

copia recursului motivat depus de IP „Agenția Servicii Publice” cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, notificată acesteia, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție (f.d. 4, vol. II), însă aceasta pînă la examinarea admisibilității recursului nu și-a

valorificat dreptul de a depune referință.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de IP „Agenția Servicii Publice” inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

6

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

7

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

IP „Agenția Servicii Publice”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

8