3ra-405/22 — contestarea actului administrativ si obligarea reevaluarii bunurilor imobile

3ra-405/22 — contestarea actului administrativ si obligarea reevaluarii bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-405/22

2-19154633-01-3ra-14042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

8 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Instituția Publică ,,Agenția Servicii

Publice”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Popescu Nina împotriva Instituției Publice ,,Agenția Servicii Publice” cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea reevaluării bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice” și menținută

hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 25 septembrie 2019, Popescu Nina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IP ,,Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ

și obligarea reevaluării bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii a indicat că a deținut cu drept de proprietate lotul pomicol cu

nr. cadastral xxxxx și casa de livadă (numită ,,de vacanță” sau ,,sezonieră”) cu

construcție accesorie cu nr. cadastrale xxxxx și xxxxx, amplasate în ÎP ,,Xxxxx”, lot nr.

25, extravilanul localității Durlești, mun. Chișinău, edificate și înregistrate în Registrul

bunurilor imobile la 14 august 2008.

A menționat că întrucât se afla la muncă peste hotarele țării, în luna iulie 2019 a

luat cunoștință cu hotărârile Serviciului Fiscal de Stat din 25 martie 2019 și 11 aprilie

2019 privind stabilirea restanței la plata impozitului pentru bunurile menționate.

Astfel, potrivit estimării efectuate de către evaluatorii ÎS ,,Cadastru”, filiala

Chișinău (actualmente IP ,,Agenția Servicii Publice”), lotul de teren pomicol din

extravilan fiind estimat la 271 630 lei, iar căsuța de livadă cu o sumă exagerată de 1 540

875 lei, Serviciul Fiscal de Stat hotărând executarea silită a obligației fiscale în mărime

de 16 798,60 lei și 15 244,59 lei.

A obiectat că valoarea bunurilor care a fost stabilită nu corespunde rigorilor de

evaluare prevăzute de legislația în vigoare.

1

La caz, a explicat că IP ,,Agenția Servicii Publice” a transmis Serviciului Fiscal de

Stat o estimare exagerată a lotului pomicol și a căsuței de livadă (,,de vacanță” sau

,,sezonieră”), nefinalizată, fără infrastructură (apeduct de la fântână, încălzire prin sobă),

fără drum amenajat și alte căi de acces corespunzătoare, iar evaluarea respectivă a

generat atribuirea ilegală a căsuței de livadă obiectelor de impunere a impozitului pe

avere.

A susținut că valoarea estimativă exagerat de mare, stabilită pentru impozitarea

bunurilor imobiliare este consecința ignorării evaluării bunurilor potrivit prețului de

piață, fără a fi verificată valoarea lor reală, fiind de aproape 5 ori mai mare.

A remarcat că potrivit Raportului de expertiză nr. 033 din 15 aprilie 2019, elaborat

de expertul judiciar se atestă faptul că valoarea de piață a bunurilor imobiliare și anume

a lotului pomicol constituie 102 966 lei, a căsuței de vacanță constituie 240 972 lei, iar

a construcției accesorie - 46 852 lei, în total 390 790 lei, ce reprezintă o sumă

neimpozabilă potrivit art. 2873 Cod Fiscal.

În același timp, a afirmat că valoarea estimativă a bunurilor imobile, prezentate

pentru impozitare în anul 2019, este conform situației la data de 1 iunie 2007, fără a se

lua în considerație că în timp de 12 ani, valoarea bunurilor imobile a suportat diverse

diminuări din motivul reducerii calităților de consum, uzurii fizice, deprecierii

funcționale, deprecierii economice, modificării factorilor de influență asupra valorii de

piață, modificării caracteristicilor bunurilor, a ratei de absorbție, a ratei spațiilor libere,

a cererii și ofertei pe piață, inflației și deflației.

A mai relatat că la data de 1 iunie 2007, când s-a efectuat evaluarea eronată, căsuța

respectivă de livadă nici nu exista ca bun imobil, nu era construită și nu era încă dată în

exploatare, nefiind înregistrată la Cadastru, la fel, nu exista nici dosare cadastrale și de

inventariere tehnică, obligatorii pentru efectuarea unei evaluări, prin urmare, nu putea

constitui obiect al evaluării.

Or, căsuța de livadă a fost dată în exploatare abia la 1 august 2008, în Registrul

bunurilor imobile fiind intabulată la 14 august 2008, iar inventarierea tehnică a fost

efectuată mai înainte la 25 iunie 2008.

A accentuat că neconcordanța între valoarea estimativă a bunurilor imobile,

stabilită pentru impozitare și prețul de piață se mai explică și prin faptul că, în scopul

majorării impozitului a fost modificat statutul bunurilor imobile, astfel, terenul pomicol,

amplasat în extravilan, fără nici un temei juridic, în mod arbitrar, a fost estimat ca ,,teren

pentru construcții” iar căsuța de livadă - cu statutul de construcție ,,locativă”, aceasta în

timp ce actele de drept confirmă inversul.

În contextul dat, a precizat că careva acte juridice de modificare a statutului juridic

sau decizii ale Consiliului mun. Chișinău sau com. Durlești privind includerea terenului

în intravilan, pentru a i se atribui statut de ,,teren pentru construcții” nu au fost elaborate.

La 2 august 2019, Popescu Nina a depus la IP ,,Agenția Servicii Publice” cerere

prealabilă privind modificarea estimării valorii bunurilor în sensul reducerii până la

valoarea corectă conform caracteristicilor reale și nedistorsionate ale imobilelor,

luându-se în calcul prețurile medii de piață a bunurilor la momentul impozitării, precum

și uzura bunurilor imobile în perioada 1 iunie 2007-15 mai 2019, de când figurează

ultima informație a valorii acestora.

A relatat că prin răspunsul din 30 august 2019, recepționat la data de 4 septembrie

2019, IP ,,Agenția Servicii Publice” a comunicat că evaluarea proprietăților imobiliare

pentru impozitare se realizează doar în cadrul evaluării masive din 1 iunie 2007 pe

2

categorii de bunuri imobile, conform prețurilor la data 1 iunie 2007, după o procedură

standard pentru data respectivă, aplicabilă până la următoarea reevaluare masivă, chiar

dacă sunt construcții edificate ulterior sau chiar dacă nivelul prețurilor s-a modificat, iar

alte lucrări de reevaluare până în prezent nu s-au efectuat, informând că revizuirea

evaluării bunurilor imobile în scopul impozitării se va realiza doar masiv și doar în

funcție de inițierea acesteia de către Agenția Relații Funciare și Cadastru.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 167, 189, 191, 196, 204, 208,

211, 212 Cod administrativ, art. 2873 Cod fiscal, art. 1, 26 alin. (1) din Legea cu privire

la activitatea de evaluare nr. 989 din 18 aprilie 2002, pct. 8, 9, 41 din Regulamentul cu

privire la evaluarea bunurilor în scopul impozitării aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 1303 din 24 noiembrie 2004, pct. 5 subpct. 1, 2.2 suppct. 8 din Programul de măsuri

privind implementarea noului sistem de evaluare a bunurilor imobile în scopul

impozitării aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 670 din 9 iunie 2003.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea evaluării efectuate de către IP ,,Agenția

Servicii Publice” (anterior ÎS ,,Cadastru”), realizată conform situației din 1 iunie 2007

și ajustată ulterior asupra imobilelor cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx, amplasate

în ÎP ,,Xxxxx”, lot nr. 25, extravilanul localității Durlești, mun. Chișinău ca fiind ilegală.

La 30 octombrie 2020, Popescu Ina a depus cerere privind majorarea cuantumului

pretențiilor solicitând recunoașterea ilegalității și anularea în partea aplicării în calitate

de bază impozabilă pentru anii 2016-2019 a evaluării conform situației din 1 iunie 2007,

efectuată de către IP ,,Agenția Servicii Publice” (anterior ÎS ,,Cadastru”) pentru

imobilele cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx, amplasate în ÎP ,,Xxxxx”, lot nr. 25,

extravilanul localității Durlești, mun. Chișinău și obligarea Agenției Servicii Publice să

reevalueze în scopul impozitării bunurile imobile cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx și

xxxxx, amplasate în ÎP ,,Xxxxx”, lot nr. 25, extravilanul localității Durlești, mun.

Chișinău conform nivelului prețurilor anului 2016, cu transmiterea rezultatelor evaluării

autorităților abilitate pentru luarea valorii estimate ca baza impozabilă a bunurilor

imobile începând cu anul 2016.

Prin hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă acțiunea.

A fost anulat actul administrativ individual materializat prin răspunsul

nr. 11/12c/P/3/2019/07/161 din 16 mai 2019 al IP ,,Agenția Servicii Publice” privind

refuzul reevaluării în scopul impozitării, conform situației anilor 2016-2019, a bunurilor

imobile cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx, amplasate în ÎP ,,Xxxxx”, lot nr. 25,

extravilanul localității Durlești, mun. Chișinău, ca fiind ilegal.

A fost obligată IP ,,Agenția Servicii Publice” să emită actul administrativ prin care

să dispună reevaluarea, în scopul impozitării, conform situației anilor 2016-2019,

bunurile imobile cu numerele cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx, amplasate în ÎP

,,Xxxxx”, lot nr. 25, extravilanul localității Durlești, mun. Chișinău.

La 24 februarie 2021, IP ,,Agenția Servicii Publice” a depus apel împotriva

hotărârii din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar în urma

notificării la 21 aprilie 2021 a hotărârii motivate, la 5 mai 2021 a prezentat motivarea

apelului, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 232 Cod administrativ.

Prin decizia din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice” și menținută hotărârea din

17 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

3

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 1, 3

alin. (1) lit. a), 26 din Legea cu privire la activitatea de evaluare nr. 989 din 18 aprilie

2002, art. 279, 2873 Cod fiscal, pct. 4, 8, 17, 20, 26 din Regulamentul cu privire la

evaluarea bunurilor în scopul impozitării aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1303

din 24 noiembrie 2004, care reglementează aspecte ce țin de obiectele evaluării,

organizarea evaluării, evaluarea și reevaluarea a bunurilor imobiliare, obiect al

impunerii și baza impozabilă, modelul evaluării.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de apel a

considerat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe de a anula actul administrativ

individual materializat prin răspunsul nr. 11/12c/P/3/2019/07/161 din 16 mai 2019 al

IP ,,Agenția Servicii Publice” privind refuzul reevaluării în scopul impozitării, conform

situației anilor 2016-2019, a bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx și xxxxx,

amplasate în ÎP ,,Xxxxx”, lot nr. 25, extravilanul localității Durlești, mun. Chișinău, ca

fiind ilegal și a obliga IP ,,Agenția Servicii Publice” să emită act administrativ prin care

să dispună reevaluarea, în scopul impozitării, conform situației anilor 2016-2019,

bunurile imobile sus-menționate.

În susținerea opiniei enunțate instanța de apel a notat că prevederile legale sus-

enunțate prevăd două metode de evaluare și reevaluare: masivă, ce constituie

determinarea valorii de piață sau a altei valori a unui grup de bunuri imobile cu

caracteristici similare și evaluare sau reevaluare individuală, ce reprezintă determinarea

valorii de piață sau a altei valori a unui obiect concret, la o dată concretă.

La 29 noiembrie 2021, IP ,,Agenția Servicii Publice” a depus recurs împotriva

deciziei din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 30 martie 2022 a

prezentat motivarea recursului.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată prin faptul că a fost emisă cu interpretarea eronată a legii.

A argumentat că refuzul reevaluării cu data anterioară se datorează imposibilității

tehnice și juridice.

A remarcat că o reevaluare individuală se face la cererea proprietarului în cazul

survenirii careva modificări în parametrii tehnici ai bunului, dar acest lucru nu este

posibil pentru perioada cuprinsă între anii 2016-2018.

A mai susținut că reevaluarea individuală poate varia doar datorită parametrilor

tehnici, stării în care se află bunul imobil, nu și al costurilor.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 noiembrie 2021,

dispozitivul fiind notificat recurentului la data de 24 noiembrie 2021, iar decizia

motivată ce se solicită a fi casată la data de 18 martie 2022, fapt ce se confirmă prin

avizele de recepție a scrisorilor recomandate anexate la dosar (f. d. 48-49, vol. II).

4

Astfel, recursul depus la 29 noiembrie 2021 și motivarea recursului prezentată la data

de 30 martie 2022, sunt în termen.

La 14 aprilie 2022, în adresa reprezentantului intimatului a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă acesta

recepționând copia recursului fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar

(f. d. 61, vol. II) nu și-a valorificat dreptul procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus Instituția Publică ,,Agenția

Servicii Publice”, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

5

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

6