3ra-494/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Gh. Liulca dosarul nr. 3ra-494/15 instanţa de apel: T. Duca, D. Puşca, A. Albu ÎNCHEIERE 09 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Galina Stratulat examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Primăriei oraşului Soroca, Consiliului oraşului Soroca şi Oficiului Cadastral Teritorial Soroca cu privire la contestarea actelor administrative, revendicarea dreptului de proprietate din posesie, folosinţă şi administrare ilegală, radierea dreptului de proprietate din registrul bunurilor imobile, obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Soroca să efectueze înscrierile referitoare la dreptul de proprietate, recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 06.12.2013 Ministerul Afacerilor Interne a depus cererea de chemare în judecată împotriva Primăriei oraşului Soroca, Consiliului oraşului Soroca şi Oficiului Cadastral Teritorial Soroca cu privire la anularea deciziei Consiliului nr.7/7 din 21.12.1999, nr.32/2 din 28.11.2002, nr.7/19 din 08.04.2004, revendicarea dreptului de proprietate din posesie,

folosinţă şi administrare ilegală, precum şi radierea din registrul bunurilor imobile a înscrisurilor cu privire la dreptul de proprietate publică a unităţii administrativ teritoriale Soroca asupra bunului imobil cu nr. cadastral 7801112.152 şi terenului aferent cu nr. cadastral 7801112.152. În motivarea acţiunii Ministerul Afacerilor Interne a menţionat, că la data de 1 10.10.1994 Consiliul oraşului Soroca a adoptat decizia nr.10 privind transmiterea casei cu nr.44 situată în oraşul Soroca str. Independenţei la balanţa secţiei raionale de politie.

Astfel la 11.10.1994 s-a efectuat înscrierile referitoare la dreptul de proprietate, potrivit cărora, bunul imobil menţionat este proprietatea statului, şi se află în gestiunea Ministerul Afacerilor Interne fapt confirmat prin avizul Ministerului Afacerilor Interne din 25.03.2004 potrivit căruia s-a comunicat Consiliului oraşului Soroca că nu există obiecţii cu privire la Actul de inventariere a clădirilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale prezentat de Ministerul Afacerilor Interne. Potrivit deciziei Consiliului municipal Soroca nr.7/7 din 21.12.1999 bunul imobil situat în oraşul Soroca str. Independenţei 44 s-a transmis în proprietatea mun. Soroca. Potrivit deciziei Consiliului municipal Soroca nr.32/2 din 28.11.2002 bunul imobil menţionat a fost trecut la balanţa Primăriei oraşului Soroca.

Face referire că, potrivit deciziei Consiliului orăşenesc Soroca nr.7/19 din 08.04.2004 autoritatea publică locală neîntemeiat şi ilegal a menţionat bunul imobil situat în oraşul Soroca str. Independenţei 44 în actul de inventariere ca fiind în proprietatea Primăriei oraşului Soroca. Denotă Ministerul Afacerilor Interne că, a solicitat conducerii Comisariatului de Poliţie Raional Soroca să intervină pe lîngă Oficiul Cadastral Teritorial Soroca, cu solicitarea privind transcrierea şi înregistrarea, dreptului de proprietate în Dosarul de Inventariere Tehnică şi în Registrul bunurilor imobile după Comisariatul de Poliţie Raional Soroca, ca proprietate a statului. Face referire că, Oficiul Cadastral Teritorial Soroca a refuzat efectuarea înscrierilor relevante menţionând că, în lipsa actului administrativ care să dispună efectuarea înscrisurilor, admiterea celor solicitate nu poate avea loc.

Specifică Ministerului Afacerilor Interne că, bunul imobil litigios se află la a sa evidenţă contabilă, pe cînd careva acte care ar justifica şi confirma înregistrarea dreptului de proprietate nu deţine. La 23.10.2013 Ministerul Afacerilor Interne a depus în adresa Primăriei oraşului Soroca, Consiliului oraşului Soroca şi Oficiului Cadastral Teritorial Soroca cereri prealabile, prin care a solicitat abrogarea deciziilor ilegale ale Consiliului oraşului Soroca în rezultatul cărui fapt la 14.11.2013 cererile menţionate au fost respinse. Consideră Ministerul Afacerilor Interne că, prin deciziile Consiliului oraşului Soroca nr.7/7 din 21.12.1999, nr.32/2 din 28.11.2002, nr.7/19 din 08.04.2004 a fost privat unilateral de dreptul său de proprietate asupra bunului imobil, or conform devizului de cheltuieli au fost efectuate lucrări de restaurarea a clădirii, în valoare de 1,5 milioane lei.

Solicită Ministerul Afacerilor Interne repunerea în termenul de prescripţie, recunoaşterea răspunsurilor primite de la Primăria oraşului Soroca, Oficiul Cadastral Teritorial Soroca ca fiind ilegale şi neîntemeiate, declararea nulităţii parţiale a deciziei Consiliului oraşului Soroca cu privire la aprobarea actelor de inventariere a bunurilor imobile nr.7/19 din 08.04.2004, anularea deciziei Consiliului municipal Soroca nr.7/7 din 21.12.1999 în partea ce ţine de bunul imobil situat în oraşul Soroca str. Independenţei 44, anularea deciziei Consiliului municipal Soroca nr.32/2 din 28.11.2002 prin care bunul imobil situat în oraşul Soroca str. Independenţei 44 a fost trecut la balanţa Primăriei oraşului Soroca, revendicarea dreptului de proprietate din posesie, folosinţă şi administrare ilegală cu restabilirea în situaţia anterioară încălcării dreptului de proprietate, radierea din Registrul bunurilor imobile a înscrierilor 2 referitoare la dreptul de proprietate publică a unităţii administrativ teritoriale Soroca asupra bunului imobil cu nr. cadastral 7801112.152.01 şi terenului aferent acestuia cu nr. cadastral 7801112.152, cu obligarea Organului Cadastral Teritorial să efectueze înscrierile corespunzătoare asupra dreptului de proprietate după Inspectoratul de Politie Soroca ca proprietate publică a statului,

gestionată de Ministerul Afacerilor Interne în temeiul deciziei Consiliului orăşenesc Soroca nr.10 din 10.10.1994 şi actului de predare-primire a fondurilor fixe din 01.12.1994. Prin hotărârea judecătoriei Soroca din 20.02.2014 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei adoptate, prima instanţa a concluzionat că actele administrative solicitate de a fi anulate sunt cu caracter individual, şi urmau a fi contestate în termen de 30 de zile din momentul ce au fost comunicate. Astfel pe motiv că, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat la 23.10.2013 în ordine prealabilă anularea în parte a deciziilor Consiliului municipal Soroca nr.7/7, nr.32/2, nr.7/19 pe cînd actele administrative menţionate au fost adoptate la 21.12.1999, 28.11.2002, şi respectiv din 08.04.2004, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată, Ministerul Afacerilor Interne nu a prezentat probe ce ar justifica imposibilitatea de a contesta actele administrative menţionate în termenul prevăzut de lege. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 noiembrie 2014 s-a respins cererea de apel declarată de Ministerul Afacerilor Interne şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Soroca din 20.02.2014. În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reiterat argumentele menţionate în hotărârea judecătoriei Soroca din 20.02.2014. La 09 februarie 2015 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 noiembrie 2014 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs Ministerul Afacerilor Interne a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că, actele administrative contestate sunt cu caracter normativ, pe care motiv acţiunea în contestare este imprescriptibilă. Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 3 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, fapt manifestat prin omisiunea de a constata că, actele administrative contestate sunt cu caracter normativ, pe care motiv acţiunea în contestare este imprescriptibilă, nu poate fi reţinut deoarece este declarativ şi nu are suport legal, or circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Ministerul Afacerilor Interne nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CtEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentul invocat în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 4 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5