- Dosarul nr.
- 2ra-493/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 12 martie 2015
- Părțile
- Sacara Ivan vs Primăria s. Vasilcău r. Soroca
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-493/15 — Obligarea de a modifica titlul de proprietate
Prima instanță: Judecătoria Soroca Dosarul nr. 2ra-493/15 Judecător: D. Gherman Instanța de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 12 martie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Sacară Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sacară Ivan către Primăria s. Vasilcău r. Soroca privind obligarea de a modifica titlul de proprietate şi recunoaşterea dreptului de teren samavolnic acaparat în proprietate, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 30 octombrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 19 mai 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată, c o n s t a t ă : La 06 martie 2014, Sacară Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Primăria s. Vasilcău r-l Soroca cu privire la obligarea de a modifica titlul de proprietate şi recunoaşterea dreptului de teren samavolnic acaparat în proprietate.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din anul 1980 este proprietar al terenului cu suprafaţa de 0,05 ha care ea fost repartizat de către membrii comisiei Primăriei s. Vasilcău. La 16.12.1993 pe acest teren i-a fost eliberat titlul de proprietar. Afirmă reclamantul că Primarul Cojocaru Gheorghe împreună cu inginerul funciar Coţaga Vasilii îi invocă dea lungul anilor pretenții nejustificate, precum că el a acaparat samavolnic mai mult teren şi îl deţine ilegal. Menţionează, că la moment el personal nu cunoaște cît teren deţine de facto, din motiv că au fost efectuate 3 măsurări a terenului şi au fost stabilite de 3 ori diferite dimensiuni şi anume: prima măsurare - 0,05 ha; a doua măsurare - 0,065 ha; a treia măsurare - 0,0714 ha.
Specifică reclamantul, că din aceste măsurări, reiese că Primăria urmează să-i elibereze 3 titluri de proprietate. Toate aceste fărădelegi se fac intenționat, faţă de el pentru ai apăra interesul vecinei Martîniuc Violeta, care permanent încalcă dreptul de vecinătate a lui şi nu doreşte să-şi taie copacii de nuci care îi creează lui impedimente la folosirea terenului. Solicită reclamantul să fie obligată Primăria s. Vasilcău r-l Soroca de ai modifica titlul de proprietate şi ai recunoaşte dreptul de proprietar legal a terenului pe care Primăria îl consideră samavolnic acaparat de dînsul. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 19 mai 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată în tot.
Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 octombrie 2014, a fost respins recursul declarat de Sacară Ivan şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Soroca din 19 mai 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 30 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Sacară Ivan a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 octombrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Soroca din 19 mai 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au interpretat eronat normele de drept material şi procedural.
La 04 martie 2015, Primăria s. Vasilcău a prezentat referinţă, solicitînd respingerea acţiunii înaintate de reclamant. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Sacară Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sacară Ivan ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Sacară Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă