2ra-1519/13 — Anularea actului administrativ şi obligarea emiterii actului.

Dosar nr.2ra-1519/13 Instanţa de fond: Judecătoria Soroca Judecător: Gh. Mîra Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

26.06.2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cojocari Vera, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cojocari Vera către Primăria com. Cosăuţi şi Consiliul comunal Cosăuţi cu privire la anularea deciziei şi obligarea atribuirii cotei de teren, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05.02.2013 prin care apelul a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe, CONSTATĂ: La 24.01.2011 s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere către Primăria com.

Cosăuţi şi Consiliul comunal Cosăuţi cu privire la anularea deciziei şi obligarea atribuirii cotei de teren. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin Decizia nr. 6/6 din 11.12.2008 Consiliul comunal Cosăuţi a decis de a-i atribui cota de teren cu suprafaţa de 1,5 ha. Cu toate acestea terenul nu i-a fost atribuit, iar la 25.10.2010 prin Decizia nr. 5/10 Consiliul comunal Cosăuţi a abrogat decizia prin care i s-a atribuit terenul. Consideră reclamanta că Decizia Consiliului comunal Cosăuţi nr. 5/10 din 25.10.2010 este una ilegală. Solicită reclamanta anularea deciziei menţionate cu obligarea părţilor de a-i atribui cota de teren. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 26.06.2012 acţiunea lui Vera Cojocari către Primăria com.

Cosăuţi şi Consiliul comunal Cosăuţi cu privire la anularea deciziei şi obligarea atribuirii cotei de teren echivalent a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05.02.2013 apelul declarat de Cojocari Vera a fost respins ca neîntemeiat, s-a dispus menţinerea hotărîrii Judecătoriei Soroca din 26.06.2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cojocari Vera către Primăria com. Cosăuţi şi Consiliul comunal Cosăuţi cu privire la anularea deciziei şi obligarea atribuirii cotei de teren. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, Cojocari Vera a declarat recurs la 22.02.2013, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de reclamantă să fie satisfăcută integral.

Motivează recurenta în cererea de recurs că temei de declarare a recursului a servit încălcarea normelor de drept material şi procedural. Cu referire la normele de drept material consideră recurenta că instanţa judecătorească a interpretat în mod eronat legea şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Din materialele cauzei reiese că copia motivată a deciziei contestate a fost remisă părţilor la 13.03.2013, în asemenea circumstanţe Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 2 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cojocari Vera nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Din materialele cauzei s-a stabilit că reclamanta solicită atribuirea cotei de teren Primăriei com. Cosăuţi şi Consiliului comunal Cosăuţi. În conformitate cu prevederile art.12 al Codului Funciar al RM, cota de teren echivalent se atribuie persoanelor care au adus pămînt în gospodăriile colective, dar nu lucrează în ele. Toate operaţiunile de atribuire a cotei de teren echivalent se înfăptuiesc, ţinîndu-se cont de situaţia de la 1 ianuarie 1992. La judecarea cauzei, atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel nu au constatat existenţa temeiului prin care reclamanta ar avea dreptul la atribuirea cotei de teren echivalent. Or, reclamanta în cadrul sedinţelor de judecată nu a probat faptul că pînă la 01.01.1992 ar fi activat sau ar fi adus pămînt în gospodăriile colective.

Totodată Colegiul i-a act şi de faptul că prin Decizia nr. 5/10 din 25.10.2010 a fost abrogat punctul 2) al Deciziei Consiliului comunal Cosăuţi nr. 6/6 din 11.12.2008, în baza deciziilor Colegiului civil al Tribunalului circumscripţiei Bălţi şi a Curţii de Apel a RM. Reieşind din circumstanţele elucidate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Cojocari Vera, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le- 3 au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC RM.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cojocari Vera ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.1 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Cojocari Vera se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii IonVîlcov Vera Macinskaia 4