3ra-870/15 — Obligarea radierii din registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile

Prima instanţă: D. Gherman 3ra-870/15 Instanţa de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Primăria satului Visoca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului Visoca împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Soroca privind obligarea radierii din registrul bunurilor imobile, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Oficiul Cadastral Teritorial Soroca, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărîre privind respingerea acţiunii înaintate de către Primăria satului Visoca, c o n s t a t ă: La 09 aprilie 2014, Primăria s. Visoca a depus cerere de chemare în judecată împotriva OCT Soroca, filiala ÎS „Cadastru” privind obligarea pîrîtului de a radia din registrul bunurilor imobile, bunurile imobile cu nr. cadastrale 3400000.077.01 şi 34500000.027.01 înregistrate după COOP „Visoceanca- Prim”.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 26 noiembrie 2007, a fost admisă cererea CP „Visoceanca-Prim” privind constatarea faptului care are valoare juridică şi s-a constatat faptul de posesiune, folosinţă şi dispoziţie a Cooperativei de producţie „Visoceana-Prim” asupra clădirii administrative 89%-767,8 m2 şi clădirea casei de deservire 89%- 466,3 m2 situate în s. Visoca, r-ul Soroca.

Mai indică că conform actului de revizie economico-financiare tematice la Primăria s. Visoca pe perioada 01.01.1999-29.05.2009, nr. 12/30 din 29 mai 2009, efectuat de CCCEC DGTN, sentinţei judecătoriei Soroca din 30 mai 2012, rămasă irevocabilă la 26 decembrie 2012, conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie, s-a constatat că Anatolie Harabara, exercitînd funcţia de primar al s. Visoca, fiind persoană cu funcţie de răspundere învestită cu drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţilor publice, conform prevederilor art. 29 alin. (1) lit. g) şi t) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 XVI din 28 decembrie 2006, folosind intenţionat situaţia sa de serviciu, în interes personal exprimat în favorizarea CP „Visoceanca-Prim”, unul dintre fondatorii căreia este soacra acestuia Margareta Ursu, la obţinerea ilegală a dreptului de proprietate asupra unor bunuri situate în raza de activitate a Primăriei s. Visoca, şi anume ilegal a perfectat un document oficial din numele Primăriei s. Visoca, adică certificatul nr. 823 din 19 noiembrie 2007, în care a introdus date false.

Menţionează că despre acţiunile criminale ale lui Anatolie Harabara prin care a fost prejudiciat bugetul local cu 473 894, 48 lei, autorităţilor publice locale a s. Visoca, le-a fost cunoscut după demisia primarului Anatolie Harabura şi realegerea altui primar şi a consiliului sătesc. Astfel, reclamantul invocă că deoarece hotărîrea Judecătoriei Soroca din 26 noiembrie 2007, a fost emisă pe baza actelor false, de către Primăria s. Visoca a fost înaintată acţiunea de revizuire a hotărîrii menţionate, care la 04 noiembrie 2013 a fost admisă şi prin încheierea Judecătoriei Soroca din 20 noiembrie 2013, cererea CP „Visoceana-Prim” s. Visoca cu privire la constatarea faptului juridic a fost scoasă de pe rol.

Reclamantul invocă că prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 20 noiembrie 2013, părţile au fost aduse la poziţia din 02 noiembrie 2004, astfel în registrul bunurilor imobile după Primăria s. Visoca s-a înregistrat bunurilor imobile cu numerele cadastrale 3400000.077.01- clădirea primăriei s. Visoca şi 34500000.027.01-casa de deservire socială. Încheierea judecătoriei Soroca din 20 noiembrie 2013, a fost depusă la OCT Soroca, care urma să radieze din registrul bunurilor imobile cu numerele cadastrale 3400000.077.01 şi 34500000.027.01, însă prin decizia cu privire la refuz din 27 ianuarie 2014, OCT Soroca a respins cererea depusă de Primăria s. Visoca din motive neîntemeiate. Menţionează că decizia menţionată a fost atacată la registratorul din cadrul ÎI „Cadastru”, care a refuzat înregistrarea din motiv că în încheierea judecătoriei Soroca lipseşte menţiunea că este irevocabilă.

Reclamantul solicită obligarea pîrîtului de a radia din registrul bunurilor imobile, bunurile imobile cu nr. cadastrale 3400000.077.01 şi 34500000.027.01 înregistrate după COOP „Visoceanca-Prim”. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2014, acţiunea înaintată de către Primăria s. Visoca a fost admisă, s-a hotărît anularea înregistrării bunurilor imobile cu nr. cadastrale 240000.077.01 şi 43500000.027.01, înregistrate după COOP „Visoceanca-Prim”, cu radierea lor din registrul bunurilor imobile şi s-a încasat de la OCT Soroca în beneficiul Primăriei s. Visoca cheltuielile de judecată în mărime de 2 500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de către OCT Soroca, casată hotărîrea Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărîre privind respingerea acţiunii înaintate de către Primăria s. Visoca.

La 29 aprilie 2015, Primăria s. Visoca a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2014 cu trimiterea pricinii la rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului, recurentul Primăria s. Visoca a invocat că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale, neîntemeiate şi pasibile de a fi casate, deoarece au fost emise cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural, şi cu neexaminarea probelor prezentate de acesta. La 27 mai 2015, OCT Soroca a depus referinţă la recursul declarat de către Primăria s. Visoca, solicitînd respingerea recursului ca nefondat.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primăria s. Visoca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primăria s. Visoca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Primăria s. Visoca ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Primăria satului Visoca. Încheierea este irevocabilă. Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas