- Dosarul nr.
- 3ra-471/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 8 aprilie 2015
- Părțile
- Corsacova Zoia vs Procuratura sec. Riscani mun. Chisinau
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-471/15 — Contestarea actului administrativ
prima instanță, jud.: A. Miron dosarul nr. 3ra-471/2015 instanța de apel, jud.: L. Bulgac, N. Craiu, L. Popova ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zoia Corsacova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Zoia Corsacova împotriva Procuraturii Rîşcani mun. Chişinău cu privire la recunoaşterea încălcării dreptului accesului la informaţie, anularea actului contestat şi obligarea eliberării unui nou act, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Zoia Corsacova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 11 iunie 2014 c o n s t a t ă La 25 septembrie 2013 Zoia Corsacova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Rîşcani mun. Chişinău cu privire la recunoaşterea încălcării dreptului accesului la informaţie, anularea actului contestat şi obligarea eliberării unui nou act. În motivarea acţiunii Zoia Corsacova a invocat că, la 16 septembrie 2013 de către Procuratura Rîşcani mun. Chişinău a fost emisă decizie în legătură cu cererea ei preliminară depusă la 22 august 2013 cu privire la abuzurile comise de către un reprezentant al IP Rîşcani mun.
Chişinău, A. Bîrnat, şi anume refuzul său de a-i oferi în întregime materialele de referinţă sub numărul 10742 şi întocmirea documentului din 16 august 2013, în care A. Bîrnat argumentează refuzul de a acţiona, referindu-se la articolul 5 alin. (1) din Legea privind protecţia datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011. Consideră reclamanta că, decizia şi Actul eliberat de către procuror este ilegal în mod substanţial, din cauză că a fost emis cu încălcarea legii, iar prin acţiunile sale, procurorul împiedică realizarea drepturilor sale constituţionale 1 reglementate de art. 34 şi drepturile garantate de art. 10 CEDO, privind accesul la informaţii cu privire la drepturile ei, libertăţile şi interesele legitime, deoarece informaţia fixată în concluzia cu privire la materialele sub numărul 10742 nu corespunde adevărului, este evident falsă, defăimătoare la care există dovezi ale documentelor sigure.
Susţine că, drept consecinţă a comportamentului procurorului, încalcă dispoziţiile articolului 20 Constituţia RM, aşa cum este refuzul de a-i oferi materialele în totalitate pentru informare î-i limitează dreptul la o cale de atac eficientă şi accesul liber la justiţie. Afirmă reclamanta că, în documentele emise de procuror nu se precizează modul şi termenele de prescripţie de a contesta refuzul, prin încălcarea art. 19 alin. (1) din Legea privind accesul la informaţie. Solicită reclamanta recunoaşterea dreptului legal la accesul la informaţie, anularea actului şi obligarea procuraturii să emită un nou act prin care să oblige IP Rîşcani mun. Chişinău să elibereze copiile tuturor documentelor care a stat la baza anulării deciziei din 01 august 2013 cu privire la materialele cu nr. 10742, recuperarea originalelor materialelor cu nr. 10742 din 01 august 2013 din arhiva IP Rîşcani mun.
Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 iunie 2014 a fost respinsă acţiunea înaintată de către Zoia Corsacova. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe la 07 iulie 2014, Zoia Corsacova a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 iunie 2014, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Zoia Corsacova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 iunie 2014. La 28 ianuarie 2015, Zoia Corsacova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.
În motivarea recursului Zoia Corsacova a indicat că, consideră deciziile instanțelor inferioare ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. A mai invocat că, prima instanţă la emiterea hotărîrii nu a indicat norma materială aplicabile speţei, iar instanţa de apel a omis a se expune acestui fapt, mai mult, instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor şi argumentelor invocate în cererea de apel, prin ce consideră că nemotivarea hotărîrii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil, garantat de art. 6 CEDO, care obligă instanţele să-şi motiveze hotărîrile, pentru a nu lăsa părţile într-o stare de incertitudine.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, 2 completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Zoia Corsacova este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Zoia Corsacova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Zoia Corsacova, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Zoia Corsacova ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, 3 completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Zoia Corsacova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4