3r-56/15 — Obligarea oferirii răspunsului

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 3r-56/15 Judecători: N.vascan, Iu.Cotruţă, E.Clim Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Rusnak Andrei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Rusnak Andrei împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind obligarea oferirii răspunsului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termen şi restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: La 15.05.2013, Rusnak Andrei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, prin care a solicitat restabilirea dreptului la acces la informaţie, satisfacerea cerinţelor expuse în petiţie şi cererea prealabilă, introducerea în proces a funcţionarului public responsabil de soluţionarea petiţiei şi cererii prealabile, obligarea funcţionarului public să plătească despăgubiri solidar cu pîrîtul şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 23 iunie 2014, cererea de chemare în judecată a lui Rusnak Andrei împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM, a fost respinsă ca fiind tardivă. La 08.08.2014, Rusnak Andrei a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 23 iunie 2014 cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond într-un alt complet de judecată. Totodată, printr-o cerere separată din aceeaşi dată, apelantul a solicitat repunerea cererii de apel în termen, invocînd că inacţiunea instanţei judecătoreşti prin neprezentarea hotărîrii motivate integral în termenul legal, a dus la omiterea termenului de apel, or, neavînd hotărîrea integrală şi necunoscînd concluziile şi argumentele instanţei, nu a avut posibilitatea să depună o cerere de apel motivată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, cererea de repunere în termen a fost respinsă, iar cererea de apel a fost restituită apelantului Rusnak Andrei ca fiind depusă tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelantul a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate. 1 Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 13.11.2014, Rusnak Andrei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014 şi soluţionarea prin decizie a problemei în fond. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că a depus apelul tardiv din motivul inacţiunilor instanţei de fond, care a tărăgănat prezentarea hotărîrii integrale.

La fel a menţionat că şi angajaţii biroului de avocaţi l-au dus în eroare, comunicîndu-i că trebuie să aştepte hotărîrea motivată. La 09.02.2015, Ministerul Afacerilor Interne al RM a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat respingerea lui. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la termenul de declarare a apelului – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului Rusnak Andrei, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen nu sunt întemeiate. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare temeinicia omiterii termenului de atac cu apel. Or, invocarea de către recurentul- apelant că nu a depus apel din motivul neînmînării hotărării motivate în termenul legal, nu poate fi reţinut ca motiv întemeiat. 2 Mai mult ca atît, necomunicarea hotărîrii motivate nu întrerupe curgerea acestui termen, contrar afirmaţiei recurentului. Astfel, după cum atestă actele cauzei, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău a fost emisă la 23.06.2014, dispozituvul fiind recepţionat de Rusnak Andrei în aceeaşi zi (f.d.

41) Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul constată că termenul de atac cu apel de 30 zile a început să curgă la 24.06.2014, iar ultima zi a acestui termen a fost data de 23.07.2014. Cererea de apel a fost depusă la data de 08.08.2014 (f.d. 51), adică după expirarea termenului de 30 zile.

În acest sens, instanţa de apel corect a respins argumentele apelantului privind repunerea în termen a cererii de apel, deoarece Rusnak Andrei a fost prezent în şedinţa de judecată din 23.06.2014, cînd instanţa de fond a pronunţat dispozitivul hotărîrii şi apelantului i-a fost explicată calea şi termenul de atac, iar faptul că acesta nu a făcut cunoştinţă cu hotărîrea moivată, nu constituie temei de repunere în termen. Nu constituie temei de casare a încheierii recurate nici afirmaţia recurentului cum că şi angajaţii biroului de avocaţi l-au dus în eroare, comunicîndu-i că trebuie să aştepte hotărîrea motivată.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Rusnak Andrei nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. 3 Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Rusnak Andrei. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Rusnak Andrei împotriva Ministerului Afacerilor Interne al RM privind obligarea oferirii răspunsului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4