3ra-846/14 — Contestarea actelor administrative, recuperarea prejudiciului moral

prima instanţă: L. Holevițcaia dosarul nr.3ra-846/14 instanţa de apel: M. Anton, T. Pelin, A. Panov DECIZIE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Rusnak Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rusnak Andrei împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 decembrie 2013, în partea admiterii cerințelor lui Rusnak Andrei și emisă în partea dată o nouă hotărîre prin care cerinţele au fost respinse, în rest hotărîrea a fost menținută, c o n s t a t ă: La 08 iulie 2013, Rusnak Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 16 aprilie 2013, s-a adresat Direcției Administrare Fiscală Rîșcani cu petiția nr.A-11/13, prin care a solicitat pornirea proceselor contravenţionale în baza art. 263 alin. (4) Cod contravenţional RM privind desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător fără autorizaţie, licenţă, sau certificat, eliberate de autoritatea competentă în temeiul legii de către persoanele menționate în petiție.

Astfel, a solicitat ca organul competent să soluţioneze cauzele contravenţionale, care în temeiul art. 402 alin. (1) Codului contravențional, sunt organele de control financiar şi fiscal ale Ministerului Finanţelor, să constate contravenţiile săvîrşite de persoanele nominalizate şi să-i acorde accesul la procesele-verbale privind constatarea contravenţiilor, precum şi accesul la materialele dosarului. Drept urmare, afirmă că a primit un răspuns tardiv la cererea sa, contrar prevederilor Legii cu privire la petiţionare, astfel, încît termenul legal de soluţionare a fost depăşit cu 4 zile calendaristice, iar în ceea ce priveşte pornirea proceselor 1 contravenţionale nu a primit nici un răspuns, nefiindu-ui comunicat nici modul în care el poate să facă cunoştinţă cu materialele dosarelor contravenţionale.

Insistă că prin această omisiune, i s-a încălcat dreptul de a avea accesul la informaţie, deşi, a solicitat expres acest lucru în punctual 4 al petiţiei înaintate. Menţionează că la data de 03 iunie 2013, în conformitate cu Legea contenciosului administrativ, nefiind de a cord cu răspunsul primit la petiţia înaintată, a depus o cererea prealabilă, care la fel a fost înregistrată cu încălcarea legislaţiei în vigoare, prin care a solicitat să fie repus în dreptul la informaţia solicitată în petiţie, însă organul fiscal i-a oferit un răspuns, prin care în temeiul art.131 alin. (5) Cod fiscal a refuzat să-i elibereze informaţia solicitată, din motiv că dînsul nu este inclus în lista subiecţilor cărora li se acordă informaţia cu privire la contribuabil.

Consideră reclamantul că răspunsul pîrîtului este ilegal, deoarece prin petiția înaintată a solicitat nu efectuarea controlului fiscal, primirea informaţiei despre controlul fiscal sau despre un contribuabil concret, ci doar informaţia ce priveşte în exclusivitate constatarea contravenţiei şi soluţionarea acesteia în limitele Codului contravenţional. Iar, prin totalitatea răspunsurilor parvenite de la organele fiscal i s-a încălcat dreptul la examinarea petiţiei şi dreptul la accesul la informaţie care a fost limitat nejustificat și i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil, or, îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu din partea funcţionarilor organelor fiscal a cauzat încălcarea normelor de drept, fapt care i-a lezat onoarea şi demnitatea sa.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. 34, 52,53 al Constituției RM, art. art. 8 alin. (1), 12 pct. a) și 16 alin. (1) al Legii cu privire la petiționare art. art. 16 alin. (3) 25 al. (3) din Legea contenciosului administrativ, art. 1416 Cod civil și art. 129 alin. (19), 131 alin. (5) al Codului fiscal. Solicită constatarea faptului încălcării dreptului privind accesul la informație, obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău să-i furnizeze informația solicitată prin petiția nr. A-11/13 din 16 aprilie 2013 și cererea prealabilă, cît și repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind constată încălcarea de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău a dreptul lui Rusnak Andrei de acces la informație de interes public și obligat Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău să răspundă în esență, ci nu formal, la cererea prealabilă depusă de Rusnak Andrei la data de 03 iunie 2013, iar cerinţele cu privire la repararea prejudiciului moral au fost respinse, pe motiv că restabilirea dreptului reclamantului de acces la informaţie printr-un act judecătoresc reprezintă o satisfacţie echitabilă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, casată hotărîrea primei instanțe în partea admiterii cerințelor lui Rusnak Andrei și emisă în partea dată o nouă hotărîre prin care cerințele au fost respinse.

În rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La 21 mai 2014, Rusnak Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului recurentul Rusnak Andrei a invocat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele cauzei, nu a apreciat obiectiv probele 2 administrate la dosar, nu a aplicat corect normele dreptului material şi procesual, s-a pronunţat asupra cerinţei care nu a fost înaintată și a denaturat cerinţele înaintate, circumstanțe ce au dus la soluţionarea greșită a pricinii şi la adoptarea deciziei neîntemeiate și ilegale. Susține că instanța de apel eronat a constatat că el a primit informația solicitată și neîntemeiat a concluzionat că conform petițiilor adresate Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău a efectuat controale ce țin de aplicarea legislației fiscale, deoarece în realitate răspunsul primit nu conține careva informații cu atît mai mult că prin petiția adresată nu a solicitat efectuarea controalelor fiscale persoanele indicate în petiție fiind persoane fizice și nu pot fi suspuse controlului fiscal. De fapt, IFS a răspuns formal, nu a prezentat nici-o informaţie despre rezultate obţinute, iar instanța de apel nu a constatat această necorespundere între cerinţele petiţiei şi răspunsul pîrîtului, care i-a refuzat în mod ilicit accesul la procese-verbale şi i-a îngrădit dreptul constituţional la informaţie. La fel, invocă că instanța de apel nu a intrat în esenţa problemei şi nu a determinat corect statutul real al persoanelor indicate în adresările petiţionarului şi în cerere sa de apel, iar faptul că a acţionat în instanţa de contencios administrativ din numele propriu, nu dovedeşte interesul lui propriu.

Consideră că instanța de apel în cadrul examinării cauzei a interpretat și aplicat eronat prevederile Legii privind accesul la informație, Legii contenciosului administrativ și Legii cu privire la petiționare a lăsat fără apreciere încălcările comise de către intimat și a emis o decizie ilegală și eronată. Mai mult decît atît afirmă că, hotărîrea primei instanțe a fost pronunțată la data de 03 decembrie 2013, însă apelantul a sesizat instanța de apel la data de 29 ianuarie 2014, respectiv cu omiterea termenului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii prevăzut pentru depunerea cererii de apel. Respectiv instanța de apel a dispus admiterea cererii de apel în mod nejustificat cu încălcarea normelor de drept procedural.

De asemenea invocă că instanța de apel i-a lezat dreptul de acces liber la justiție şi l-a privat de dreptul de examinare și de soluţionare a cauzei în mod echitabil de către o instanţă independentă, imparţială, şi nu i-a restabilit dreptul constituţional la informaţie, lezat de către intimat iar în rezultat erorile comise au dus la încălcarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că la data de 25 februarie 2014 a fost adoptat doar dispozitivul deciziei contestate, iar actele cauzei nu reflectă data expedierii deciziei motivate în adresa recurentului Rusnak Andrei.

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 mai 2014, în termen. La 06 iunie 2014 în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către Rusnak Andrei, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 03 iulie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Rusnak Andrei ca fiind inadmisibil şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată. 3 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Rusnak Andrei a solicitat restabilirea dreptului său la acces la informaţie, obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău să-i furnizeze informația solicitată prin petiția nr. A-11/13 din 16 aprilie 2013 și cererea prealabilă din 03 ianuarie 2013 și obligarea recuperării prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, constatînd încălcarea de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a dreptul lui Rusnak Andrei de acces la informație de interes public și obligînd Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău să răspundă în esență, ci nu formal, la cererea prealabilă depusă de Rusnak Andrei la data de 03 iunie 2013, totodată respingînd cerinţele cu privire la repararea prejudiciului moral, reţinînd în acest sens că restabilirea dreptului reclamantului de acces la informaţie printr-un act judecătoresc reprezintă o satisfacţie echitabilă.

Judecând apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, casării hotărârii primei instanţe în partea admiterii acţiunii şi pronunţării în partea dată a unei noi hotărâri cu privire la respingerea cerinţelor înaintate de către Rusnak Andre şi menţinerii în rest a hotărîrii primei instanţe. În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţa de apel s-a referit la faptul că la caz s-a constatat că Rusnak Andrei a primit de la Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău informaţia solicitată şi anume că conform petiţiilor adresate de reclamant către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, ultima a efectuat controalele ce ţin de aplicarea legislaţiei fiscale.

Totodată instanţa de apel a remarcat că Rusnak Andrei a acţionat în instanţă de contencios administrativ din nume şi în interes propriu, solicitînd instanţei accesul la informaţi prin obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău să-i pună la dispoziţie actele de control fiscal, prin care s-au supus controlului fiscal un şir de contribuabili, agenţi ai antreprenoriatului, concluzionînd însă că, Rusnak Andrei nu a făcut dovada existenţei dreptului său pretins a fi încălcat. Or, în condiţiile din speţă, lipseşte propriu-zis dreptul încălcat al intimatului. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, atît concluziile primei instanţe, cît şi concluzia instanţei de apel şi soluţia dată de ultima în sensul respingerii acţiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor legale aplicabile raportului juridic în litigiu.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine materialul probator din care rezultă că la 16 aprilie 2013, Rusnak Andrei s-a adresat Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală a sectorului Rîşcani, prin care a solicitat 4 verificarea informaţiei prezentate în petiţie, în ceea ce priveşte desfăşurarea unor activităţi de întreprinzător fără deţinerea documentelor eliberate de autorităţile competente, pe anumite adrese din sectorul Rîşcani mun. Chişinău, constatarea încălcărilor în acest sens şi întocmirea proceselor-verbale cu privire la încălcările depistate, iar în dependenţă de circumstanţele agravante şi caracterul continuu al încălcărilor, aplicarea faţă de persoanele vinovate a sancţiunii sub formă de amendă, în cuantumul cel mai mare prevăzut de art. 263 alin.(4) Cod contravenţional.

Cu referire la Legea privind accesul la informaţie, a mai solicitat petiţionarul, odată cu finisarea verificării informaţiei oferite, accesul liber la actele întocmite pe marginea sesizării sau prezentarea copiilor materialelor acumulate. Prin aceiaşi petiţie, Rusnak Andrei a solicitat şi organizarea de către pîrît a controalelor operative cu scopul prevenirii şi neadmiterii pe viitor a încălcărilor de genul respectiv, iar cu sprijinul angajaţilor Preturii sectorului Rîşcani, Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 19 şi ai poliţiei să fie organizată demontarea tarabelor amplasate pe str. M. Basarab, mun. Chişinău (f.d. 5). Din conţinutul petiţiei menţionate rezultă că Rusnak Andrei informează organul fiscal despre efectuarea de către persoane fizice a comerţului stradal cu fructe şi legume, fără autorizaţie şi alte acte ce justifică comerţul stradal.

Iar prin scrisoarea nr. 01-10/12-10-94, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a oferit răspuns la petiţia recurentului, Rusnak Andrei, prin care ultimului i-au fost aduse mulţumirile de rigoare pentru informaţia oferită şi concomitent, comunicat că informaţia prezentată a fost supusă verificării în cadrul controalelor fiscale efectuate prin metoda verificării operative în perioada 22 aprilie 2013 – 24 aprilie 2013, însă i-a fost refuzat în prezentarea informaţiei despre rezultatele controlului efectuat, informîndu-l că acestea pot fi prezentate doar organelor specificate în art. 1341 pct. (5) al Codului Fiscal. Ne fiind de acord cu răspunsul oferit, la 03 iunie 2013, Rusnak Andrei s-a adresat Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu cererea prealabilă şi repetat a înaintat aceleaşi solicitări, invocînd, totodată, că răspunsul i-a fost oferit cu încălcarea termenului prevăzut de normele Legii cu privire la petiţionare şi că situaţia descrisă în petiţia nu a suferit modificări, ci din contra, comerţul stradal se efectuează în continuare în mod ilegal, şi în lipsa actelor ce ar justifică desfăşurarea acestui gen de activitate. Astfel, solicită prezentarea răspunsului în esenţă la toate cerinţele din petiţia înaintată, în acelaşi timp, considerînd neîntemeiată referirea intimatului la limitarea accesului său la rezultatele controlului efectuat în temeiul informaţiei prezentate de el însuşi. Prin răspunsul nr. 01-10/12-10-121 din 11 iunie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău a informat petiţionarul că prin scrisoarea nr. 01-10/12-10-94 din 14 mai 2013, organul fiscal s-a expus asupra rezultatului examinării petiţiei acestuia, reeterînd că informaţia privind rezultatele controlului pot fi prezentate doar organelor specificate în art. 131 pct.(5) al Codului Fiscal, menţionînd totodată că pe viitor vor fi efectuate repetat controale fiscale prin metoda verificării operative. În sensul art. 4 alin. (1) al Legii cu privire la petiţionare nr. 190 din 19 iulie 1994, prin petiţie, se înţelege orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri, instanţa de recurs reţine că litigiul în cauză sunt aplicabile prevederile Legii cu privire la petiţionare.

5 Dreptul lui Rusnak Andrei la înaintarea acţiunii în instanţa de contencios administrativ rezultă din prevederile art. 3 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, care stipulează că obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, cât şi prin prisma art. 4 alin. (3) al Legii cu privire la petiţionare, dispoziţiile căreia indică că petiţionarul, care nu este satisfăcut de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit un răspuns în termenul stabilit de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă. Conform art. 8 alin. (1)-(3) al Legii cu privire la petiţionare, petiţiile se examinează de către organele corespunzătoare în termen de 30 de zile, iar cele care nu necesită o studiere şi examinare suplimentară - fără întârziere sau în termen de 15 zile de la data înregistrării.

În cazuri deosebite, termenul de examinare poate fi prelungit de către conducătorul organului corespunzător cu cel mult o lună, fapt despre care este informat petiţionarul. Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmând a fi comunicată de îndată petiţionarului. Conform art. 12 alin.(1) şit. a) a aceleiaşi Legi, organul sau persoana oficială cărora le-au fost adresate petiţiile sînt obligate să examineze petiţiile, inclusiv cererile prealabile, în termenul stabilit de lege Cu referire la prevederile enunţate, în cauză se constată că Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău nu s-a conformat cerinţelor Legii cu privire la petiţionare şi nu a eliberat nici una din informaţiile solicitate de către Rusnak Andrei, atît prin petiţia înaintată la 16 aprilie 2013, cît şi prin cererea prealabilă din 03 iunie 2013, limitîndu-se în acest sens doar cu nişte răspunsuri formale şi incomplete, în partea ce ţine de competenţa Serviciului Fiscal de Stat, fapt prin care a îngrădit petiţionarului accesul la informaţie, deoarece această informaţie nu este cu caracter personal, accesibilitate limitată şi nu constituie secret de stat. Totodată, instanţa de recurs reţine drept relevante la caz şi prevederile art. 4 al Legii privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000, care reglementează principiile politicii statului în domeniul accesului la informaţiile oficiale, oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale.

Articolul 5 al aceleiaşi Legii prevede că subiecţi sînt furnizorul de informaţii şi solicitantul informaţiei.

Furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt autorităţile publice centrale şi locale - autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească; instituţiile publice centrale şi locale - organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial; persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale, inclusiv de informaţii cu caracter personal.

Iar potrivit art. 6 al Legii privind accesul la informaţie, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori 6 persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept. Drept documente purtătoare de informaţii sînt considerate orice hârtie sau alt material pe care există un înscris; o hartă, un plan, un desen, o fotografie; orice hârtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze; orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui alt articol sau mecanism; orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic; orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi.

Informaţiile oficiale nedocumentate, care se află în posesia furnizorilor (persoanelor responsabile ale acestora), vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în ordine generală. Conform art. 11 alin. (1) pct. 2)-4) al aceleiaşi legi, furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat să garanteze liberul acces la informaţie, să respecte limitările accesului la informaţie, prevăzute de legislaţie, în scopul protejării informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii naţionale şi să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de lege.

Având în susţinere prevederile normelor enunţate şi reieşind din conţinutul răspunsurilor acordate lui Rusnak Andrei la cererile sale, instanţa de recurs constată că intimatul a fost îndreptăţit de a limita accesul la informaţii doar în condiţiile art. 7 al Legii privind accesul la informaţie, care reglementează informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată, cu condiţia că limitarea protejează un interes legitim şi este necesară într-o societate democratică. La caz, însă, furnizorul de informaţii, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, nu a indicat temeiul legal al limitării accesului recurentului la informaţiile solicitate, şi anume, cu privire la rezultatele controalelor fiscale efectuate prin metoda verificării operative în perioada 22 aprilie 2013 – 24 aprilie 2013, cît şi în perioada 10 iunie 2013 – 11 iunie 2013, numărul proceselor-verbale de constatare a contravenţiei administrative întocmite în rezultatul controlului efectuat, precum şi măsurile întreprinse pentru combaterea cu comerţul stradal desfăşurat ilegal pe mai multe adrese din sectoarele Rîşcani şi Ciocana mun. Chişinău. Mai mult, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău prin răspunsul oferit recurentului nici nu a justificat necesitatea limitării accesului la această informaţie şi nici scopul acestei limitări.

De altfel, este cert că Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, ca deţinător de informaţie, cu încălcarea prevederilor legale nu a furnizat informaţia solicitată de Rusnac Andrei, în partea ce ţine de competenţa Serviciului Fiscal de Stat, deşi după cum s-a stabilit incontestabil, dispunea de o astfel de informaţie, fapt ce se atestă chiar prin răspunsul oferit recurentului la petiţia acestuia nr. R-154/13 din 27 septembrie 2013 (f.d. 21). Sub acest aspect nu au relevanţă susţinerile intimatului, reţinute şi de instanţa de apel, cu referire la faptul că Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, conform prevederilor art. 8 al Legii privind accesul la informaţie, avea obligaţia de a păstra confidenţialitatea informaţiilor solicitate, or informaţiile, solicitate de către recurent, în partea ce ţine de competenţa Serviciului Fiscal de Stat, nu pot fi raportate la informaţii cu caracter personal a căror dezvăluire ar constitui o violare a intimităţii persoanelor în privinţa cărora au fost întocmite procesele-verbale contravenţionale. 7 În aceiaşi ordine de idei, nu pot fi reţinute la caz nici prevederile art. 129 alin. (19) Cod fiscal, care oferă noţiunea de secret fiscal, deoarece actele solicitate de către Rusnak Andrei nu pot fi raportate la acte ce vizează secret fiscal.

Reieşind din cele constatate la caz, instanţa de recurs conchide că, nefurnizarea completă şi corespunzătoare a informaţiei solicitate produce efecte juridice, împiedicîndu-l în cazul dat pe Rusnak Andrei de a-şi realiza un interes al său, interes ce face obiectul cererii la care nu a primit răspunsul complet şi în esenţă, fapt ce indică la temeinicia pretenţiilor acţiunii în partea constatării faptul încălcării dreptului la petiţie a acestuia. În concluzie, instanţa de recurs conchide că pretenţiile a lui Rusnak Andrei ce ţin de constatarea încălcării dreptului pretins cum este dreptul la informaţie, sunt întemeiate şi urmează a fi admise, cu obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău de a prezenta recurentului Rusnac Andrei informaţia cu privire la rezultatele controalelor fiscale efectuate prin metoda verificării operative în perioada 22 aprilie 2013 – 24 aprilie 2013, cît şi în perioada 10 iunie 2013 – 11 iunie 2013, numărul proceselor- verbale de constatare a contravenţiei administrative întocmite în rezultatul controalelor respective, precum şi măsurile întreprinse pentru combaterea cu comerţul stradal desfăşurat ilegal pe mai multe adrese din sectoarele Rîşcani şi Ciocana mun. Chişinău. Cât priveşte solicitarea recurentului Rusnak Andrei, invocată atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de recurs, cu privire la acordarea posibilităţii să facă cunoştinţă personal cu procesele verbale-contravenţionale întocmite de inspectorii fiscali în baza petiţiei din 16 aprilie 2014, instanţa de recurs o găseşte drept neîntemeiată.

În acest sens instanţa de recurs relevă că deşi, legislaţia în vigoare prin prisma prevederilor art. 32 alin. (1) din Constituţia RM, prevăd că dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit, însă Rusna k Andrei prin cererea înaintată solicită şi accesul la procesele-verbale contravenţionale întocmite în privinţa unor persoane terţe, care nu ţin de interes public, ci de interes personal, conţinînd date cu caracter personal, care se referă la persoane fizice identificate, respectiv dezvăluirea informaţiilor conţinute în aceste procese-verbale, unor terţe persoane, ar constitui o încălcare a Legii nr. 133 din 08 iulie 2013 privind protecţia datelor cu caracter personal, cît şi art. 8 alin.(2) a Legii privind accesul la informaţie, care indică că, accesul la informaţia cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.

De asemenea sunt lipsite de temei juridic şi cerinţele recurentului cu privire la organizarea demontării tarabelor amplasate pe str. M. Basarab, deoarece, demontarea tarabelor nu ţine de competenţa organului fiscal, or, în sensul art. 132 alin.(1) Cod fiscal, sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale. Totodată analizînd argumentele recurentului Rusnak Andrei, în sprijinul pretenţiei de încasare a prejudiciului moral în suma pretinsă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că şi pretenţiile în acest sens sunt neîntemeiate şi care urmează a fi respinse.

Aici este de remarcat că obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţelor psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, 8 în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni (inacţiuni) i-au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea. La caz, însă prin solicitarea prejudiciului moral cauzat în sumă de 5000 lei, recurentul şi-a întemeiat cerinţa respectivă în baza art. 25 alin. (3 a Legii contenciosului administrative şi art. 1416 Cod civil, motivînd dreptul său la prejudicial moral în suma pretinsă reieşind din încălcarea dreptului pretins prin nefurnizarea informaţiei solicitate, ori răspunsul complet la petiţia depusă.

Astfel, recurentul consideră că suma solicitată este justificată, echitabilă şi nu urmăreşte alt scop decît cel reparatoriu. Or, recurentul nu s-a conformat obligaţiilor sale de a proba şi motiva cerinţele în materie de despăgubire morală. Neprezentînd în acest sens probe justificative şi concludente vis-à-vis de confirmarea faptului pricinuirii suferinţelor psihice sau fizice suportate ca rezultat al furnizării răspunsului incomplet la petiţia sa, în care circumstanţe şi în baza căror acţiuni (inacţiuni) i-au fost cauzate aceste suferinţe morale. La acest capitol se va reţine şi faptul că prin jurisprudenţa CEDO s-a stabilit că există situaţii cînd Curtea acordă părţii lezate o satisfacţie echitabilă în sensul art. 41 Convenţie, exprimată prin însăşi constatarea pe care ea o face referitor la încălcarea unui asemenea drept, într-o astfel de ipoteză repararea este pur morală, fără a mai dispune plata vreunei despăgubiri băneşti.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră că prin constatarea încălcării dreptului pretins de către Rusnak Andrei, reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă a drepturilor recurentului. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 aprilie 2004 în cauza Amihalachioaie împotriva Republicii Moldova. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele ierarhic inferioare şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Rusnak Andrei. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rusnak Andrei împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea lui Rusnak Andrei împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral. 9 Se constată încălcarea de către autoritatea publică, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a dreptului lui Rusnak Andrei de acces la informaţie de interes public. Se obligă Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău să-i prezinte lui Rusnak Andrei răspuns complet şi corespunzător la petiţia din 16 aprilie 2013 şi la cererea din 03 iunie 2013, cu privire la informaţia solicitată, şi anume, rezultatele controalelor fiscale efectuate prin metoda verificării operative în perioada 22 aprilie 2013 – 24 aprilie 2013, cît şi în perioada 10 iunie 2013 – 11 iunie 2013, numărul proceselor- verbale de constatare a contravenţiei administrative întocmite în rezultatul controalelor respective, precum şi măsurile întreprinse pentru combaterea cu comerţul stradal desfăşurat ilegal pe mai multe adrese din sectoarele Rîşcani şi Ciocana mun.

Chişinău. În rest pretenţiile acţiunii se resping ca neîntemeiate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 10