3ra-1341/14 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1341/14 prima instanţă: G. Moscalciuc instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu şi M. Guzun ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Corsacova Zoia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corsacova Zoia împotriva Centrului Naţional Anticorupţie al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ. împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Corsacova Zoia cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 25 februarie 2014, c o n s t a t ă: La 16 octombrie 2013 Corsacova Zoia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Naţional Anticorupţie al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 12 august 2013 a expediat în adresa Centrului Naţional Anticorupţie al Republicii Moldova plîngere la care a anexat materiale pe 107 file şi un CD, iar la 19 august 2013 a mai depus o cerere cu anexarea materialelor suplimentare pe 6 foi. Indică Corsacova Zoia că la 05 septembrie 2013 şi respectiv la 16 septembrie 2013 a înaintat cerinţe noi, pe marginea examinării plîngerii sale.

Susţine Corsacova Zoia că la 16 septembrie 2013 Centrul Naţional Anticorupţie al Republicii Moldova a emis încheiere privind încetarea examinării plîngerii depuse împotriva judecătorului Galben A., motivînd prin faptul că argumentele invocate nu şi-au găsit confirmare, iar la moment nu sunt temeiuri pentru declanşarea unor investigaţii sub aspect penal. Afirmă reclamanta că la 20 septembrie 2013 s-a adresat către Centrul Naţional Anticorupţie al Republicii Moldova cu cerere privind eliberarea copiilor autentificate a tuturor documentelor care au stat la baza răspunsului din 16 septembrie 2013, motivînd că a primit răspuns cu încălcarea termenilor de examinare a petiţiei şi furnizarea informaţiei solicitate, iar prin refuzul său, Centrul Naţional 1 Anticorupţie al Republicii Moldova a încălcat Legea cu privire la petiţionare şi Legea privind accesul la informaţie.

Astfel consideră Corsacova Zoia că i-a fost îngrădit accesul la informaţie. Solicită reclamanta Corsacova Zoia constatarea încălcării dreptului de acces la informaţie, anularea actului contestat, obligarea Centrului Naţional Anticorupţie al Republicii Moldova de a elibera copiile tuturor documentelor care au stat la baza luării deciziei/răspunsului din 16 septembrie 2013 şi reclamarea tuturor probelor în temeiul cărora a fost dat răspunsul nr. 02/33-2573 din 16 septembrie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 februarie 2014, acţiunea a fost respinsă (f.d. 81, 85-87). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014, apelul declarat de Corsacova Zoia a fost respins, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 25 februarie 2014 (f.d. 105, 106-109). La 22 august 2014 Corsacova Zoia, a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014, solicitând casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 25 iunie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 27 mai 2014 (f. d. 110), iar în cererea de recurs Corsacova Zoia a indicat că a recepţionat decizia instanţei de apel la 18 august 2014. Prin prisma normei citate şi luând în considerare faptul că la materialele cauzei nu a fost anexată dovada recepţionării de către recurentă a deciziei motivate a instanţei de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat la 22 august 2014, ca fiind depus în termen.

În motivarea recursului Corsacova Zoia a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural şi în concluzie au fost emise decizii ilegale. Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Corsacova Zoia, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 05 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile 2 invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Corsacova Zoia în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebaitşialţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cîtşi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de 3 contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Corsacova Zoia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Corsacova Zoia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru 4