2ra-252/15 — Stabilirea hotarelor şi anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren

prima instanţă: Gh. Plămădeală dosarul nr. 2ra-252/15 instanţa de apel: N. Craiu, A. Mincuina, M. Guzun DECIZIE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî, Oleg Sternioală, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de Sulă Ion şi recursul declarat de Prisăcari Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Prisăcari Gheorghe către Sulă Ion, OCT Chişinău şi Primăria or.

Durleşti cu privire la stabilirea hotarelor de demarcare între sectoarele de teren, obligarea strămutării gardului ilegal instalat, corectarea liniei de hotar, anularea parţială şi modificarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, scoaterea şi strămutarea arborilor a plantaţiilor mai mari de doi metri de la linia de hotar, încasarea cheltuielilor de judecată şi la cererea reconvenţională depusă de Sulă Ion către Prisăcari Gheorghe, OCT Chişinău şi Primăria or. Durleşti cu privire la stabilirea hotarelor de demarcare între loturile de pământ învecinate în conformitate cu posesiunea de fapt a vecinilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Prisăcari Gheorghe şi de Sulă Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 13 decembrie 2013, c o n s t a t ă La data de 11 iunie 2007 Gheorghe Prisăcari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sulă Ion, OCT Chişinău şi Primăria or. Durleşti privind stabilirea hotarelor de demarcare între sectoarele de teren, obligarea strămutării gardului ilegal instalat, corectarea liniei de hotar, anularea parţială şi modificarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, scoaterea şi strămutarea arborilor a plantaţiilor mai mari de doi metri de la linia de hotar între sectoarele de teren din str. Livezilor 97 sub nr. cadastral nr.0121111050 şi str. Livezilor 99, or. Durleşti sub nr. cadastral nr.0121111051 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 01 februarie 2003 a încheiat cu Sulă Vladimir contractul de vânzare-cumpărare a casei de locuit cu suprafaţa totală de 99,1 m. p şi a terenului aferent destinat pentru construcţie locativă cu suprafaţa totală de 0,0854 ha, amplasat în or. Durleşti, str. Livezilor 97"a", fiind înregistrat la OCT sub nr.0121300854, devenind proprietar cu drepturi depline în conformitate cu prevederile legislaţiei. Menţionează că anterior la data de 26 aprilie 2005 în cadrul privatizării în masă, vecinului - Sulă Ion i s-a transmis în proprietate lotul de pământ aferent casei de locuit cu suprafaţa de 856 m.p. dintre care doar 81,78% fiind proprietatea privată a acestuia.

Restul terenului se află în folosinţă în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, care a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău la 01 august 2005 sub nr. cadastral 0121111051. Conform datelor planului cadastral al terenului, consideră că lui Sulă Ion i-a fost transmisă o parte din terenul care îi aparţine lui în urma procurării anterioare de la Sulă Vladimir, care-1 deţinea în baza titlului nr.051351 din 22 noiembrie 2002. Adresarea prealabilă către Organul Administrării Publice Locale de a revedea hotarele terenului a dus la constituirea unei comisii cu participarea întreprinderii specializate SRL „Tanjar – Co”, care, efectuând măsurările, a întocmit planul lotului, stabilind că într-adevăr linia hotarului lui a fost încălcată de către Sulă Ion, care a acaparat o porţiune din terenul lui cu o lăţimea de 1,70 m., îngustând-o până 0.20 m. pe o lungime de 30 m. Consideră că pîrîtul a obţinut ilegal această suprafaţă, deoarece dânsul era proprietar în baza contractului de vânzare-cumpărare şi a Titlului de proprietar înregistrat la OCT sub nr.0121111050.

Astfel, pârâtul a iniţiat contra lui un şir de acţiuni, care îi prejudiciază grav drepturile ca proprietar prin interzicerea accesului pe teritoriul adiacent pentru finisare reparaţiei peretelui, acoperişului, diferite construcţii neautorizate pe linia de hotar, inclusiv a gardului care se macină şi sădirea unor pomi. Sulă Ion a depus cerere reconvenţională împotriva lui Prisăcari Gheorghe, OCT Chişinău şi Primăria or. Durleşti, solicitînd stabilirea hotarelor de demarcare între loturile de pământ învecinate în conformitate cu posesiunea de fapt a vecinilor, cu referire la art. 394 Cod civil, la planul lotului efectuat de SRL „Tanjar-Co”, informaţia nr. 499/15 din 09 noiembrie 2009 şi raportul de expertiză tehnică „Geoinfosistem” SRL.

Susţine că hotarele dintre loturile de pămînt nu au suferit nici o schimbare, iar proprietarul anterior al imobilului din str. Livezilor 97 „A” Sulă Vladimir, nu a formulat careva pretenţii faţă de dînsul privind hotarele terenului. Prin hotărîrea hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 decembrie 2013 acţiunea iniţială şi cea reconvenţională au fost respinse. 2 Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Prisăcari Gheorghe şi Sulă Ion au depus apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014 au fost respinse apelurile declarate de Prisăcari Gheorghe şi de Sulă Ion şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 10 septembrie 2014 Sulă Ion a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea respingerii acţiunii reconvenţionale şi în această parte să fie emisă o hotărîre nouă cu privire la admiterea acţiunii sale.

În motivarea recursului recurentul menţionează că instanţele au aplicat eronat normele de drept procedural şi nu au aplicat prevederile art. 394 alin. (1) Cod civil, din care considerente în mod eronat au respins acţiunea reconvenţională. Menţionează că conform art. 394 alin. (1) Cod civil, dacă în urma unei dispute este imposibilă determinarea hotarului adevărat, atunci pentru demarcare este decisivă posesiunea de fapt a vecinilor. Astfel, între vecini există o dispută privind stabilirea unui hotar de demarcare între loturile de pămînt învecinate. Totodată, în cadrul examinării cauzei în instanţa de fond s-a constatat imposibilă determinarea hotarului adevărat.

Reieşind din existenţa unei dispute privind stabilirea unui hotar de demarcare între loturile de pămînt învecinate, precum şi imposibilitatea determinării hotarului adevărat, solicită recurentul admiterea acţiunii sale şi stabilirea unui hotar de demarcare între sectoarele de teren învecinate în conformitate cu posesiunea de fapt a vecinilor. La data de 26 ianuarie 2015 Prisăcari Gheorghe a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acţiunea iniţială şi a respinge acţiunea reconvenţională.

În motivarea recursului Prisăcari Gheorghe a invocat că conform planului lotului, întocmit de SRL „Tranj-Com”, care a efectuat măsurările, s-a stabilit că linia hotarului proprietăţii sale a fost încălcată de pîrît care a acaparat samovolnic o porţiune din terenul său cu o lăţime de 1,70 m. care se îngustează pînă la 0,20 m. pe o lungime de aproximativ de 30 metri, adică suprafaţa s-a micşorat cu 29 m. p. Prin urmare, invocă recurentul, Sulă Ion a obţinut ilegal porţiunea de teren cu suprafaţa de 29 m. p. care îi aparţine. Prisăcari Gheorghe, prin referinţă, a solicitat de a declara recursul depus de Sulă Ion ca fiind inadmisibil. Sulă Ion, prin referinţă, a solicitat respingerea recursului declarat de Prisăcari Gheorghe.

3 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţă de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 240 al. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. În conformitate cu art. 241 al. al. (1,4,5,6) CPC, hotărîrea judecătorească constă din parte introductivă, parte descriptivă, motivare şi dispozitiv. În partea descriptivă se indică succint pretenţiile reclamantului, obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces. În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii. Or, în conformitate cu normele de drept enunţată în motivarea hotărîrii instanţa trebuie să indice care circumstanţe de fapt şi care raporturi de drept se consideră constatate de judecată sau invers şi din ce motiv s-a ajuns la o astfel de concluzie. Din esenţa normelor de drept citate rezultă că hotărîrea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă. Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică.

De asemenea, concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărîrii trebuie să coincidă cu concluziile dispozitivului hotărîrii judecătoreşti. În speţa supusă analizei s-a stabilit că la data de 11 iunie 2007 Gheorghe Prisăcari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sulă Ion, OCT Chişinău şi Primăria or. Durleşti solicitînd stabilirea hotarelor de demarcare între sectoarele de teren, obligarea strămutării gardului ilegal instalat, corectarea liniei de hotar, anularea parţială şi modificarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, scoaterea şi strămutarea arborilor a plantaţiilor mai mari de doi metri de la linia de hotar între sectoarele de teren din str. Livezilor 97 sub nr. 4 cadastral nr.0121111050 şi str. Livezilor 99, or.

Durleşti sub nr. cadastral nr.0121111051 şi încasarea cheltuielilor de judecată La rîndul său, Sulă Ion a depus cerere reconvenţională împotriva lui Prisăcari Gheorghe, OCT Chişinău şi Primăria or. Durleşti, solicitînd stabilirea hotarelor de demarcare între loturile de pământ învecinate în conformitate cu posesiunea de fapt a vecinilor, cu referire la art. 394 Cod civil, la planul lotului efectuat de SRL „Tanjar-Co”, informaţia nr. 499/15 din 09 noiembrie 2009 şi raportul de expertiză tehnică „Geoinfosistem” SRL. Instanţa de recurs remarcă că contrar normelor de drept enunţate, partea descriptivă şi de motivare a decizie instanţei de apel nu este în concordanţă cu partea introductivă şi dispozitivul ei.

Astfel, partea descriptivă şi motivarea deciziei nu conţin pretenţiile cererii reconvenţionale. Din cuprinsul deciziei respective rezultă că instanţa, respingînd cererea reconvenţională, nu a argumentat nici într-un fel respingerea ei, neindicînd probele pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanţe. Or, instanţele de judecată sunt obligate să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea sau respingerea acţiunii. Totodată, instanţa de recurs menţionează că în sarcina instanţei de apel, în conformitate cu art. 373 CPC, revine obligaţia verificării circumstanţelor şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, şi în final să le expună în decizia sa.

În speţă, însă, instanţa de apel, menţinînd hotărîrea primei instanţe, nu se expune asupra tuturor pretenţiilor acţiunii iniţiale, menţiunile ei limitîndu-se doar asupra suprafeţei terenurilor în litigiu, invocînd că nu este demonstrată diminuarea suprafeţei terenurilor lui Prisăcari Gh. din contul terenului lui Sulă I., iar cele stabilite prin planul lotului sunt neînsemnate şi se încadrează în limitele admisibile 0,28-040 m., nefiind, însă indicate probele care au stat la baza acestor concluzii. Instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel nu a verificat, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt.

Astfel, instanţa de apel nu a adat apreciere faptului că hotărîrea primei instanţe conţine menţiuni ce nu corespund realităţii, invocînd că Prisacari Gh. a construit neautorizat gardul capital şi solicită demolarea lui din contul pîrîtului şi că aceasta ar fi fost motivul sesizării instanţei de judecată, indicînd în acest sens hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 iunie 2007 . Instanţa de recurs remarcă că de fapt, în privinţa lui Sulă Ion referitor la construcţia neautorizată a gardului capital din str. Livezilor, 99, or. Durleşti, mun. Chuişinău i-a fost întocmit proces -verbal în baza art. 150 CCA iar de către Inspecţia de Stat în construcţii i-a fost întocmit proces-verbal în baza art. 149 CCA 5 (f.d.

15-19 vol I). În baza hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 iunie 2007 a fost respinsă din lipsă de temeiuri plîngerea lui Sulă Ion privind anularea hotărîrii Comisiei administrative a Preturii Buiucani prin care a fost sancţionat pe art. 149 CCA (f.d. 100 vol I.). Or, fiind atacată cu apel hotărîrea primei instanţe, instanţa de apel prin prisma prevederilor art. 373 alin. (2) CPC urma să se expună asupra circumstanţelor pricinii şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, apreciind probele din dosar şi conţinutului lor. În asemenea împrejurări, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că între dispozitivul deciziei, motivare şi partea descriptivă nu există concordanţă, ceea ce echivalează cu o nemotivare, este lipsită de forţă de convingere.

Prin urmare, decizia instanţei de apel urmează a fi casată ca fiind emisă cu încălcarea normelor de drept procedural. Or, reieşind din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26). Toate aceste circumstanţe n-au fost examinate de instanţa de apel, deşi prezintă interes în soluţionarea justă a cauzei, iar aceasta constituie temei de rejudecare.

Reieşind din prevederile Recomandării nr.R(84) 5 privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 februarie 1984, hotărîrea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă într-un mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de părţi. Prin urmare, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel la examinarea litigiului n-a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, n-a cercetat şi apreciat probele din dosar, n-a determinat circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre părţi, precum şi legea aplicabilă soluţionării pricinii.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursurile, a casa integral decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel. 6 În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. c), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Sulă Ion şi recursul declarat de Prisăcari Gheorghe. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Prisăcari Gheorghe către Sulă Ion, OCT Chişinău şi Primăria or.

Durleşti cu privire la stabilirea hotarelor de demarcare între sectoarele de teren, obligarea strămutării gardului ilegal instalat, corectarea liniei de hotar, anularea parţială şi modificarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, scoaterea şi strămutarea arborilor a plantaţiilor mai mari de doi metri de la linia de hotar, încasarea cheltuielilor de judecată şi la cererea reconvenţională depusă de Sulă Ion către Prisăcari Gheorghe, OCT Chişinău şi Primăria or. Durleşti cu privire la stabilirea hotarelor de demarcare între loturile de pământ învecinate în conformitate cu posesiunea de fapt a vecinilor, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 7